Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR -
Sentința penală nr.113
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 2781alin.1 Cod procedură penală, de petentul, domiciliat în comuna de, sat, județul P, împotriva rezoluției nr.158/P/2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul - făptuitor, în cadrul Poliției comunale de, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul, pentru care a răspuns apărător ales, avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat având cuvântul pentru petent, înțelege să precizeze plângerea în sensul că petentul a formulat prezenta plângere împotriva intimatului numai sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 192 alin 2 Cod penal, învederând totodată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, de asemenea precizează că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de precizarea petentului, prin apărător, în sensul că prezenta plângere este formulată numai cu privire la soluția de neînceperea urmăririi penale față de intimatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 192 alin 2 Cod penal, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de jdecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru petentul, critică rezoluția nr. 158/P/2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se susține de către acesta că petentului i-a fost încălcat dreptul de proprietate deoarece pătrunderea agenților de poliție în imobilul proprietatea petentului, fără o autorizație de percheziție, fără un mandat de arestare sau de aducere constituie flagrantă încălcare a legilor țării.
Menționează faptul că polițiștii au pătruns în locuința acestuia sun pretextul de a căuta un cuțit pe care l-ar fi avut asupra sa la un conflict anterior cuțit ce nu a fost găsit și pe care nul-a avut asupra sa niciodată.
Având în vedere cele expuse, apărătorul petentului, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și pe cale de consecință restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru continuarea urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, din actele dosarului nu reies ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și menținerea rezoluției atacate ca legală și temeinică, din toate punctele de vedere.
Intimatul din prezenta cauză, a pătruns în curtea locuinței petentului, împreună cu alți polițiști, în scopul de a-l invita la postul de poliție pentru a-l cerceta pentru săvârșirea unor fapte penale, în condițiile în care nimeni din familie nu a răspuns chemărilor realizate din stradă.
Mai mult decât atât modalitatea de a intra în C pentru a lua legătura cu persoanele aflate în casă este obișnuită în mediul rural și nu se poate reține în astfel de situație existența infracțiunii de violare de domiciliu.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin rezoluția nr. 158/P/2009 din data de 11.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, de poliție în cadrul P- Poliția Comunală de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia (lipsește o condiție specifică atât laturii obiective cât și laturii subiective.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța rezoluția respectivă procurorul a reținut următoarea situație:
La data de 25.03.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cauza penală cu numărul 158/P/2009, privind pe ul de poliție judiciară, șeful Poliției comunale de, în legătură cu care s-au efectuat actele premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunii de violare de domiciliu.
Dosarul s-a format la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a avut ca obiect cercetarea unui eveniment violent, petrecut pe raza comunei în discuție în care au fost implicați localnici și lucrătorii de poliție.
Prin ordonanța nr. 788/P/2008 din 18.03.2009, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală/neînceperea urmăririi penale față de mai mulți agenți de poliție sau lucrători din cadrul poliției comunitare pentru faptele de tentativă de omor și violare de domiciliu - au fost reținute următoarele:
În seara de 22.11.2008,numitul, locuitor al satului, comuna de, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a provocat scandal încercând în primă fază să lovească cu cuțitul, în loc public, un lucrător al poliției din localitate.
După ce s-a retras la domiciliu, mai mulți lucrători de poliție, din cadrul postului sau din cadrul poliției comunitare, s-au deplasat și au intrat în C în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv cu scopul de a-l cerceta pentru săvârșirea unor fapte de ultraj și port de armă albă; unul dintre aceștia a fost chiar șeful postului de poliție, în persoana ului.
Pe fondul comportamentului deosebit de violent al numitului, agentul de poliție l-a împușcat pe acesta cu din dotare provocându-i o leziune specifică la nivelul zonei inghinale.
Numitul a suferit leziuni pentru vindecarea cărora a necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, supraviețuind traumatismului și fiind pe mai departe cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru comiterea unor infracțiuni de ultraj și ultraj contra bunurilor moravuri.
lucrătorilor de poliție în curtea familiei s-a realizat în scopul invitării la postul de poliție a numitului în condițiile în care nimeni din familie nu a răspuns chemărilor realizate din stradă, mai mult, modalitatea de a intra în C pentru a lua legătura cu persoanele aflate în casă este obișnuită în mediul rural și nu se poate reține în astfel de situație existența infracțiunii de violare de domiciliu.
Audiat fiind de procuror, ofițerul de poliție judiciară a confirmat aspectele reținute în ordonanța de mai sus și a precizat în esență că și-a îndeplinit doar atribuțiile de serviciu.
