Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 149/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.149
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii penale formulată în temeiul disp. art.2781cod proc. penală de petenții -, domiciliată în,-, județul P și, domiciliat în,-, județul P împotriva rezoluțiilor nr.377/P/2009 din 1.06.2009 și nr.745/II/2/2009 din 24.06.2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr.377/P/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și asistat de avocat ales, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială nr.32/30 iulie 2009, depuăs la fila 31 dosar, lipsă fiind petenta, pentru care se prezintă avocat ales și intimatele și, pentru ambele prezentându-se avocat ales, doamna, din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr.111/2009, depusă la fila 24 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocații aleși ai părților și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al petenților și, având cuvântul, precizează că printr-o acțiune adresată Judecătoriei Sinaiaa solicitat nulitatea testamentului defunctului și anularea certificatului de moștenitor testamentar nr.168/2007, deoarece au fost încălcate dispozițiile art.105 cod proc. civilă și dispozițiile legii notariale, în sensul că la nu este cel care a semnat testamentul din cauza stării de sănătate, fiind grav bolnav și internat în spital.
S-a mai arătat că semnătura aplicată pe acest testament nu aparține acestuia iar dacă documentul a fost semnat de o altă persoană, conform prevederilor legale notariale se impunea prezența a doi martori, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În urma cercetărilor premergătoare efectuate de procuror, ca urmare a plângerii penale formulate împotriva notarului public și a numitei, s-a constatat că defunctul a fost lucid tot timpul, reținându-se în acest sens declarația unui martor, audiat, însă cu privire la acesta există dubii în ceea ce privește prezența sa la momentul semnării testamentului.
Precizează că în cauză era absolut necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, pentru a se stabili dacă semnătura aplicată pe testamentul contestat aparține defunctului, însă organele de urmărire penală nu au înțeles să cheme petenții la sediul parchetului pentru a da declarații și a-și susține plângerea formulată.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea plângerii și desființarea rezoluțiilor atacate ca fiind neîntemeiate.
Avocat, apărător ales al intimatelor și, solicită respingerea plângerii formulată de petenți ca neîntemeiată, susținând că aceștia sunt rude colaterale ale defunctului și prin această modalitate au dorit să găsească un motiv să atace testamentul încheiat, criticile formulate fiind simple susțineri, neexistând nici o probă că s-ar fi săvârșit de notarul public infracțiunea prev. de art.290 cod penal.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că în mod corect procurorul de caz a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, astfel că nu era necesar a se administra nici un fel de probe.
De asemenea, tot simple speculații sunt și afirmațiile petenților în sensul că notarul public ar fi lăsat o altă persoană să semneze testamentul defunctului, în aceste sens nefiind administrată vreo dovadă.
Și în ceea ce o privește pe intimata solicită a se constata că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii reclamate, organul de urmărire penală procedând la cercetări complexe.
Față de considerentele expuse, se solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, cu obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța seria - nr.56 din 14 octombrie 2009 în sumă de 1190 lei, reprezentând onorariu avocat (în fotocopie); depune concluzii scrise.
Având cuvântul în replică, avocat, pentru petenți, precizează că nu au putut fi probate susținerile deoarece nu li s-a acordat această posibilitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că așa cum în mod corect s-a stabilit și de organul de urmărire penale, din conținutul actelor premergătoare efectuate nu rezultă săvârșirea de către intimate a infracțiunilor reclamate de petenți.
Pentru aceste motive, se solicită a se constata că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice sub toate aspectele și pe cale de consecință, respingerea plângerii, ca nefondată.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 21 iulie 2009, petenții persoane vătămate domiciliată în,-, județul P și domiciliat în,-, județul P, au solicitat desființarea rezoluției nr.377/P/2009 din 1 iunie 2009, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele, notar public, domiciliată în,-, județul P și, domiciliată în,-, județul P, cercetate pentru autorat și respectiv instigare la săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290 cod penal și art.291 cod penal.
Pentru argumentele pe larg expuse la motivarea plângerii în scris, în esență, s-a susținut că soluția adoptată și confirmată prin rezoluția nr.745/II/2/2009 din 24 iunie 2009 de procurorul general adjunct al unității de parchet este netemeinică, reținându-se o situație de fapt, pe baza declarației unui martor și fără administrarea expertizei grafologice, singura probă concludentă să stabilească dacă semnătura aplicată pe testamentul în litigiu aparține sau nu defunctului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât față de precaritatea stării de sănătate, potrivit legislației notariale se impunea ca notarul public să fie asistat de doi martori, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și administrării tuturor probelor pertinente stabilirii existenței faptelor reclamate și trimiterii în judecată a intimatelor și, pentru autorat și instigare la infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal și uz de fals prev. de art.291 cod penal.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului penal nr.377/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Verificând rezoluțiile atacate, pe baza actelor premergătoare efectuate, în raport de motivele de reformare invocate, precum și dispozițiile procedurale ce reglementează punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul infracțiunilor de fals reclamate, rezultă că acestea sunt legale și temeinice iar plângerea promovată de persoanele vătămate și nu este fondată.
Este știut că potrivit art.228 alin.1 cod proc. penală organele de urmărire penală sesizate în vreunul din modurile prevăzute în art.221, deci și prin plângere formulată de persoana vătămată, pot dispune începerea urmăririi penale numai atunci când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 lit.g) cod proc. penală, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru faptele reclamate.
Pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor art. 177-184 cod proc.civilă ce reglementează verificarea de scripte prezentate în cadrul procesului civil, rezultă că în cazul contestării paternității semnăturii aplicate pe înscrisurile sub semnătură privată ori a condițiilor obținerii acesteia, dacă acțiunea penală s-a prescris falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă, inclusiv administrarea probei cu expertiză grafologică efectuată de instituțiile de specialitate.
Mai este de observat că potrivit art.59 rap. la art.63 și art.50 din Legea nr.36/1995, în îndeplinirea funcției publice cu care este investit, notarul public este ținut să asigure prezența a doi martori pentru stabilirea identității numai atunci când nu cunoaște părțile participante la actul notarial ori are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre acestea.
Prin acțiunea civilă obiect al dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, la data de 22 decembrie 2008 petenții și, în calitate de descendenți colaterali (soră și nepot de frate), au chemat în judecată intimata, solicitând constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.625 din 4 iulie 2001, precum și anularea certificatului de moștenitor testamentar nr.168 din 16 octombrie 2007, înscrisuri întocmite de intimata, în calitate de notar public.
În fapt s-a susținut că la data îndeplinirii procedurii notariale testatorul era grav bolnav, astfel că aflându-se în imposibilitate fizică și psiho-intelectivă, semnătura s-a aplicat pe actul notarial de o altă persoană, iar făptuitoarea intimată a omis să facă această mențiune.
Conform art.181 alin.1 comb. cu art.183 cod proc. civilă, prin încheierea de ședință de la 23 aprilie 2009 instanța civilă a investit Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia pentru efectuarea de cercetări penale asupra testamentului contestat, în raport de susținerile defăimătoare ale petenților-reclamanți.
Față de prevederile art.281pct.1 lit.b) cod proc. penală ce reglementează competența după calitatea persoanei, invocându-se o eventuală participație penală a notarului public la autentificarea înscrisului cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.36/1995, prin rezoluția din 28 septembrie 2009 cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Primind cauza spre instrumentare, potrivit art. 224 procurorul investit a efectuat o serie de acte premergătoare, apreciate ca relevante pentru identificarea indiciilor prev. de art. 68 ce admit începerea urmăririi penale și eventual a existenței vreuneia din cauzele ce ar împiedica o atare dispoziție.
Astfel au fost audiate intimatele și, s-au luat declarații martorilor, G, s-au atașat înscrisurile ce au stat la baza procedurii notariale contestate, respectiv cererea formulată de defunctul în vederea deplasării notarului public la Spitalul orășenesc din, testamentul și certificatul de moștenitor testament, actele de stare civilă, foaia de observație clinică deținută de Spitalul - Secția ortopedie privind internarea autorului părților timp de 12 zile începând cu 24 iunie 2001, precum și declarațiile făcute de succesorii și.
Apreciind că datele obținute împiedică exercitarea acțiunii penale, prin rezoluția nr.377/P/2009 din 1 iunie 2009 conform art.228 alin.4 rap. la art.10 lit.g) cod proc. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele și cercetate pentru autorat și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal și art.25 rap. la art.290 cod penal, întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Referitor la secunda s-a considerat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare nici pentru uz de fals prev. de art.291 cod penal, deoarece a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art.10 lit.d) cod proc. penală.
În fapt, s-a reținut că în prima parte a anului 2001 defunctul s-a deplasat la biroul notarial public și a solicitat consultanță în legătură cu posibilitățile legale pe care le-ar avea pentru a dispune asupra bunurilor sale, fiind în vârstă și bolnav iar îngrijirea urmând să fie acordată de nepoții acestuia.
Fiind sfătuit să întocmească un testament, cu această ocazie el a arătat că se va interna în Spitalul orășenesc pentru a-și trata afecțiunile și că ar dori ca notarul să se deplaseze în acel loc, solicitare cu care, de principiu, intimata a fost de acord.
Ca urmare, la cererea intimatei, în data de 4 iulie 2001 notarul public a redactat la sediul biroului din orașul o cerere întocmită în numele defunctului prin care acesta solicita autentificarea testamentului prin deplasare la unitatea sanitară unde se afla internat încă din 24 iunie 2001, precum și testamentul cuprinzând voința testării bunurilor sale în favoarea nepoatei sale.
În continuare, folosindu-se autoturismul condus de martorul G, intimatele făptuitoare au mers la Spitalul orășenesc unde conform procedurii notarul a fost informată de cadrele medicale asupra diagnosticului bolilor și tratamentului aplicat testatorului.
Confirmându-i-se că acestea nu i-ar putea afecta discernământul, intimata a trecut la identificarea bolnavului pe baza actului de identitate, i-a prezentat înscrisurile întocmite, prin citirea integrală, după care, constatând că există concordanță între clauzele actului și voința sa, defunctul și-a aplicat semnătura în deplină cunoștință de cauză.
La data de 27 august 2001 a survenit decesul acestuia iar în baza procedurii expuse s-a eliberat certificatul de moștenitor testamentar nr.168 din 16 octombrie 2007 intimatei.
Primind drept concludentă declarația martorului s-a apreciat că la momentul semnării testamentului autorul "a fost lucid", stare psiho-intelectivă ce s-a perpetuat și după externarea din Spitalul orășenesc.
S-a concluzionat că nu se confirmă susținerile petenților și, reclamanți în dosarul civil nr-, deoarece cercetările efectuate în cauză arată că nu a fost comisă o faptă de fals de către notarul prin contrafacerea subscrierii sau prin permisiunea ca aceasta să fie realizată de altă persoană.
S-a considerat că demersul acestora pentru defăimarea actului autentificat ar putea fi explicat prin încercarea de a intra în posesia bunurilor testate, consecință a reevaluării vocației succesorale după circa șase ani de la decesul autorului colateral.
Pe de altă parte, față de data îndeplinirii procedurii notariale și momentul contestării înscrisurilor întocmite, s-a concluzionat că pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nici nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.
Actul procedural a fost confirmat de procurorul general adjunct al unității de parchet care prin rezoluția nr.745/II/2/2009 din 24 iunie 2009, respins plângerea promovată de petenții și, ca neîntemeiată.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarele-intimate și cercetate pentru autorat și respectiv instigare la infracțiunile prev. de art.290 și art.291 cod penal, dispusă prin rezoluțiile atacate este corectă.
Este de necontestat că testamentul autentificat sub nr.625 din 4 iulie 2001 s-a întocmit de făptuitoarea, în calitate de notar public și în perioada în care defunctul s-a aflat internat în cadrul Spitalului orășenesc - secția ortopedie.
intimatele făptuitoare și s-a confirmat prin declarațiile martorilor și G că atât actul de dispoziție, cât și cererea conținând solicitarea deplasării în vederea autentificării acestuia s-au redactat în lipsa testatorului, la sediul biroului notarial din.
Cei doi procurori au reținut corect că între conținutul testamentului defăimat și voința autorului petenților nu există vreo neconcordanță, el aplicându-și semnătura personal și având reprezentarea efectelor juridice ce se vor producemortis causarespectiv trecerea imobilului deținut în orașul - în proprietatea exclusivă a nepoatei sale, intimata, motiv pentru care de circa 6 luni conviețuiau împreună cu soțul acesteia și a acceptat acordarea de îngrijiri specifice stării de sănătate și vârstei.
În lipsa altor înscrisuri medicale sau prezentării unor scripte de comparație, față de conținutul foii de observație clinică privind medicația administrată, de principiu inaptă alterării discernământului, este greu de admis că o suferință degenerativă a sistemului osos, diagnosticată cu circa șase luni anterior internării într-o clinică de ortopedie ar fi determinat o atare imposibilitate fizică și psiho-intelectivă a bolnavului în vârstă de 63 ani, astfel încât actul notarial să fie semnat de o altă persoană.
Împrejurările de fapt expuse justifică reținerea ca verosimile a informațiilor obținute de la cadrele sanitare și decizia intimatei pentru finalizarea procedurii notariale fără a fi asistată de martori, cât timp percepțiile directe nu au determinat îndoieli asupra deplinătății facultăților mintale privind vreuna dintre părțile implicate în efectuarea actului notarial și deci, nu s-a aflat în situația prev, de art.59 rap. la art.63 și art.50 din Legea nr. 36/1995.
Separat de aceasta, s-a dovedit cu certitudine că în anul 2001 defunctul s-a aflat în îngrijirea intimatei și a soțului său, împrejurare cunoscută direct de persoanele vătămate - petente, ei fiind proprietari și ai terenului învecinat cu imobilul bun succesoral în litigiu.
De altfel, prin plângerea formulată aceștia au învederat numai existența unor dubii în ce privește prezența autorului lor, la momentul semnării testamentului, justificând înscrierea în fals în dorința de clarificare a paternității semnăturii printr-o expertiză grafologică.
Efectuarea unui atare act procedural de către organele de urmărire penală este însă inoportună pentru continuarea procesului penal, atâta timp cât potrivit dispozițiilor art.124 comb. cu art.123 și art.122 alin.1 lit.d) cod penal la data de 3 ianuarie 2009 a intervenit prescripția specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art.290 cod penal, sancționată cu închisoarea de la 3 luni - 2 ani sau amendă.
Prin urmare, existând o cauză dirimantă ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și deci conform art.228 alin.4 cod proc. penală și începerea urmăririi penale, orice alte mijloace de probă apte să clarifice respectarea condițiilor legale la întocmirea testamentului autentificat sub nr.625 din 4 iulie 2001 pot fi administrate exclusiv de instanța civilă competentă să cerceteze falsul în temeiul art.184 cod proc. civilă.
Rezultând așadar că prin actele premergătoare efectuate în limitele art.224 comb. cu art.228 alin.4 cod proc. penală nu s-a dovedit existența unor indicii temeinice de natură a justifica începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la autentificarea testamentului defăimat, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals privind folosirea acestuia de către succesoarea pentru emiterea certificatului de moștenitor testamentar nr.168 din 16 octombrie 2007 emis de biroul notarial.
Concluzionând, rezoluțiile atacate se apreciază ca fiind legale și conforme dispozițiilor procedurale iar plângerea formulată de petenții și se va respinge ca nefondată, menținându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele și pentru faptele reclamate în dosarul civil nr- al Judecătoriei Sinaia.
Văzând și disp. art.192 alin.2 și art.193 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.278 ind.1 alin.8 lit.a) cod proc. penală respinge plângerile formulate de petenții-persoane vătămate - domiciliată în,-, județul P și domiciliat în,-, județul P, ca nefondate.
Menține rezoluțiile nr.377/P/2009 din 1.06.2009 și nr. 745/II/2/2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.377/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele, notar public, domiciliat în,-, județul P și, domiciliată în,-, județul P, cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.290, art.25 rap. la art.290 și respectiv art.291 cod penal.
Obligă fiecare petent la plata cheltuielor judiciare în sumă de câte 540 lei către intimata, precum și în sumă de câte 100 lei către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./ 3 noiembrie 2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
