Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 116/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 116/
Ședințapublică din 13 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea formulată de petent, împotriva rezoluției nr.563/P/2007 din data de 18 martie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit petentul și intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca neîntemeiată, considerând că rezoluțiile pronunțate de parchet sunt legale și temeinice.
CURTEA
Asupra procesului penal de față:
Prin rezoluția nr.563/P/2007 din 18.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIs -a dispus în temeiul disp.art.228 alin.1 Cod procedură penală rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe magistratul, prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cercetat sub aspectul săvârșirii infr. prev.de art.246 Cod penal, art.288 Cod, art.289 Cod penal și art.268 Cod penal, întrucât faptele sesizate nu există.
În plângerea formulată în baza disp. art.278 Cod procedură penală împotriva rezoluției menționate petiționarul a reclamat faptul că, soluția adoptată de procuror este nelegală și netemeinică, constituind chiar "o mușamalizare și o soluție nedreaptă dată cu rea credință".
Prin rezoluția nr.363/II/2/07.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI dată de procurorul general, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr.563/P/2007 din 18.03.2008 a aceleiași unități din parchet, întrucât nu există indicii în legătură cu săvârșirea vreunei fapte penale de către procurorul.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală la Curtea de APEL PITEȘTI.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Petentul este nemulțumit de modul în care au fost soluționate, de către magistrat, dosarele penale nr.122/P/2007, nr.995/P/2007 înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și dosarul nr.959/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, în care în calitate de prim-procuror, s-a pronunțat prin rezoluția nr.1953/II/2/2007 din data de 30.10.2007 prin respingerea plângerii formulate în conformitate cu disp.art.278 Cod procedură penală, de petentul din prezenta cauză penală.
Curtea reține că, în cauză, faptele imputate petiționarului nu există în materialitatea lor, întrucât adoptarea rezoluțiilor s-a făcut în baza actelor și lucrărilor dosarului.
O cerință esențială pentru îndeplinirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev.de art.246 Cod procedură penală este aceea că acțiunea sau infracțiunea privitoare la un act de serviciu să producă o lezare sau o stare de pericol al relațiilor de serviciu.
Raportul de cauzalitate presupune nu numai dovedirea caracterului în concret al exercitării atribuțiilor de serviciu de către autor, dar și relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost o vătămare a drepturilor unei persoane.
Astfel, rezoluțiile adoptate de intimat au rolul de a soluționa conflicte născute între părțile litigante, în urma unor probe administrate care să dovedească motivele în fapt invocate în plângerile petiționarului.
În baza regulilor ce guvernează desfășurarea procesului penal, intimatul a adoptat rezoluții, iar conform jurisprudenței CEDO referitoare la dreptul la un recurs efectiv, partea interesată ( în speță, petiționarul) poate formula plângeri întemeiate pe dispozițiile art.278 și art.278/1 Cod procedură penală.
Nu rezultă din actele dosarului date cu privire la nerespectarea legii de către intimatul-magistrat și, mai mult, nu există indicii că acesta și-a exercitat, în mod abuziv, atribuțiile de serviciu, cu consecința vătămării drepturilor și intereselor petiționarului, în sensul art.246 Cod penal.
S-a afirmat în plângere, de către petiționar că mențiunile înserate în cuprinsul rezoluțiilor privitoare la starea de sănătate psihică i-au lezat demnitatea.
Nici acest argument nu este convingător pentru conturarea vreunei infracțiuni de care ar putea fi acuzat intimatul.
Aceasta, deoarece, intimatul nu a făcut altceva decât să constate că înscrisurile atașate dosarului de urmărire penală ( filele 15-30), reliefează diagnosticul de schizofrenie paranoidă a petiționarului care are discernământul abolit, Comisia medicală din cadrul SML V recomandând internarea medicală.
Tot la măsura de siguranță a internării medicale se referă și sentința penală nr.40/24.01.2006 a Judecătoriei Deta, prin care s-a admis cererea formulată de petiționar pentru schimbarea măsurii de siguranță amintită anterior cu măsura obligării la tratament medical.
Referitor la infracțiunile de fals prevăzute de art.288 și art.289 Cod penal, curtea constată că, prin adoptarea rezoluțiilor de către intimat, soluții pe care petiționarul le contestă și care, în accepțiunea sa, nu reflectă realitatea, nu au fost săvârșite aceste infracțiuni.
Nu a fost săvârșită nici infracțiunea prev.de art.268 Cod penal referitoare la represiunea nedreaptă, întrucât elementul material al acesteia constând în punerea în mișcare a acțiunii penale, arestarea, trimiterea în judecată sau condamnarea unei persoane știind că este nevinovată nu a fost realizat.
Prin urmare, într- corectă aplicare a legii, plângerea împotriva rezoluției nr.563/P/2007 din data de 18.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală.
Va fi menținută rezoluția atacată iar petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției nr.563/P/2007 din data de 18 martie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex./ 3.12.2008.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu
