Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 145/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 145
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit disp. art. 2781.C.P.P. de petentul domiciliat în comuna, județul B împotriva rezoluției din 09.07.2008 și a rezoluției nr. 1351/II/2/2008 din 14.08.2008 adoptate în dosarul nr. 264/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul și intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 264/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI atacată cu plângere de petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 189 Cod penal.
Acesta a susținut că a fost internat la Spitalul de și că această internare s-a făcut pe perioada efectuării cercetărilor când trebuia să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
În urma cercetărilor s-a stabilit că privarea de libertate a petentului a fost justificată prin dovezi de necontestat, acesta a comis o faptă care atrage răspunderea penală și existau dubii cu privire la discernământul acestuia. medicală a avut drept scop efectuarea unei expertize psihiatrice care să stabilească dacă la data comiterii faptei, petentul avea sau nu discernământul faptelor sale.
De asemenea internarea petentului s-a făcut și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 487/2002. Concluzii de respingere a plângerii formulate de petent, ca nefondată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 264/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea - procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 189 Cod penal întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele:
Persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitoarei - procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și lipsire de libertate în mod ilegal, susținând în esență că aceasta și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile conferite de lege, dispunând internarea sa în Spitalul de unde a fost ținut internat 9 zile, alături de bolnavi cu probleme grave, perioadă de timp în care trebuia să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că la data de 27 martie 2004 organele de poliție din comuna județul B au fost sesizate de către cu privire la faptul că persoana vătămată i-a lovit calul cu un topor.
Cauza a făcut obiectul dosarului penal nr.1598/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău iar la data de 27 octombrie 2004 făptuitoarea a sesizat instanța de judecată cu rechizitoriu.
În timpul efectuării urmăririi penale, făptuitoarea, apreciind că există dubii cu privire la capacitatea psihică a învinuitului, a dispus organului de urmărire penală să efectueze o expertiză medico-legală neuropsihiatrică.
Astfel, prin Ordonanța nr. 17/1109 din 14 iulie 2004, în baza disp. art. 116, art. 117 și art. 203.C.P.P. s-a dispus efectuarea expertizei, cu internarea persoanei vătămate în Spitalul de, expertiza urmând să stabilească dacă la data săvârșirii faptei imputate, persoana vătămată avea discernământul faptelor sale.
Ordonanța a fost avizată de făptuitoare în data de 15 iulie iar persoana vătămată a fost internată în spital în perioada 05 august 2004-13 august 2004.
Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că persoana vătămată suferea de tulburare de personalitate de tip mixt.
Examinând plângerea formulată de persoana vătămată în raport de actele la care s-a făcut referire anterior, dispozițiile legale în vigoare și raportat la art. 5 alin. 1 din CEDO, procurorul a apreciat că faptele imputate făptuitoarei nu sunt prevăzute de lege, deoarece internarea persoanei vătămate a fost conformă disp. art. 117.C.P.P. și art. 44 - 59 din Legea nr. 487/2002.
S-a motivat că potrivit disp. art. 117.C.P.P. expertiza psihiatrică este obligatorie când organul de urmărire penală are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului, asemenea îndoieli putând rezulta din modul de comportare al acestuia.
În asemenea cazuri expertiza se efectuează cu internarea învinuitului sau inculpatului pe timpul necesar, măsura putând fi adusă la îndeplinire, în caz de opunere de către organul de poliție.
Privarea de libertate a persoanei vătămate a fost justificată prin dovezi de necontestat că aceasta a comis o faptă care atrage răspunderea penală existând dubii cu privire la discernământul acesteia.
S-a reținut totodată că internarea medicală s-a făcut cu scopul stabilirii pe baza unei expertize psihiatrice dacă la data comiterii faptei persoana vătămată avea sau nu discernământul faptelor sale.
În plus, s-a motivat că în temeiul disp. art. 51 din Legea nr. 487/2002 dacă medicul psihiatru aprecia că nu există motive medicale pentru internarea nevoluntară avea posibilitatea să nu rețină persoana vătămată și să înscrie decizia sa în documentația medicală.
Împotriva rezoluției nr.264/P/2008 din 09 iulie 2008 formulat plângere în temeiul disp.art. 275-278.C.P.P. persoana vătămată, ce a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin rezoluția nr. 1351/II/2/2008 din 14 august 2008, apreciind că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Împotriva actelor procurorului a formulat plângere în temeiul disp. art. 2781alin. 1.C.P.P. petentul care a criticat rezoluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii s-a susținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de procurorul este nelegală deoarece aceasta a dispus internarea sa în Spitalul de împotriva voinței acestuia, unde a stat internat timp de 9 zile, în regim de detenție doar pentru că procurorul a avut "dubii" în ce privește comportamentul său pe durata cercetărilor, deși nu a avut niciodată probleme de natură psihică și nici reclamații în acest sens.
Curtea, examinând plângerea formulată, în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a textelor de lege incidente, apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei, procuror, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea acesteia la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art.189 Cod penal, întrucât, exercitându-și abuziv atribuțiile de serviciu, a dispus internarea sa întru-un spital de psihiatrie pe o durată de 9 zile, deși nu a avut niciodată probleme de natură psihică.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, lipsirea de libertate în mod ilegal presupune, sub aspectul laturii obiective, o faptă prin care o persoană este lipsită de libertatea fizică, adică de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria sa voință.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că procurorul, care supraveghea urmărirea penală în dosarul nr.1598/P/2004, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale neuropsihiatrice pentru a se stabili, dacă la data comiterii faptei reclamate de privind lovirea calului său cu un topor ce a condus la decesul animalului, inculpatul avea sau nu discernământ.
În opinia Curții, măsura dispusă de procuror este legală, fiind conformă disp.art.117alin.1 teza II pr.pen. potrivit cărora efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului și totodată întemeiată, față de gravitatea faptei reclamate, respectiv lovirea unui cu un topor, ceea ce a condus la moartea animalului precum și în raport cu atitudinea persoanei vătămate-inculpat care, la momentul audierii, a refuzat să-și exercite dreptul la apărare.
Raportul de expertiză medico-legal neuropsihiatrică nr.592/09.09.2004 întocmit de SML Bac oncluzionat, în urma examinării nemijlocite a persoanei vătămate, că aceasta suferă de tulburare de personalitate de tip mixt dar că la data comiterii faptei a avut discernământul păstrat, această probă fiind concludentă și utilă soluționării fondului cauzei.
Prin urmare, chiar dacă internarea persoanei vătămate s-a făcut fără acordul său, nu se poate susține că aceasta a fost lipsită ilegal de libertate, deoarece, fiind cercetată sub aspectul comiterii unei infracțiuni și refuzând să coopereze cu organele de anchetă, se impunea efectuarea expertizei medico-legale pentru a se stabili, în primul rând, dacă la data comiterii faptei avea sau nu discernământ, existența vinovăției, sub forma intenției, fiind condiția esențială pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorului. De asemenea, efectuarea acestei expertize era necesară pentru garantarea respectării dreptului la apărare al inculpatului.
Se constată așadar că măsura dispusă de procuror a fost justă, apreciindu-se totodată că procedura internării a fost în concordanță cu dispozițiilor cuprinse în Legea nr.487/2002.
În plus, rezultă că medicul psihiatru a decis internarea nevoluntară a părții vătămate, deși potrivit art.51 avea dreptul să o refuze în situația în care ar fi existat motive în acest sens, ceea ce înseamnă că internarea medicală a acesteia era necesară.
Ca atare, Curtea apreciază că măsura internării nu contravine normelor interne legale în vigoare și nici principiului fundamental privind dreptul la libertate și la siguranță consacrat de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind întemeiată pe alin.1 teza II lit.e al aceluiași articol.
Prin urmare, chiar dacă în urma admiterii unei căi extraordinare de atac, procesul penal pornit de partea vătămată împotriva inculpatului s-a stins prin împăcarea părților, așa cum rezultă din Decizia penală nr.1030 din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, hotărârea pronunțată nu constituie temei în a se aprecia că urmărirea penală, ce a fost supravegheată de procuror, a fost făcută cu încălcarea vreunei norme de procedură, din hotărârile judecătorești aflate la dosarul cauzei rezultând că judecătoria a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru fapta reținută în rechizitoriu, sentința de condamnare fiind menținută și de instanțele de control judiciar.
În raport de considerentele expuse, Curtea apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de procuror sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 și art.189 Cod penal este temeinică și legală, din actele premergătoare efectuate rezultând că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală, așa încât plângerea va fi respinsă ca nefondată, conform disp.art.2781alin.8 lit.a pr.pen.
În temeiul disp.art.192 alin.2 pr.pen. se va dispune obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul domiciliat în comuna, județul
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 264/P/2008.
Obligă petentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă la dezbateri de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 septembrie 2008.
Președinte,
Grefier,
Red.NI
2 ex./06.10.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