În baza acelorași considerente reținute în ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a apreciat că, pătrunderea ofițerului de poliție în discuție în locuința numitului din de, nu s-a realizat fără drept.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere pe cale ierarhică petentul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie învederând în esență că i s-a încălcat dreptul prev. de art. 27 alin.1 din Constituție potrivit căruia domiciliul și reședința sunt inviolabile.
Prin rezoluția nr. 651/II/2/2009 din data de 3.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca neîntemeiată plângerea reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal sub aspectul subiectiv. de poliție a pătruns, în seara zilei de 22.11.2008, în curtea locuinței numitului, împreună cu alți polițiști, cu scopul de a-l invita la post și a-l cerceta pentru săvârșirea unor fapte penale.
Și împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, de data aceasta la instanța de judecată în care a arătat faptul că polițistul nu avea dreptul să intre în curtea locuinței sale în lipsa unui mandat de percheziție sau în urma unui mandat de aducere.
Faptul că, atunci când au ajuns agenții la poartă nu a răspuns nimeni solicitării lor, nu justifica acțiunile ulterioare ale acestora, iar motivarea că astfel se procedează în mediul rural, potrivit obiceiului, nu diminuează cu nimic încălcare a legislației în vigoare a acestei țări.
Drept urmare a solicitat admiterea plângerii sale, desființarea rezoluțiilor anterioare și dispunerea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
De asemenea a solicitat începerea urmăririi penale împotriva numitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal.
La termenul din data de 15.07.2009 petentul a revenit asupra acestei ultime cereri învederând că plângerea sa se referă numai la săvârșirea de către făptuitorul a infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 Cod penal.
Curtea, procedând în conformitate cu prevederile art. 2781alin.7 Cod procedură penală, constată că plângerea nu este fondată.
În acest sens, de reține că potrivit disp. art. 192 alin.1 Cod penal reprezintă infracțiunea de violare de domiciliu, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea fără consimțământul persoanei care le folosește,sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, fapta e mai gravă dacă săvârșește se săvârșește de o persoană înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase.
După cum este îndeobște cunoscut atât în doctrină dar și în practica judiciară, noțiunea de pătrundere fără drept semnifică atât cunoașterea împrejurării că locul în care se pătrunde nu face parte dintre acelea în care persoana care dorește să intre are acces fără nici o îngrădire, dar și dorința manifestată în mod fățiș de a înfrânge caracterul de spațiu în care nu se permite accesul în temeiul unor dispoziții legale sau al unor criterii.
În cazul analizat se poate aprecia cu suficientă pertinență că nu ne aflăm sub nici o formă într-o asemenea ipoteză, nefiind întrunită latura subiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu câtă vreme făptuitorul, de poliție și șef al postului de poliție din comuna de a acționat în executarea atribuțiilor de serviciu pentru a efectua cercetări în legătură cu infracțiunile presupus a fi fost comise anterior de către petentul - ultraj și port de armă albă.
Este falsă ideea acreditată de petent în sensul că ofițerul de poliție nu avea dreptul să pătrundă în curtea locuinței sale decât în executarea unui mandat de aducere sau de arestare sau de percheziție. În acest sens, potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției Române polițistul are dreptul să conducă la sediul poliției pe cei care, prin activitățile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, iar în cazul nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța; potrivit art. 91 lit. e, are dreptul ca în cazul săvârșirii unei infracțiuni să intre în incinta locuințelor; potrivit art. 31 lit. g, are dreptul să efectueze controale și razii atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de infracțiuni ori ascunderea unor infractori; iar potrivit art. 39 polițistul este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care amenință ordinea publică sau siguranței persoanelor.
Este mai mult decât evident că în cel pentru aceste situații, măsurile respective se pot aduce la îndeplinirea inclusiv prin pătrunderea polițistului în domiciliul unei persoane și fără consimțământul acesteia, astfel cum s-a întâmplat în speța dedusă judecății.
Nu poate fi luată în considerare motivarea petentului în sensul că între momentul presupuselor infracțiuni pe care le-a comis și cel al pătrunderii polițistului făptuitor în curtea sa ar fi trecut un interval de 2 ore, aspectul respectiv neavând nici un fel de relevanță vis - a - vis de concluziile ce se extrag din textele de lege mai sus menționate.
Raportat la cele astfel reținute, Curtea, în temeiul art. 2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerea ca nefondată menținând în consecință rezoluțiile atacate.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în comuna de, sat, județul P, împotriva rezoluției nr.158/P/2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Obligă petentul la plata sumei de 50 cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțate, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 iulie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red. /DC
2 ex./29.07.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran
