Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 153/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 153 PI
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 12/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta și, asistați de avocat ales, lipsă intimata.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al petentei a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea cercetărilor față de intimată, arătând că procurorul nu și-a îndeplinit obligația de a administra întreg probatoriul.A mai arătat că probatoriul a fost administrat doar în favoarea intimatei, nefiind citați martorii care aveau cunoștință de modul cum s-au succedat faptele, ce sume de bani au fost acordate și cu ce titlu. Apreciază că soluția pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală, astfel că se impune începerea cercetării penale față de învinuită.
Procurorul a pus concluzii de respingere a plângerii și menținerea soluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA ca fiind temeinică și legală, achitarea intimatei s-a dispus legal în baza dispozițiilor art. 10 lit.b,d p Cod Penal, iar suplimentarea probatoriului nu avea cum să influențeze asupra soluției.
În replică, avocatul a arătat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 al.3
Cod PenalINSTANȚA
Deliberând asupra plângerii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la aceasta instanță la data de 13.05.2009 sub nr- petenta a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar 12/P/2009.
Se arată în motivare că procurorul a instrumentat superficial cauza neefectuând toate cercetările care se impun, că nu au fost citați ca martori toate persoanele care aveau cunoștință de modul cum s-au succedat faptele, că nu s-a analizat destinația sumei de 1.000 lei avansată înainte de încheierea contractului de asistentă juridică, că suma de 2.123, 42 lei nu a fost încasată cu titlu de avans pentru cheltuieli ci cu titlu de taxă judiciară, că nu s-a ținut seama de SMS-ul trimis de avocată către partea vătămată și în care ultima era încunoștințată că acțiunea a fost introdusă și că așteaptă termen pentru prezentare la judecată, SMS trimis în luna mai, iar in luna septembrie când partea vătămată a verificat, nu a fost introdusă nici o cerere de chemare în judecată,ceea ce a dus la rezilierea contractului de asistentă juridică. Se apreciază de către petentă că toate acestea duc la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 215
La dosar s-a atașat dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 12/P/2009 în care s-a pronunțat rezoluția atacată și din analiza căruia instanța reține următoarea stare de fapt.
Prin rezoluția din 17 03 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din dosar nr. 12/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prev de art 213 al. 1.p și înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2
Cod PenalPrin rezoluția din 4 05 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a respins plângerea petiționarei împotriva rezoluției penale atacate.
Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate raportat la ansamblul probator administrat, instanța reține că rezoluția atacată este legală și temeinică în deplină concordantă cu ansamblul probator administrat în cauză.
si au formulat plângere penală împotriva avocatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere și înșelăciune prev. de art 213 și 215 p, întrucât la data de 12.05.2008 părțile au încheiat contractul de asistență juridică nr. 51 potrivit căruia în schimbul unui onorariul de 3981,71 lei, avocata se obliga să efectueze orice activități prevăzute de Lg 51/1995 la Judecătoria Timișoara - acțiune în rectificare de carte funciară pentru clienții și, menționându-se că suma de 2123,42 lei i-a fost avansată avocatei cu titlu de taxă de timbru și 5 lei cu titlu de timbru judiciar. arată că i-a dat avocatei și suma de 1.000 lei cu titlu de avans cheltuieli pentru care nu ar fi primit nicio chitanță, astfel încât petenta ar fi fost înșelată cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică, deoarece a pretins și primit în contul taxelor și cheltuielilor aferente procesului o sumă mult mai mare decât cea efectiv plătită în acest scop, cât și cu ocazia executării contractului, prin încălcarea obligației de a promova și susține cu promptitudine acțiunea civilă, acțiune înregistrată după 5 luni de la încheierea contractului. Mai este acuzată intimata și că a refuzat restituirea sumelor avansate și că a abuzat de încrederea acordată prin promovarea cu întârziere a acțiunii înregistrate după încetarea contractului de asistență juridică prin renunțarea unilaterală a clienților.
Din actele dosarului rezultă că la data încheierii contractului de asistență juridică, avocata a primit integral suma destinată plătii taxei de timbru judiciar și suma de 871,58 ca avans al onorariului, diferența de 3110 lei urmând a fi achitată ulterior. Conform art. 150 din Lg 51/1995, sumele având destinația de avans pentru cheltuieli se anticipează de către avocat în interesul cauzei și se restituie clientului în măsura în care nu sunt folosite în acest scop, aceasta fiind destinația sumei de 2123, 42 lei. Prin includerea în mențiunile din contractul de asistență juridică încheiat a împrejurării că aceasta suma reprezintă taxă de timbru și nu avans pentru cheltuieli, nu duce la concluzia că cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică intimata a pretins și primit în contul taxelor o sumă mult mai mare decât cea efectiv necesară, câtă vreme părțile au inserat în cuprinsul actului suma totală ce urma a fi plătită și care se compunea din taxă timbru, avans, timbru judiciar sumă finală.
În legătură cu suma de 1000 lei plătită de către petentă fără ca avocata să elibereze chitanță, avocată care de altfel nu recunoaște primirea acestei sume, art.150 din Lg 51/1995 permite avocatului să încaseze sume cu titlu de cheltuieli anticipate, " aceste sume având același regim ca și bunurile aparținând clienților până la momentul în care avocatul va exercita activitatea pentru care a primit avansul de onorariu sau va înregistra cheltuiala care să justifice avansul plătit de clientul care stabilește alt regim. Indiferent de regimul pe care clientul îl stabilește referitor la respectivele sume avansate, acestea vor fi în mod obligatoriu returnate de către avocat acestuia la încetarea contractului dacă până la momentul respectiv avocatul nu va fi exercitat activitățile pentru care i se plătise anticipat onorariul sau nu va fi înregistrat cheltuieli acoperite cu sumele avansate de client în acest sens ".
Încheierea contractului de asistență juridică obligă și clienții la analizarea atentă a clauzelor acestui contract, iar în speța de față, câtă vreme nu s-a stabilit un regim special pentru această sumă pe care se susține că ar fi plătit-o fără a fi primit chitanță, reiese în mod evident că petenta și-a asumat riscul nerestituirii acestei sume de către avocată,câtă vreme și ea se află în imposibilitatea dovedirii achitării acestei sume.
Petenta, cu ocazia audierii de către procuror la data de 28 ianuarie 2009 a făcut precizări cu privire la suma de bani plătită avocatei, în sensul că onorariul inițial a fost convenit de părți la 4.246 lei, iar suma de 900 lei deoarece fusese plătită anterior încheierii contractului a fost scăzută, arătând că de fapt a plătit 1.000 lei din care a scăzut suma de 100 lei plătită de avocată pentru obținerea extraselor de carte funciară. Intimata această modalitate de calcul arătând cu suma de 900 lei reprezintă de fapt o reducere a onorariului. Instanța reține că părțile nu au putut produce alte probe cu privire la această neconcordanță din declarații, astfel că în favoarea intimatei operând prezumpția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo.
Cu prilejul executării contractului de asistență juridică, petenta îi reproșează intimatei și tergiversarea introducerii acțiunii de rectificarea carte funciară, la un interval de timp de 5 luni de la data încheierii contractului de asistență juridică. În declarația luată intimatei aceasta arată că pe parcursul celor 5 luni scurse de la data încheierii contractului și până la promovarea acțiunii a avut mai multe întâlniri cu petenta și cu martorii sau deplasat la fața locului la biserică, s-a procedat la luarea declarațiilor notariale martorilor, strângerea documentației pentru a se putea edifica asupra naturii litigiului și a crește șansele de soluționare favorabilă a acestuia. Toate aceste activități efectuate de către intimată nu au fost contestate de către petentă, intimata arătând că a promovat acțiunea după rezilierea unilaterală a contractului tocmai pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asistență juridică și pentru a nu fi acuzată de rea credință, oferindu-se să restituie suma de 1.929 lei încasată cu titlu de avans cheltuieli pentru proces și necheltuită - lucru realizat, sumă care a fost calculată prin scăderea din suma de 2.123 lei a sumei de 194 lei plătită cu titlu de taxe de timbru.
Analizând elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, respectiv art. 213 si 215 c,p, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a intimatei, fiind în prezența unei fapte civile care poate pune problema răspunderii civile contractuale.
Cu privire la acuzele aduse Baroului T pentru săvârșirea infracțiuinii prev. de art 246 p, instanța nu le va analiza întrucât în plângerea adresată instanței nu a fost contestată soluția cu privire la barou.
Astfel, în temeiul art. 2781alin.8 lit.a C.P.P. se va respinge plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 12/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal respinge plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 12/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petenta și de la comunicare cu intimata.
Pronunțată în ședința publică din 04 Iunie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.AN/15.06.2009
Tehnored AJ/4 ex/18.06.2009
18 Iunie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
