Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1432/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1113
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol solu ționarea recursurilor declarate de recurenții- petenți și - împotriva Sentinței penale nr. 189 din data de 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în edin ță publică au răspuns intimații făptuitori, și, personal, lipsă fiind recurenții petenții pentru care se prezintă apărătorul ales, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 66 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților petenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, admiterea plângerii, anularea rezoluțiilor parchetului și trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților. În susținerea recursurilor detaliază oral concluziile scrise depuse la dosar, filele 72-76.
Intimații făptuitori având pe rând cuvântul solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Solicită instanței să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, filele 12-45 dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.189/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale - a fost respinsă plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției din 22.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu dată în dosarul nr.220/P/2008, menținută prin rezoluția din 22.12.2008 al primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu dată în dosarul nr. 469/II/2/2008, ca nefondată.
A fost menținută rezoluția din 22.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu dată în dosarul nr. 220/P/2008.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligați pentenții să plătească statului câte 70 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, rin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 14.01.2999 sub nr-, petenții și, au formulat plângerea împotriva rezoluției din 22.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
În motivarea plângerii s-a arătat că, Comisia de fond funciar refuză de peste 18 ani să le acorde dreptul de proprietate nici măcar pentru o de acces la apartamentul lor de la etajul imobilului comun cu familia, situat în comuna, județul
Aceeași comisie de fond funciar, le-a acordat în mod abuziv și ilegal, coproprietarul și, cu titlu de proprietate nr. 62098/1996, 5 ha, din care 1 ha lângă imobilul comun cu aceștia plus alte 3 ha în folosință gratuită din jurul imobilului comun ce fusese terenul avut de vechiul proprietar.
Prin plângerea depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, se sesiza că, Comisiile de Fond Funciar Locală și Județeană au acordat ilegal și abuziv moștenitorilor fostei proprietate, 11 ha teren în plus față de suprafața solicitată de aceasta, prin cererea sa deplin motivată depusă sub nr. 469/1991.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2781.pr.pen.
Tribunalul, analizând plângerea formulată de petenți a reținut că este nefondată.
Prin rezoluția din 22.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, dată în dosarul nr. 220/P/2008 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții, lorgulescu și pentru infracțiunile prev. de art. 246, 248, 291 și 292 Cod penal, întrucât faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.
Prin rezoluția din 22.12.2008 dată în dosarul nr. 469/II/2/2009 primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a respins plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr. 220/P/2008 din 22.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluției din 22.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu au formulat prezenta plângere petenții - și.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1463/25.12.1970 de notariatul de Stat B, numita, prin intermediul mandatarului său losef a vândut numitei losefina, imobilul ce consta din 400. din totalul de 800. ce îl avea în proprietate împreună cu partea de sus a construcției și anume etajul, compus din 3 camere, una bucătărie, una cameră hol, scară, podul, imobil situat în V comunei, județul I, între vecinii: R - restul proprietății vânzătoarei, A - întreprinderea Agricolă de Stat, MZ - șoseaua comunală și MN - întreprinderea Agricolă de Stat, restul construcției și anume parterul rămânându-i în deplină proprietate, prețul vânzării fiind de 35.000 lei.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1180/26.11.1979, numita losefina a vândut numitei - etajul locuinței din comuna, județul I, compus din patru camere, bucătărie, hol, garaj și construcții, învecinat la - drumul județean B -, A - teren IAS, MZ - teren - IAS și MN - teren IAS, cu acces la intrarea pe scara din holul mic al imobilului și folosința comună asupra podului și subsolului imobilului, terenul aferent construcției în suprafață de 200. urmând a trece în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974.
