Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 80
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatorul, fiul lui și al lui, născut la 5 iunie 1956 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.109 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.47/13.11.1990 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.794/1990.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat contestatorul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - contestator, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, avocat, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul din oficiu pentru apelantul - contestator cu acordul instanție a luat legătura cu apelantul după care învederează că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea precizează că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu, având cuvântul pentru apelantul - contestator, învederează instanței că, într-adevăr hotărârea de condamnare este foarte veche și împotriva acesteia nu a declarat recurs, deoarece a recuzat completul de judecată apreciind astfel că dosarul nu se va soluționa.
Hotărârea nu i-a fost comunicată, așa că nu a putut exercita calea de atac prevăzută de lege.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat deoarece în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de apelantul - condamnat.
Apelantul - contestator, personal având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței față de apelul declarat.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.109 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 05.06.1956, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.47/13.11.1990 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.794/1990.
În baza art.192 alin.2 pr.penală a fost obligat contestatorul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a contestat de către contestatorul sentința penală nr.47/13.11.1990 pronunțată în dosarul nr.794/1990 de Tribunalul Dâmbovița, motivat de împrejurarea că aceasta nu i s-a comunicat în termen legal pentru a putea uza de căile de atac.
La termenul de judecată din 3 martie 2009 s-a pus în discuție respectarea termenului de introducere a cererii, prevăzut de art.388 pr.penală, conform căruia declararea căii extraordinare de atac de către persoana împotriva căreia se face executarea în cazurile prevăzute lit.a - c și e este cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, constatându-se că, potrivit referatului întocmit de Biroul executări penale, executarea pedepsei de către contestator a început la 20.09.1998, iar contestația a fost formulată la data de 15.12.2008, după aproape 10 ani de la încarcerarea sa.
În conformitate cu prevederile art.391 alin.1 pr.penală, s-a reținut că cererea nu a fost făcută în termenul prevăzut de lege, contestația fiind respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentința a declarat apel contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a declarat recurs împotriva hotărârii de condamnare, deoarece a recuzat completul de judecată crezând astfel că dosarul nu se va soluționa, însă hotărârea nu i-a fost comunicată, astfel că nu a putut exercita calea de atac prevăzută de lege la acel moment.
Examinând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile apelantului și de dispozițiile art.386 și următoarele pr.penală incidente în cauză,precum și la examinarea din oficiu a cauzei sub toate aspectele, așa cum impun disp. art.371 alin.2 pr.penală, Curtea constată că apelul condamnatului-contestator este nefondat.
Potrivit art.386 pr.penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alineat 1 lit.f-i/1 cu privire la care existau probe în dosar;
d) - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) - când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art.385/14 alin.1/1 ori art.385/16 alin.1.
În art.388 se prevede că cererea de contestație în anulare pentru motivele arătate în art.386 lit.a-c și e poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar contestația pentru cazul prevăzut în art.386 lit.d poate fi introdusă oricând.
După cum se poate observa din analiza textelor citate mai sus, rezultă că, această cale extraordinară de atac a contestației în anulare, vizează în patru din cele cinci cazuri, hotărâri definitive pronunțate de instanța de recurs (cazurile a-c și e), iar în cazul de la litera d trebuie să existe două hotărâri definitive, pronunțate în cauze diferite, împotriva aceleiași persoane și vizând aceeași faptă.
Din examinarea dosarului contestatorului, reiese că acesta este condamnat definitiv prin sentința penală nr.47/13 noiembrie 1990, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar această hotărâre nu a fost recurată de către inculpat și nu a ajuns niciodată să fie supusă examinării unei instanțe de recurs.
De asemenea, condamnatul nu a învederat nici în contestația în anulare, nici în fața instanței de apel, existența situației prevăzută de art.386 lit.d pr.penală, adică existența în cazul său a două hotărâri definitive privitoare la aceeași faptă.
Curtea constată că motivele invocate de apelantul contestator, referitoare la necomunicarea hotărârii de condamnare nu se încadrează între cele prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art.386 și următoarele pr.penală, astfel încât soluția la care a ajuns prima instanță, de constatare a inadmisibilității contestației este întemeiată.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art.379 pct.1 lit.b pr.penală, apelul declarat de contestator se va respinge ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul, fiul lui și al lui, născut la 05.iunie 1956 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 109 din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțate, iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 iulie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
4 ex./28.07.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Gabriela Diaconu
