Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

1316/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I -A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1375

Ședința publică din data de 06 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu

JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu

JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian

GREFIER -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI

este reprezentat de procuror.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de petenții și împotriva Sentinței penale nr.394/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 29 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, pentru a da posibilitate apărătorului recurenților-petenți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 06 octombrie 2009, când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr.394/10.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca neîntemeiată plângerea formulat de petenții și, în calitate de reprezentanți legali ai minorului.

S-a menținut rezoluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. 5131/P/2006 din data de 22.02.2007 și Rezoluția Prim - Procurorului aceluiași parchet din data de 21.09.2007, ca fiind legale și temeinice.

Au fost obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr. 1434/P/2009 petenții și, în calitate de reprezentanți legali ai minorului -, au formulat plângere împotriva rezoluției din data de 21.09.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 1859/ VIII-1/2007, precum și împotriva rezoluției din data de 22. 02. 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. 5131/P/ 2006.

În motivarea plângerii, petenții au relevat faptul că soluția pronunțată de parchet este nelegală si netemeinică deoarece s-a disjuns cauza pentru infracțiunea de ucidere din culpă fără a se preciza cine este făptuitorul acestei infracțiuni iar probatoriul pe care l-a avut la bază procurorul a fost insuficient si nu s-a reținut exact situația de fapt în sensul că minorul - a fost provocat de către victimă si de către colegii acesteia încă din autobuz, fiind pus în situația de a se apăra.

Totodată, s-a mai precizat că procurorul nu a analizat fapta si sub aspectul laturii subiective, sens în care trebuia apreciat că vinovăția inculpatului minor nu a existat, fapta sa de a se fi apărat de victimă neavând nici o legătură de cauzalitate cu moartea acesteia, care s-a datorat culpei conducătorului auto, solicitând, în consecință, schimbarea temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale în sensul reținerii art. 10 lit. c și nu art. 10 lit e

C.P.P.

In dovedirea plângerii s-au depus la dosarul cauzei: dosarul penal nr. 3163/P/ 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C și dosarul penal nr. 5131/P/ 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Prin sentința penală nr. 679 din 05.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 278/1 pct. 8 lit. a C.P.P. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și, în calitate de reprezentanți legali ai minorului -.

S-a menținut rezoluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în dosar nr. 5131/P/2006 din data de 22.02.2007 și Rezoluția Prim Procurorului aceluiași parchet din data de 21.09.2007, ca fiind legale și temeinice, motivarea sentinței fiind aceea că plângerea formulată la prim-procuror a fost tardivă astfel că, instanța nu a antamat fondul cauzei.

Soluția a fost recurată de către petenți, recurs admis de către Curtea de APEL BUCUREȘTI care prin decizia penală nr. 1467/ R/18. 11. 2008 trimis cauza spre rejudecare, reținându-se în esență, că plângerea formulată la prim-procuror a fost în termenul prevăzut de lege, urmând ca instanța de fond să judece pe fond, plângerea formulată de către petenți, cauza fiind reînregistrată sub nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța apreciată plângerea ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Astfel, cum s-a reținut si prin Rezoluția pronunțată în data de 22. 02. 2007, la data de 9 Octombrie 2006, în jurul orelor 19,00, organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că pe raza Orașului POPEȘTI - Județul I, a avut loc un incident soldat cu decesul minorului -, în vârstă de 12 ani.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că în seara de 9 Octombrie 2006, după terminarea orelor de curs, în jurul orelor 18,00 - 18,30, mai mulți elevi ai Școlii Generale nr.1, s-au urcat într-un autobuz care circulă pe ruta B - Popești, autobuz condus de numitul.

În autobuz, înainte de stația -, între - - în vârstă de 13 ani și -, a avut loc o scurtă altercație provocată de --, iar în momentul în care autobuzul a oprit vis-a-vis de drumul care duce la., -- a început să îl îmbrâncească pe solicitându-i să se grăbească să coboare.

De precizat faptul că grupul de copii din care tăcea parte și și, au fost ultimii care urmau să coboare din autobuz, coborârea fiind îngreunată, de o persoană mai în vârstă care a trebuit să fie ajutată la coborâre, ajutorul fiind dat de minorul -.

După coborârea din autobuz, care s-a efectuat pe ușa din spate, elevii s-au îndreptat spre spatele autobuzului, în timpul deplasării altercația între și continuând, iar la un moment dat, - - I-a îmbrâncit pe -, acesta din urmă căzând cu capul pe carosabil în fața roților din spate dreapta ale autobuzului.

In momentul respectiv conducătorul auto a pornit autobuzul din stație și a trecut cu din spate dreapta peste capul minorului -, provocându-i decesul.

Cu ocazia cercetării la fața locului a rezultat că, conducătorul auto, a oprit autobuzul pe partea dreaptă a carosabilului, vis-a-vis de drumul care duce la, loc unde nu există indicator de stație, stația propriu-zisă cu indicator aflându-se la o distanță de aproximativ 50, mai departe față de locul unde a fost oprit autobuzul.

Faptele minorului - -, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive și trăsăturile caracteristice ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. și ped. de art. 183.pen.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei, în infr. prev. de art. 183.pen. s-a apreciat că minorul - - în plan subiectiv a acționat cu intenția de a lovi victima, rezultatul mai grav produs, respectiv moartea acesteia survenind în condițiile în care autobuzul care a plecat din stație a trecut cu peste capul victimei.

Practica a stabilit că există infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte chiar dacă activitatea infractorului nu a produs ea singură moartea victimei, în cazul în care tară această activitate decesul victimei nu ar fi survenit.

Instanța nu poate primi plângerea formulată de către petenți în sensul înlocuirii temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale față de minor din art. 10 lit. e în C.P.P. art. 10 lit. c având C.P.P. în vedere faptul că din actele premergătoare efectuate în cauză se prefigurează vinovăția minorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii puse pe seama sa, respectiv aceea prev de art. 183 Cp.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză se reține, tară putință de tăgadă, că "starea de pericol a fost creată de numitul - prin acțiunea voluntară de împingere/îmbrâncire a victimei către autobuzul care închisese ușile si se pusese în mișcare, conducătorul autobuzului neputând evita producerea accidentului".

De asemenea, din declarațiile martorilor (fila 97 dup) și (fila 101dup) rezultă cu claritate, faptul că vinovat de moartea minorului - se face minorul - care prin acțiunea de împingere/ îmbrâncire a determinat căderea victimei sub roțile acelui autobuz care se fala în mișcare si care ulterior, a condus la decesul minorului.

In raport de aceste declarații (acte premergătoare), raport de expertiză tehnică judiciară, evident că, începerea urmăririi penale asupra minorului nu putea fi dispusă în condițiile în care acesta, la momentul săvârșirii infracțiunii, nu avea vârsta prevăzută de lege pentru a răspunde penal.

Împotriva acestei sentințe, petenții și, în calitate de reprezentanți legali ai minorului - au declarat recurs pe care nu l-au motivat în scris și nici nu s-au prezentat să îl susțină oral.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate în conformitate cu prevederile art. 385 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța fondului a verificat toate actele premergătoare efectuate în cadrul cercetării evenimentului din 09.10.2006 soldat cu decesul minorului și a pronunțat o soluție legală și temeinică în sensul că deși a constatat că minorul - a avut o participație la săvârșirea infracțiunii, nu poate fi tras la răspundere penală datorită minorității.

În acest sens, așa cum s-a reținut, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară se coroborează cu declarațiile martorilor în sensul dovedirii acțiunii voluntare de împingere/îmbrâncire a victimei către autobuz, astfel că nu pot fi reținute temeiurile prev. de art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de petenți.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petenții și împotriva sentinței penale nr. 394/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă recurenții la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Dact./21.10.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Președinte:Antoaneta Nedelcu
Judecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Bucuresti