Prin contractul de vânzarea cumpărare autentificat sub nr.1181/ 26.11.1979 de Notariatul de Stat B, numita losefina a vândut numitei, parterul imobilului situat în comuna, județul I, compus din 4 camere, două holuri, baie și și un garaj, cumpărătoarea trebuind să permită cumpărătoarei de la etaj accesul la intrarea pe scara din holul mic al imobilului și folosința comună asupra podului și subsolului imobilului, terenul în suprafață de 200. urmând a trece în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 374/16.02.2006 de Biroul Notarului Public - B V, județul G, numiții și au vândut Societății Comerciale Corp SRL B, terenul extravilan arabil situat pe raza comunei, județul G, în solele 45,46,47,52, 53, parcelele 266, 273, 275, 311,312, în suprafață totală de 436.600. conform actelor de proprietate, respectiv suprafața de 436.672. conform măsurătorilor cadastrale, având următoarele vecinătăți: M -DJ 601, și, E - DE; S - DE; V - DE și.
Din cuprinsul titlului de proprietate nr. 62099/17.06.1996 emis pe numele de, rezultă că acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha pe raza comunei, județul G, numitului losif lăsându-i-se în proprietate în anul 1959 suprafața de 3,60 ha, din care acesta i-a cedat numitei suprafața de 0,50 ha, losif înscriindu-se în CAP cu suprafața rămasă de 3,10 ha, iar cu suprafața de 0,50 ha. așa după cum rezultă din adresa nr. 121/20.02.1990 eliberată de Primăria comunei, județul
De altfel, conform adeverinței nr. 485/12.09.1991 numitului i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 6/30.07.1991 pentru suprafața de 3,10 ha, suprafață cu care se înscrisese în CAP losif iar numitei conform adeverinței nr. 501/12.09.1995 i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha.
Prin cererea adresată Primarului comunei, județul G la data de 20.03.1991, numita (), a solicitat restituirea în proprietate exclusivă a suprafeței de 10 ha din totalul de 37 ha teren cu vie, arabil, etc. a cărei proprietară a fost, teren situat pe raza comunei, județul G, teren pe care I-a primit în anul 1935 de la tatăl său - 50 ha, stăpânindu-l în indiviziune cu frații și sora sa, din anul 1940 devenind singură proprietară, în anul 1945 cedând soțului său o parte din teren, rămânându-i în final suprafața de 3,7 ha, expropriată în anii 1959/1960.
Din cuprinsul adresei nr. 2951/10.12.1999 emisă de Primăria comunei, județul G, rezultă că suprafața de 3,6 ha pe care petenții doreau să o împartă cu familia, i-a fost reconstituită, de fapt dreptul pentru această suprafață, defunctului losif,eliberându-se titlul de proprietate nr. 62099/1996 pe numele soției, care la apariția Legii nr. 169/1998, prin cererea înregistrată sub nr. 63/04.03. 1998 solicita retrocedarea întregii suprafețe ce a deținut-o,adică 48, 25 ha.
Prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală, numitul -, a arătat că din anul 1979 petentul a cumpărat pe raza comunei, județul G etajul unui imobil și suprafața de 200. aferentă clădirii, restul imobilului (parterul) plus 200. fiind cumpărat de.
Prin declarație, intimatul a mai arătat că în continuarea imobilului și a celor 400. se află o suprafață de curte construcții 1,49 ha și 2,20 ha teren arabil care la data vânzării cumpărării era sediul IAS, iar după apariția Legii nr. 18/1991, suprafața de 3,60 ha a fost reconstituită și pusă în posesia numitei, aceasta primind și diferența până la 48,15 ha ce a fost vândută ulterior în anul 2006.
Prin aceeași declarație, petentul a mai arătat că nu l-a putut pune în posesie pe petentul cu suprafața de 3,60 ha întrucât această suprafață i-a fost restituită numitei ce deținea documente legale.
Intimatul prin declarația dată a relatat aceleași aspecte ca și martorul -, respectiv că petentului nu i s-a putut atribui suprafața de 3,6 ha întrucât dreptul de proprietate pentru această suprafață i-a fost reconstituit numitei ce a primit și diferența până la 48, 15 ha ce a fost vândură ulterior în cursul anului 2006 de.
La rândul sau intimatul lorgulescu a relatat prin declarația dată, că petentul a solicitat să-i fie atribuită suprafața de 3,60 ha, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 3,60 ha a fost reconstituit numitei căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru restul de suprafață până la totalul de 48,15 ha, care a înstrăinat întreaga suprafață în anul 2006.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză și enunțat mai sus, tribunalul a reținut că plângerea petenților este nefondată, aceștia neprezentând nici un act organelor de cercetare penală sau instanței de judecată din cuprinsul căruia să rezulte că au deținut suprafața de 3,60 ha și ca atare că ar fi îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren.
Este adevărat că la dosar s-a depus declarația dactilografiată din 17.12.1984 a numitei, prin care aceasta preciza că cedează dreptul de folosință asupra terenului agricol pe care îl poseda în comuna, județul G numiților și, însă este de reținut pe de o parte că în această declarație nu se menționează amplasamentele terenului, iar pe altă parte este de observat că nu se vorbește de cedarea dreptului de proprietate ci de cedarea dreptului de folosință ce nu trebuie confundat cu dreptul de proprietate, ceea ce rezultă cu certitudine din actele aflate la dosar a fi cumpărat petenta este suprafața de 200. aferentă imobilului compus din etajul locuinței din comuna, cealaltă suprafață de 200. din totalul de 400. pe care îl deținea, fiind cumpărată de împreună cu parterul imobilului de la care petenții dețin etajul.
În lipsa oricăror documente de proprietate care să le ateste petenților, fără nici un dubiu, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren reclamate, tribunalul a apreciat că plângerea formulată de aceștia este nefondată și în consecință a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs petenții și, solicitând casarea acestei hotărâri, admiterea plângerii penale, anularea rezoluțiilor parchetului și trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals și uz de fals, deoarece aceștia - în calitate de membri ai Comisiei de Fond Funciar a Comunei, județ G - refuză în mod nejustificat să le constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 / 2 din 3,6 ha, atât cât a avut terenul casei la data cumpărării, în noiembrie 1979, cât și pentru suprafețele de 200 mp și respectiv 1145 mp, suprafață aprobată prin Ordinul nr.221/2001 al Prefecturii județului
Curtea examinează cauza pe baza susținerilor invocate și a cererilor formulate de recurenți, precum și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală.
Recursurile declarate de petenți sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea reține că, la data de 25.12.1970, numita a vândut numitei, suprafața de 400 mp și un imobil (), pe raza comunei, prin contract de vânzare cumpărare, în formă autentică.
La data de 26.11.1979, cetățeana a vândut, prin contract autentic, suprafața de 200 mp (din cei 400 mp) și etajul clădirii numitei, iar ceilalți 200 mp și parterul clădirii a fost vândut de numitei.
Se mai reține că, înainte de colectivizare, numita a avut în proprietate o suprafață totală 48,15 ha - teren arabil. De asemenea, se constată că, în prelungirea celor 400 mp, pe care se afla construcția (), se află o suprafață de 2,69 ha ( 1,49 ha construcție + 2,20 teren arabil), în care se afla sediul.
Din actele de la dosar, se constată că această suprafață aparține numitei, asupra căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în condițiile Legii nr.18/1991 (modificată) și a fost inclusă în suprafața totală de 48,15 ha, care ulterior a fost vândută de către Corp B.
Curtea reține că declarația sub semnătură privată dată de la data de 17.12.1984, prin care aceasta i-a cedat dreptul de folosință în favoarea lui, asupra terenului de 2,69 ha nu face dovada dreptului de proprietate a petenților asupra terenului în litigiu, deoarece dreptul de folosință este un dezmembrământ al dreptului de proprietate și, deci, nu se poate transforma nici prin uzucapiune în drept de proprietate.
Din alt punct de vedere, numita nu putea transmite terenul în litigiu, deoarece nu-l mai avea în proprietate, acesta fusese trecut în proprietatea statului, prin Decretul nr.115/1959, dat în administrarea.
Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că petenții nu au vreun drept asupra terenului revendicat, iar refuzul intimaților de a le constitui dreptul de proprietate al petenților pe acest teren nu reprezintă vreo faptă penală, aceștia comportându-se potrivit competențelor legale și, deci, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În consecință, în baza art.38515pct.1,lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții și împotriva sentinței penale nr.189 din data de 6 aprilie 2009 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de petenții și împotriva Sentinței penale nr. 189 din data de 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale, în Dosarul penal nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 29.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./18.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
