Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 131/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE I - -
Grefier - -
SENTINȚA PENALĂ Nr. 131
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 809/II/2008 din 08.09.2008 și respectiv, rezoluția din 21.07.2008 dată în dosarul nr. 169/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică -lipsă părțile.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 28.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru azi30.10.2008.
INSTANȚA
Asupra plângerii penale de față:
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub numărul de mai sus, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dos. nr. 169/P/2008 din 21.07.2008 și, respectiv, a rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr.809/II/2/2008 din 08.09.2008, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Arată petentul în motivarea plângerii că nu a fost citat de procuror în vederea audierii sale, iar, pe de altă parte că citarea s-a făcut în mod nelegal. A fost respinsă solicitarea petentului de efectuare a unei expertize grafologice, singura probă de natură să înlăture orice dubiu cu privire la cele reclamante. Invocă petentul în motivele depuse în scris și expuse oral în fața instanței, aspectele care dovedesc activitatea infracțională desfășurată de persoanele împotriva cărora a formulat plângere, și al cărei scop l-a constituit deposedarea sa de bunul imobil.
Concluzionând, apreciază ca fiind nelegale și netemeinice rezoluțiile procurorilor, fiind dovedită vinovăția persoanelor cercetate în săvârșirea infracțiunilor reclamate și pentru care solicită tragerea la răspundere penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată la 21.07.2008 în dos. nr. 169/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, - notari publice și, privind infracțiunile prev. de art. 215 alin.1, 3.pen. art. 289 și 291.pen. în baza art. 228 alin.6 raportat la art. 10 lit."a" pr.pen.
Din cercetările efectuate în cauză, în cadrul actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
"Petentul a formulat plângere penală, prin care a sesizat faptul că, la Biroul Notarului Public au fost autentificate mai multe acte, care au avut drept consecință juridică pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului amplasat pe str. --- nr. 38,.1,.1, jud.
În conținutul plângerii, susține că la data de 19.04.2005 a fost autentificată la Biroul Notarului Public procura nr. 847/2005, prin care a fost împuternicit de către sus-numit să îndeplinească formalitățile necesare în vederea vânzării imobilului situat în I,-, către Biroul Notarului Public Asociați și. La același notariat și în aceeași zi, a fost autentificat și un testament, prin care petentul a instituit un legat cu titlu particular, în favoarea numitului, cu privire la același imobil.
Despre existența celor două înscrisuri, petentul pretinde că ar fi aflat în cursul anului 2007, fapt pentru care, la data de 4.07.2007, a revocat efectele procurorii cu nr. 847/2005. Declarația de revocare a fost făcută la același birou notarial (Biroul Notarului Public ) și autentificată sub nr. 1548/4.04.2007 și despre acest înscris petentul susține că ar conține mențiuni false, respectiv or autentificării, precum și numărul actului, în sensul că numărul real ar fi fost 1543 și nu 1548.
În susținerea acuzațiilor pe care a înțeles să le formuleze, a depus xerocopii ale actelor contestate, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Locuința, în vederea comparării semnăturilor.
Petentul a fost citat în vederea audierii pentru data de 7.07.2008, însă nu a dat curs invitației.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La Biroul Notarului Public au fost autentificate mai multe înscrisuri, după cum urmează:
- procura nr. 847/19.04.2005;
- testament nr. 848/19.04.2005;
- antecontract de vânzare-cumpărare nr. 2462/31.10.2005;
- declarație de revocare nr. 1548/4.07.2007;
- antecontract de vânzare-cumpărare nr. 1544/4.07.2007.
De menționat este faptul că autentificarea actelor menționate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv identificarea persoanei, verificarea calității pe baza actelor prezentate în original, citirea și semnarea actelor de către titularii acestora.
Din adresa nr. 75/11.07.2008, prin care a fost înaintată documentația care a stat la baza autentificării actelor pretins a fi fost falsificate, rezultă în mod incontestabil faptul că au fost respectate întocmai dispozițiile legale referitoare la activitatea ce precede autentificarea notarială.
Nu lipsit de semnificație este faptul că autentificarea actelor contestate de către a fost consecința unei convenții încheiate încă din anul 1995 între petent și numitul, convenție la care însă nu face vreo referire.
Astfel, din declarația numitului rezultă că, în anul 1995 l-a cunoscut pe petent prin intermediul unui prieten comun - negru, prilej cu care a fost rugat să preia datoriile la un imobil în care locuia cu chirie. convenției au fost ca să achite contravaloarea imobilului pe care petentul urma să-l cumpere de la Locuința și, de asemenea, să-i achiziționeze acestuia o garsonieră, urmând ca după expirarea termenului de 10 ani, prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare ca și interdicție de înstrăinare, între cele două părți să se încheie un nou contract de vânzare-cumpărare prin care imobilul urma să intre în proprietatea lui.
Aspectele evocate au fost confirmate prin declarația martorului, precum și printr-o serie de înscrisuri, de care a înțeles să se folosească în dovedirea susținerilor sale, și anume:
- procură autentificată prin încheierea nr. 3005 din 23.10.1998 la Biroul Notarului Public I, prin care petentul l-a mandatat pe să îndeplinească, în numele său și pentru el, formalitățile necesare în vederea închirierii locuinței proprietate personală, situată pe str. --- nr. 38, I;
- înscris sub semnătură privată, respectiv o "chitanță", care conține convenția despre care face vorbire în declarația sa;
- înscris sub semnătură privată - "chitanță", care atestă primirea unei sume de bani de către de la numitul, în vederea predării contractului imobilului de pe str. --- nr. 38;
- procură autentificată sub nr. 4187 din data de 8.08.1998 la Biroul Notarului Public, prin care l-a mandatat pe să îndeplinească formalitățile legale la Primăria Municipiului I, în vederea achitării integrale a locuinței proprietate personală a mandantului, situată în I,-;
- declarație autentificată sub nr. 2316/11.09.2001 la Biroul Notarului Public, prin care se atestă primirea sumei de 100.000.000 lei vechi de către de la. Din conținutul aceleiași declarații rezultă că suma primită a reprezentat a doua și ultima din suma totală pe care o datora petentului pentru imobilul în discuție. Totodată, prin declarația evocată, petentul confirmă primirea unei garsoniere (pe care, la intervalul de o lună a înstrăinat-o) și a sumei de 28.710 lei de la.
Prin aceeași declarație, petentul renunță la toate drepturile sale asupra imobilului din str. --- nr. 38, obligându-se ca până la data de 1.11.2008 să încheie cu contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul evocat.
Din succesiunea actelor notariale și a celor sub semnătură privată, încheiate între petentul și numitul rezultă, fără echivoc, faptul că întrei cei doi a fost încheiată convenția despre care face vorbire și, mai mult, rezultă fără putință de tăgadă, intenția petentului de înstrăinare a imobilului proprietatea sa.
De altfel, prin compararea semnăturilor de pe înscrisurile depuse de către - și despre care petentul (nu întâmplător) nu face vorbire - cu cele de pe înscrisurile contestate de, se poate lesne observa că acestea sunt identice.
Mai mult, chiar semnăturile de pe actele depuse de către petent spre comparație (respectiv contractul de vânare-cumpărare încheiat cu Locuința, precum și declarația de revocare) și pe care acesta le recunoaște, sunt identice cu toate celelalte semnături.
De menționat este faptul că, deși petentul recunoaște semnăturile de pe cele două acte evocate anterior - și pe care personal le-a depus spre comparație - acestea sunt total diferite de cele realizate de pe împuternicirea avocațială depusă la dosar, precum și pe plângerea de tergiversare formulată la data de 30.06.2008.
Din perspectiva celor constatate, în cauză nu poate fi reținută incidența legii penale, în condițiile în care actele autentificate la Biroul Notarului Public reprezintă în mod real manifestarea de voință a titularilor acestora.
Această împrejurare rezultă și din actele ce le-au precedat celor contestate și pe care petentul neamintindu-le și necontestându-le, implicit le recunoaște.
Mai mult, documentația care a stat la baza autentificării fiecăruia dintre actele menționate de petent în plângerea penală conține și acte în posesia cărora notarul nu poate intra decât prin prezentarea lor de către titularul acestora, respectiv cartea de identitate a petentului, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cu Locuința, procesul-verbal de predare a locuinței."
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere în condițiile art. 278.pr.pen. care a fost respinsă prin rezoluția procurorului general nr. 809/II/2/2008 din 08.09.2008.
În ce privește plângerea formulată împotriva celor două soluții ale procurorilor, în condițiile art. 278 ind.1 Cod proc.pen. instanța constată că situația de fapt reținută de către procuror rezultă și se confirmă prin probele administrate în cadrul actelor premergătoare situația de fapt pe care și-o însușește.
Potrivit dispozițiilor art. 278 ind.1 alin.7 Cod proc.pen. obiectul verificării instanței în materia reglementată de disp. art. 278 ind.1 Cod proc. pen. îl constituie "rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei", sub aspectul legalității și temeiniciei sale.
În acest context și având în vedere disp. art. 228 ind.4 pr.pen. potrivit căruia "dată din cuprinsul actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii - procurorul face propunerea de a nu se începe urmărirea penală", instanța urmează să constate legalitatea și temeinicia rezoluțiilor atacate de petentul.
Astfel, instanța constată că, în cadrul actelor premergătoare obligatorii ce trebuie efectuate de către procuror după primirea plângerii în vederea începerii sau nu a urmăririi penale, procurorul a administra, legal, un amplu material probator suficient și îndestulător să confirme împrejurarea că, în cauză, există unul din cazurile de împiedicare a începerii urmăririi penale, respectiv cazul prev. de art. 10 lit. "a" Cod proc. pen.
Rezultă neîndoielnic din actele dosarului - copii după toate înscrisurile ce interesează cauza (procure autentificate, înscrisuri sub semnătură privată, copii după registrele contestate, etc) și, respectiv declarațiile martorilor audiați, că activitățile efectuate de persoanele împotriva cărora s-a formulat prezenta plângere penală se circumscriu obligațiilor de serviciu ce le revin, îndeplinite în condiții de legalitate, cu respectarea tuturor procedurilor incidente în materia respectivă.
Solicitarea petentului privind efectuarea unei expertize grafologice a fost în mod temeinic respinsă, o astfel de probă nefiind concludentă și utilă cauzei, câtă vreme aspectele contestate de către acestea au putut fi verificate în mod direct și nemijlocit de către procuror, care a statuat în mod just asupra netemeiniciei lor.
Pentru a putea fi reținute în sarcina intimaților săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1, 3, art. 289 și art. 291 Cod penal, trebuie îndeplinite toate condițiile prev. de art. 17 și art. 18 Cod penal, precum și toate elementele prevăzute de lege pentru infracțiunile respective, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă.
Instanța consideră că, în cauză, nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanelor cercetate, iar actele premergătoare de cercetare penală efectuate de procuror, cu respectarea atât a normelor procedurale penale, cât și a dispozițiilor referitoare la infracțiunile cercetate, sunt îndestulătoare în acest sens.
Concluzionând, instanța apreciază că actele premergătoare administrate sunt suficiente și eficiente, procurorii pronunțând soluții legale și temeinice prin cele două rezoluții atacate, considerente față de care, în temeiul disp. art. 278 ind.1 alin.8 lit. "a" pr.pen. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
În temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 809/II/2008 din 08.09.2008 și, respectiv, rezoluția din 21.07.2008 dată în dosarul nr. 169/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care le menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/21.11.2008
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
