Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 115/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 115
Ședința publică de la 09 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 569/II/2/2008 din data de 10 iulie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc petentul G și persoanele cercetate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele indicate mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților, că la dosarul cauzei au fost atașate, din greșeală mai multe cereri ale petentului intitulate "plângere", că persoana cercetată a depus la dosar cerere de judecare în lipsă, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea constată că persoana cercetată a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea în lipsă, însă cauza de față nu este o cauză civilă, dar nici prezența acestuia nu este obligatorie.
Se mai constată că petentul a înaintat la dosarul cauzei mai multe cereri, intitulate plângere, la Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, motiv pentru care dispune dezatașarea înscrisurilor aflate la filele 42-52 dosar (inclusiv plicul cu care au fost înaintate), precum și a înscrisurilor anexe, depuse la dosar în cursul zilei de azi, care nu au fost numerotate, și, având în vedere gradul persoanelor împotriva cărora se formulează petiție, vor fi înaintate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a dispune cu privire la aceste plângeri.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că petentul a formulat plângere conform disp. art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției nr. 136/P/2008 procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI. Rezoluția contestată a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 562/II/2/2008, care a reținut că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la numiții și pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Raportat la susținerile petentului și la actele dosarului, în mod corect s-a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală, soluția procurorului fiind legală și temeinică, plângerea formulată de petent nefiind fondată. Solicită respingerea acestei plângeri.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 23.05.2008 dată în dosarul nr.136/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, privind infracțiunea prev. de art. 246 și art. 247 Cod penal și, implicit, împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI,nr.569/II/2/2008 din 10.07.2008, prin care a fost respinsă plângerea petentului.
În susținerea plângerii formulate, petentul precizează că soluția pronunțată de procuror este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că este rezultatul unei cercetări lacunare, nefiind administrate probe care să susțină soluția pronunțată. Arată petentul că deși a dovedit săvârșirea infracțiunilor de către persoanele menționate, în sensul că acestea nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, dimpotrivă, au desfășurat cercetare în mod abuziv și au coordonat în mod defectuos activitățile specifice atribuțiilor de serviciu procurorul a ignorat probele evidente, pronunțând o soluție lipsită de temei.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din 23.05.2008 dată în dosarul nr. 136/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246și art.247 cod penal.
A reținut procurorul că petentul G s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, împotriva numitului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 97 alin. 1 și 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, cauză în care, potrivit competenței teritoriale, actele de cercetare penală au fost efectuate de către lucrători din cadrul Postului de Poliție al comunei, respectiv, majoritar, de către agentul de poliție A-, organ de cercetare penală al poliției judiciare.
La data de 30.01.2008, agentul de poliție A- a întocmit referatul de terminare al cercetărilor, înaintând cauza către Parchetul de pe lângă Judecătoria Murgeni, care, prin rezoluția din data de 17.03.2008, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 97 alin. 1 și 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, reținându-se că față de cuantumul prejudiciului, fapta acestuia nu constituie infracțiune, ci contravenție.
Astfel,s e poate observa că cercetarea penală nu a fost efectuată de către inspectorul de poliție, șeful Poliției
Printr-o petiție depusă la Inspectoratul de Poliție al Județului V la data de 21.02.2008, înregistrată sub nr. 3231, în care verificările au fost efectuate de către un lucrător din cadrul Poliției M, raportul acestuia din data de 25.03.2008 fiind aprobat de către comisarul șef, numitul -. G, în calitate de persoană vătămată în cauza înregistrată sub nr. 10/P/2008 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, în esență, a solicitat șefului Inspectoratului de Poliție al Județului V, precum și șefului Poliției orașului M să dispună efectuarea de către lucrătorii de poliție, care realizau cercetarea penală în cauza mai sus arătată, a mai multor acte de cercetare considerate de către petent a fi utile justei soluționări a cauzei (filele 17-30).
Potrivit prevederilor art. 219 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală, așa cum a fost modificat art. 1 pct. 138 din Legea nr. 356/2006, în cazul organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, organele ierarhic superioare acestora nu pot să dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.
Conform prevederilor alin. 3 din același articol, dispozițiile date de către procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.
Același principiu este consacrat și în Legea privind organizarea și sancționarea poliției judiciare, respectiv în art. 8 din Legea nr. 364/2004.
Astfel, actualmente, polițiștii judiciari sunt scoși de sub conducerea organelor ierarhice din poliție și trecuți, în mod nemijlocit, sub conducerea și supravegherea procurorului, prevăzându-se, în mod expres, că organele ierarhic superioare ale polițiștilor care fac parte din poliția judiciară nu pot să dea îndrumări și dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.
Dacă pentru activitatea de cercetare penală, organele de cercetare penală ale poliției judiciare se află sub directa conducere și supraveghere a procurorului, pentru celelalte activități profesionale polițiștii se subordonează ofițerilor ierarhici.
Așa fiind, șeful Inspectoratului de Poliție al jud. V, comisarul șef, conform textelor de lege mai sus arătate, nu numai că nu aveau atribuții de serviciu în virtutea cărora ar fi putut să dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală dar, dacă ar fi făcut acest lucru și ar fi încălcat interdicția impusă de lege, s-ar fi expus unor eventuale sancțiuni.
Totodată, în ceea ce-l privește pe inspectorul, șeful Poliției M, acesta nu a efectuat acte de cercetare penală în cauza în discuție, iar potrivit temeiurilor legale mai sus arătate nu putea interveni prin acordarea de îndrumări în cadrul cercetării penale efectuate de către lucrătorii Postului de Poliție.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI care a fost respinsă, ca neîntemeiată,m prin rezoluția nr. 569/II/2/2008 din 10.07.2008, cu însușirea considerentelor procurorului de caz.
Instanța, fără a relua situația de fapt pe care o reține ca fiind cea reținută de procuror, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.246 Cod procedură penală, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, una din faptele reclamate de petentul., constă în "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane."
În cauza, nici una din condițiile de existență ale acestei infracțiuni, nici punct de vedere obiectiv, nici din punct de vedere subiectiv, nu este îndeplinită.
Astfel, așa cum a reținut și procurorul în urma cercetărilor efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, persoanele reclamate și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu in conformitate cu specificul activității pe care o desfășoară și în concordanță cu normele care reglementează activitatea desfășurată de aceștia, respectiv legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Or. așa cum a reținut și procurorul și cum este stipulat în mod expres în actul normativ invocat, în ceea ce îl privește pe numitul, acesta - în calitatea sa de șef al V, nu numai că nu avea obligația de da îndrumări sau dispoziții cu privire la activitatea de cercetare penală, ba, dimpotrivă sunt prevăzute interdicții în acest sens, a căror încălcare atrage sancțiuni. În ceea ce îl privește pe numitul, deosebit de faptul că sunt aplicabile aceleași prevederi și interdicții - în calitatea sa de șef al Poliției M.- acesta nu a efectuat acte de cercetare în cauza respectivă.
Mai mult, prin "îndeplinirea în mod defectuos a unui act" sau prin "neîndeplinirea acestuia", se înțelege efectuarea unei operații altfel de cum trebuia efectuată sau neîndeplinirea acesteia.
Or, este evident din cele expuse, că acțiunea sau, mai corect, inacțiunea celor doi lucrători de poliție se circumscrie atribuțiilor conferite acestora de dispozițiile legii și de calitatea pe care o au
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 247 cod pen. infracțiune reclamată de asemenea de către petentul.având în vedere conținutul concret al acesteia și modalitățile alternative de realizare, este evident că in cauză nu există, în materialitatea sa, o astfel de faptă, aceleași considerații fiind incidente și cu privire la această faptă. Împrejurarea că cei doi lucrători de poliție nu au acționat în modalitatea cerută de către petent, nu constituie sub nici o formă elementul obiectiv al acestei infracțiuni, neconstituind nici o îngrădire a exercițiului vreunui drept al petentului și nici nu a condus la crearea vreunei stări de inferioritate. Așa cum am precizat, și cum în mod corect a reținut și procurorul, acțiunile/inacțiunile persoanelor reclamate sunt conforme cu dispozițiile legale care la reglementează activitatea.
Concluzionând, față de toate aspectele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că cercetarea efectuată de procuror este completă, sprijinind cu suficiență concluzia că infracțiunile reclamate de către petent nu există în materialitatea lor.
Așa fiind, curtea apreciază ca fiind legală și temeinică atât rezoluția procurorului prin care a dispus a nu se începe urmărirea penală față de persoana cercetată, în cauză neexistând infracțiunea reclamată, cât și rezoluția procurorului ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva soluției pronunțate.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 278 ind.1 alin.8 lit."a" Cod procedură penală, să respingă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G și să mențină rezoluțiile procurorilor.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 569/II/2/2008 din 10.07.2008 și, respectiv, rezoluția din 23.05.2008 dată în dosarul nr. 136/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored. -/
14.10.2008/
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena
