Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.154
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI și făptuitorii, domiciliat în P,- B, -.12,.3,.13, județul P, -, domiciliată în P, str.-,.3A,.45, județul P și, domiciliată în P,-,.149,.B,.8,.78, județul P, împotriva sentinței penale nr. 542 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petenta domiciliată în comuna, sat, nr.378, județul P, împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale față de intimații - făptuitori mai sus menționați, de la punctul nr.IV din rechizitoriul nr.88/P/2005 din 04 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție.
A fost desființată dispoziția atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție, în vederea începerii urmăririi penale față de intimați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită prev.de art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, urmând să se constate; dacă intimații au promis, au dat sau au oferit bani ori alte foloase unor persoane în scopul de a se îndeplini, a nu se îndeplini ori a se întârzia îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale acelor persoane sau în scopul de a se face un act contrar acestor îndatoriri; care sunt actele pentru care s-au promis, s-au dat ori s-au oferit bani sau alte foloase în scopurile arătate anterior; care sunt persoanele care au pretins sau au primit banii sau foloasele - mai sus menționate - ori au acceptat sau nu au respins promisiunile unor astfel de foloase; dacă intimații au denunțat autorităților faptele - mai sus arătate - cărei autorități și la ce dată; dacă organele de urmărire penală au fost sesizate de vreo persoană cu privire la
- 2 -
săvârșirea faptelor precizate mai sus, de către cine, la ce dată și cu privire la care dintre făptuitori; dacă organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea faptelor învederate mai sus, la ce dată și cu privire la care dintre făptuitori.
Faptele și împrejurările arătate la alineatul precedent vor fi constatate prin audierea părților, a martorilor, prin examinarea înregistrărilor convorbirilor telefonice și a celor ambientale audio-video, prin examinarea proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, precum și a tuturor actelor cu relevanță în cauză, care vor fi puse la dispoziția organelor de urmărire penală de părți, de instituțiile sau de persoanele care dețin asemenea acte.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - făptuitori, și personal și asistați de avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale, aflată la fila 35 dosar și intimata - petentă personal, personal și asistată de avocat ales din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.5/05.02.2009, fila 22 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură s-au depus la dosar motive de recurs înregistrate sub nr.2921 din 24.02.2009, formulate de recurenții, și (filele 31- 32).
Avocat având cuvântul pentru recurenții - făptuitori, și, arată că nu mai au cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursurilor. Depune la dosar concluzii scrise (filele 36-37).
Avocat, având cuvântul pentru intimata - petentă, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri. Depune la dosar concluzii scrise (filele 38 - 47).
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, consideră că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât, dispunând admiterea plângerii formulată de petenta, a reținut că în cauză există anumite neconcordanțe între datele reținute de parchet în rechizitoriu și probele din dosarul de urmărire penală, fără însă a preciza care sunt aceste neconcordanțe, limitându-se în a constata că denunțurile intimaților au fost formulate la datele de 13.05.2006 (intimat ) și 05.09.2006 (intimate și ) la această ultimă dată fiind formulat și autodenunțul inculpatei, precum și că Direcția Națională Anticorupție a fost informată, potrivit notei din data de 02 noiembrie 2005 cu privire la constituirea unei grupări compuse din lucrători vamali și declaranți vamali din cadrul Direcției
- 3 -
Regionale Vamale B - Biroul Vamal P, care se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani proveniți din acordarea de facilități societăților comerciale.
Consideră că față de intimații, și este aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de art.255 alin.3 Cod penal, întrucât mituitorii au denunțat faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acele infracțiuni.
De asemenea, a precizat că este adevărat că potrivit notei din data de 02 noiembrie 2005 Direcția Națională Anticorupție a fost informată cu privire la constituirea unei grupări compuse din lucrători vamali și declaranți vamali cadrul Direcției Regionale Vamale B - Biroul Vamal P, care se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani proveniți din acordarea de facilități societăților comerciale, însă, la acel moment, nu existau elemente probatorii care să permită particularizarea unor fapte concrete de corupție sau identificarea subiecților activi ai infracțiunii.
În acest context, a menționat că denunțurile formulate ulterior datei de 02 noiembrie 2005 de numiții, și au furnizat date concrete privind comiterea unor fapte determinate de luare de mită de către lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal P, împrejurările săvârșirii infracțiunilor precizate în cuprinsul sesizărilor nefiind cunoscute în acel moment organelor de urmărire penală.
A mai arătat că în baza celor trei denunțuri ca și a sesizărilor formulate în cauză de alte persoane, precum și ca urmare a coroborării acestor sesizări cu celelalte acte premergătoare administrate, procurorul a dispus la data de 07 septembrie 2006 începerea urmăririi penale față de 13 persoane, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.
Cu privire la cauza de impunitate prevăzută în art.255 alin.3 Cod penal, a susținut că este aplicabilă mituitorului dacă acesta denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.
A mai precizat că textul are în vedere, pe de o parte, o infracțiune determinată, care să poată fi identificată printr-un minim de date referitoare la circumstanțele în care a fost comisă sau, după caz, obiectul ori scopul remiterii folosului, identitatea mituitului sau a mituitorului, iar pe de altă parte, este necesar ca, privitor la infracțiunea respectivă, să nu fie deja incident unul dintre cele trei moduri de sesizare și anume, denunțul, plângerea sau sesizarea din oficiu.
A mai susținut că întrucât beneficiarul impunității este condiționat de producerea autodenunțului înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru infracțiunea respectivă, înseamnă că mituitorul beneficiază de impunitate și atunci când autodenunțul s-a produs în timpul în care se efectuau actele premergătoare potrivit art.224 Cod procedură penală, acestea fiind anterioare sesizării organelor de urmărire penală.
Față de cele mai sus expuse, consideră că la momentul formulării denunțurilor de către, și, organul de urmărire penală nu era sesizat în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de luare
- 4 -
de mită relatate în cuprinsul celor trei sesizări, astfel că, în mod corect, s-a stabilit că față de susnumiți este aplicabilă cauza de impunitate prev.de art.255 alin.3 Cod penal.
În raport de aceste considerente, apreciază că plângerea formulată de este neîntemeiată și datorită faptului că aceasta, având calitatea de inculpat în același dosar nr.88/P/2005 nu a argumentat în nici un fel și nu a făcut dovada producerii unei vătămări a intereselor sale legitime, ca urmare a neînceperii urmăririi penale dispusă în cauză față de, și, această condiție fiind circumscrisă, potrivit art.278 alin.1 rap.la art.275 alin.1 Cod procedură penală, dreptului unei persoane de a se îndrepta împotriva actelor efectuate de procuror.
Pentru motivele mai sus enunțate, solicită instanței admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, iar pe fond respingerea plângerii formulată de intimata ca nefondată și menținerea soluției atacată, în conformitate cu disp.art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenții, și, solicită instanței admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea plângerii formulată de petenta, menținând soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rechizitoriul nr.88/P/2005 din 04 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru următoarele considerente:
Petenta care are calitatea de inculpată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova - aflat pe rolul acestei instanțe, în prezenta cauză nu a argumentat în nici un fel și nu a făcut dovada producerii unei vătămări a intereselor sale legitime ca urmare a neînceperii urmăririi penale dispuse față de recurenți, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile Codului d e procedură penală.
Față de aceste considerente, apreciază că petenta nu avea calitatea procesuală de a formula o astfel de plângere și de a cere condamnarea autodenunțătorilor, aceasta nefiind nici "persoană vătămată" și nici o persoană ale căror interese legitime sunt vătămate.
A mai arătat că prin plângerea adresată instanței de către petenta, s-a susținut că autodenunțurile celor trei, au venit mult după ce parchetul s-a sesizat cu privire la faptele de corupție ale unor lucrători vamali și declaranți vamali care se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani provenite din acordarea unor facilități societăților comerciale.
Apreciază că activitatea infracțională a avut loc într-o lungă perioadă de timp, astfel încât, Direcția Națională Anticorupție nu avea cum să identifice de la început pe cei 13 vameși care au pretins și primit bani și bunuri de la comisionarii vamali, întrucât în incinta Biroului Vamal P își desfășurau activitatea 14 societăți de comisionari vamali.
Totodată, având în vedere faptul că organul de urmărire penală nu a reținut săvârșirea infracțiunii în formă asociată (nu a constatat asocierea tuturor vameșilor
- 5 -
acuzați pentru săvârșirea unei infracțiuni comune, adică unui scop infracțional comun) nu putem vorbi despre existența unui denunț precedent, este vorba de denunțul lui, deoarece obiectul denunțului nu l-a reprezentat grupul, ci anumite persoane care săvârșeau infracțiuni similare și nu o infracțiune comună.
Astfel, a menționat că orice denunț care aducea un element de noutate cu privire la o faptă/persoană constituie un denunț inițial.
De asemenea, a mai arătat că datorită faptului că nu a fost reținută asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni a vameșilor, teoria conform căreia denunțurile lui și nu sunt valabile, fiind deja depus denunțul lui, nu este viabilă, întrucât nu au același obiect - aceleași persoane nu au săvârșit o infracțiune comună.
A mai arătat că în același sens la data de 25 mai 2006, după autodenunțul lui, Direcția Națională Anticorupție a solicitat Tribunalului Prahova interceptarea și înregistrarea video pentru 13 vameși,printre care și petenta, iar la data de 23 iunie 2006 s-a cerut prelungirea acestei măsuri.
Consideră că din materialul probator administrat în această cauză,s-a dovedit că atât, cât și ceilalți inculpați (dos- - Tribunalul Prahova ) au primit în repetate rânduri bani sau bunuri de la declaranții vamali, aceasta fiind surprinsă și filmată de către investigatorul sub acoperire.
Apreciază că față de toate aceste considerente, recurenților în cauză le sunt aplicabile disp.art.255 alin.3 Cod penal, întrucât și prin autodenunțurile lor au contribuit la aflarea identității tuturor mituiților și mituitorilor.
Avocat având cuvântul pentru intimata - petentă, solicită instanței respingerea recursurilor declarate de parchet și de cei trei recurenți-făptuitori ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, deoarece organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice cale că s-a săvârșit o infracțiune, iar în cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces verbal în acest sens.
Consideră că în mod contrar realității, Direcția Națională Anticorupție prin motivele de recurs pretinde faptul că din cuprinsul sesizărilor nu ar rezulta elemente concrete ce ar fii puse la dispoziție prin autodenunțuri, or, conform notei din 02 noiembrie 2005, organul de urmărire penală a luat cunoștință atât de identitatea mituiților, a mituitorilor cât și a sumelor care se pretinde că se cereau de către inculpați.
A mai arătat că în raport cu conținutul acestei note au fost determinate concret atât subiecții activi cât și cei pasivi ai infracțiunii de dare și luare de mită, locul lor de muncă, sumele pretins date și pretins încasate, rezultând faptul că declaranții vamali inclusiv cei împotriva cărora este formulată prezenta plângere primesc bani pentru a mitui vameșii.
Apreciază că, comparativ cu conținutul acestei note ce constituie conform disp.art.221 Cod procedură penală, actul de sesizare al infracțiunii, autodenunțurile nu aduc nici un element nou și/sau concret cu privire la fapta cu care s-a sesizat din oficiu organele de urmărire penală.
- 6 -
A precizat că nu este adevărată susținerea parchetului, potrivit căreia, în baza celor trei autodenunțuri s-a început la 07 septembrie 2006 urmărirea penală față de inculpați, întrucât prin referatul din 07 februarie 2006 procurorul de caz din cadrul Direcției Naționale Anticorupție "identifică" alți lucrători vamali despre care se pretinde că are date certe că au primit sume de bani, respectiv, și.
Deci, conform susținerii procurorului de caz, datele consemnate în nota din 02 noiembrie 2005 sunt concretizate, dovedite, suplimentate și întemeiate pe referatul din 07 februarie 2006, care este anterior autodenunțurilor.
Față de cele mai sus enunțate și a înscrisurilor ce constituie mijloc de probă, organul de urmărire penală era "sesizat pentru acea infracțiune" motiv pentru care disp.art.255 alin.3 Cod penal, nu mai sunt aplicabile de drept celor trei autodenunțători.
Totodată, a mai arătat că susținerea parchetului referitoare la faptul că în momentul celor trei autodenunțuri "organul de urmărire penală nu era sesizat în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de luare de mită" este contrară atât adevărului cât și normelor legale cu referire la normele procedural penale.
Apreciază că se impune a se constata faptul că așa zisele autodenunțuri nu cuprind nici un element concret, ci toate informațiile au un caracter mult mai general, chiar și sesizarea din oficiu consemnată în nota din 02 noiembrie 2005 și referatul din 07 februarie 2006 și nici măcar nu concretizează imaginile care "i-a surprins pe mituitori dând mită" sau nu justifică conținutul proceselor verbale întocmite de investigatori care i-a văzut în aceleași ipostaze.
A mai susținut că unul dintre principiile ce guvernează dreptul penal și procedural penal român îl constituie prezumția de nevinovăție în cadrul căreia (inculpatul) petenta nu trebuie să facă dovada nevinovăției sale până în momentul dovedirii de către organele de urmărire penală a acestei vinovății, context în care se impunea și se impune ca parchetul să dovedească lipsa calității procesuale a petentei cu privire la plângerea formulată pe disp.art.278/1 Cod procedură penală.
Consideră că în cauza de față petenta dovedește o calitate de persoană ale căror interese legitime au fost vătămate, calitate susținută de faptul că în conformitate cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public de o instanță imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
De asemenea, a mai arătat că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi legal stabilită, precum și a prev.art.13 - potrivit căruia, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanței naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale (dec.pen. nr.3838/2008 a ).
A mai menționat că prin soluția de netrimitere în judecată a subiectului activ (autodenunțătorii) petentei i s-a cenzurat dreptul la un proces echitabil și
- 7 -
nepărtinitor, fără a putea să-și dovedească vinovăția în raport cu subiectul activ care să fi avut calitate de inculpat ar fi putut arăta și dovedi netemeinicia acuzării (a mituitorului) însă prin oferirea acestuia a unei calități de martor, raporturile dintre aceștia sunt iremediabil schimbate creând disfuncții în regimul juridic de care ar trebui să beneficieze ambii pretinși subiecți ai infracțiunii.
Apreciază că urmare a acestor favoruri făcute de procurori unora dintre autorii infracțiunii, se poate constata că atât pe latură penală cât și civilă, această soluție de neîncepere a urmăririi penală dispusă cu încălcarea normelor legale, vatămă în mod grav interesele petentei, context în care se impune a se constata faptul că prin rechizitoriu s-a dispus atât confiscarea de la inculpați a unor sume de bani cât și sechestrul asigurător asupra imobilelor acestora.
Consideră că față de acest aspect, se poate constata faptul că dacă autodenunțătorii ar fi fost sancționați în mod legal cu trimiterea în judecată în calitate de inculpați, recuperarea prejudiciului se putea efectua cu mai multă ușurință întrucât suma datorată s-ar fi împărțit atât la subiecții activi, cât și la cei pasivi, iar recuperarea acestui pretins prejudiciu se efectua de la mai multe persoane, iar petenta nu putea fii obligată să plătească și pentru ceea ce nu a făcut (pentru suma oferită ca mită).
De asemenea, a mai susținut că în acest context se înscriu și cheltuielile de judecată, care în loc să fie recuperate de la ambii subiecți ai infracțiunii, prin soluția dispusă, numai petenta de una singură va fi obligată la suportarea acestor cheltuieli, în condițiile în care acestea ar trebui suportate în cote egale cu persoanele care au dat mită, dar acestea având calitate de martori, nu vor putea fii obligate să participe la aceste cheltuieli.
Solicită a se avea în vedere concluziile scrise aflate la filele 38-47 dosar.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de cei recurenți - făptuitori, - și, față de motivele invocate.
Avocat având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Ploiești, ca fiind fondat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.542 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de petenta domiciliată în comuna, sat, nr.378, județul P, împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale față de intimații:
- domiciliat în municipiul P,- B, - 12,.3, apart.13;
- - domiciliată în municipiul P,-, bloc 3, apart.45 și,
- 8 -
- domiciliată în municipiul P,-, bloc 149,.B,.8, apart.78, de la punctul nr.IV din dispozitivul Rechizitoriului nr.88/P/2005 din 04 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție.
A fost desființată dispoziția arătată mai sus și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași unitate de parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită prev.de art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, urmând să se constate:
- dacă intimații au promis, au dat sau au oferit bani ori alte foloase unor persoane în scopul de a se îndeplini, a nu se îndeplini ori a se întârzia îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale acelor persoane sau în scopul de a se face un act contrar acestor îndatoriri;
- care sunt actele pentru care s-au promis, s-au dat ori s-au oferit bani sau alte foloase în scopurile arătate anterior;
- care sunt persoanele care au pretins sau au primit banii sau foloasele - mai sus menționate - ori au acceptat sau nu au respins promisiunile unor astfel de foloase;
- dacă intimații au denunțat autorităților faptele - mai sus arătate - cărei autorități și la ce dată;
- dacă organele de urmărire penală au fost sesizate de vreo persoană cu privire la săvârșirea faptelor precizate mai sus, de către cine, la ce dată și cu privire la care dintre făptuitori;
- dacă organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea faptelor învederate mai sus, la ce dată și cu privire la care dintre făptuitori.
S-a mai dispus ca faptele și împrejurările arătate la alineatul precedent să fie constatate prin audierea părților, a martorilor, prin examinarea înregistrărilor convorbirilor telefonice și a celor ambientale audio-video, prin examinarea proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, precum și a tuturor actelor cu relevanță în cauză, care vor fi puse la dispoziția organelor de urmărire penale de părți, de instituțiile sau de persoanele care dețin asemenea acte.
În fine, s-a stabilit ca cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța o atare hotărâre, instanța de fond pe baza actelor și lucrărilor dosarului a reținut în esență, următoarele:
Prin rechizitoriul nr.88/P/2005 din 04 decembrie 2006 al parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție (pct.IV din dispozitiv), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev.de art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de dare și luare de mită prev.de art.7 alin.1 și 2 din Legea
- 9 -
nr.78/2000 rap.la art.254 și art.255 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, între acești inculpați aflându-se și petenta.
Pentru a pronunța soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la cei trei intimați, mai sus nominalizați, procurorul a reținut pe baza cercetărilor efectuate că aceștia au denunțat autorității faptele lor mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acele infracțiuni, iar în momentul luării depozițiilor existenței infracțiunilor și identitatea unora dintre făptuitori nu era pe deplin conturată și ca atare depozițiile acestora au contribuit la stabilirea lor.
Se mai arată că soluția procurorului a fost menținută prin Ordonanța nr.95/II/2/12 martie 2008 Procurorului șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ca urmare a respingerii plângerii formulate de petenta.
Plângerea împotriva ordonanței respective a fost apreciată de instanță ca fiind formulată în termen, avându-se în vedere și prevederile art.278 alin.3/1 Cod procedură penală, potrivit cărora, procurorul este obligat să comunice persoanei care a făcut plângere modul de soluționare a acesteia.
Pe fondul plângerii petentei, instanța a reținut că intimații au formulat autodenunțurile menționate în rechizitoriu la datele de 13 mai 2006 - intimatul și la 05 septembrie 2008 intimatele și.
De asemenea, la aceeași dată de 05 septembrie 2006 mai formulat un autodenunț și inculpata, care însă a fost trimisă în judecată prin același rechizitoriu.
Potrivit notei din 02 noiembrie 2005, Direcția Națională Anticorupție a fost informată cu privire la constituirea unei grupări compuse din lucrători vamali și declaranți vamali din cadrul Direcției Regionale Vamale B - Biroul Vamal P care se ocupa cu colectarea ilicită a unor sume de bani proveniți din acordarea de facilități societăților comerciale.
Din procesele verbale încheiate de investigatorul acoperit "", pentru perioada 16 decembrie 2005 - 20 februarie 2006, rezultă că au putut fi identificate persoanele care dădeau sau pretindeau bani ori alte foloase pentru rezolvarea anumitor lucrări, persoane între care se aflau și cei trei intimați.
A mai constatat instanța că din procesele verbale de redare a înregistrărilor efectuate și din fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că intimatele și au fost surprinse de camerele de luat vederi în timp ce dădeau anumite sume de bani la data de 05 iulie 2006, deci înainte de formularea autodenunțurilor.
Instanța a reținut că în cauza de față există anumite neconcordanțe între datele reținute de parchet în rechizitoriu și probele din dosarul de urmărire penală, motiv pentru care a considerat că plângerea petentei este fondată, admițând-o în condițiile prev.de art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală.
Drept consecință, așa cum s-a arătat la început, a desființat dispoziția procurorului și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație
- 10 -
și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție în vederea începerii urmăririi penale față de cei trei intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită prev.de art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Prin hotărârea pronunțată, judecătorul fondului a arătat motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă, conformându-se astfel disp.art.278/1 alin.8 lit.b teza II Cod procedură penală.
Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, precum și recurenții făptuitori, și, care au susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar și susținute oral de către reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție, s-a arătat că nelegalitatea hotărârii constă în următoarele considerente:
Prin admiterea plângerii formulată de petenta, instanța de fond a reținut că în cauză există anumite neconcordanțe între datele reținute de parchet în rechizitoriu și probele din dosarul de urmărire penală, fără însă a preciza care sunt aceste neconcordanțe.
Astfel, tribunalul s-a limitat în a constata că denunțurile intimaților au fost formulate la datele de 13 mai 2006 și respectiv 05 septembrie 2006, la această ultimă dată fiind formulat și autodenunțul inculpatei fiind trimisă în judecată, și faptul că Direcția Națională Anticorupție a fost informată potrivit notei din 02 noiembrie 2005 cu privire la constituirea unei grupări compuse din lucrători vamali și declaranți vamali din cadrul Direcției Regionale Vamale B - Biroul Vamal P, care se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani proveniți din acordarea de facilități societății comerciale.
Față de această împrejurare, Direcției Naționale Anticorupție susține că intimaților, și le este aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de disp.art.255 alin.3 Cod penal, întrucât mituitorii au denunțat autorității faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acele infracțiuni.
Se precizează că, chiar dacă prin nota din 02 noiembrie 2005 Direcției Naționale Anticorupție a fost informată cu privire la constituirea acelei grupări, la acel moment nu existau elemente probatorii care să permită particularizarea unor fapte concrete de corupție sau identificarea subiecților activi ai infracțiunii.
formulate ulterior datei de 02 noiembrie 2005 de către numiții, și au furnizat date concrete privind comiterea unor fapte determinate de luare de mită de către lucrătorii vamali, împrejurările săvârșirii infracțiunilor menționate în cuprinsul sesizărilor nefiind cunoscute în acel moment de organele de urmărire penală.
- 11 -
Pe baza acestor denunțuri la data de 07 septembrie 2006 procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de 13 persoane - lucrători vamali sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită și ca atare, cauza de impunitate prevăzută în disp.art.255 alin.3 Cod penal, este aplicabilă celor trei mituitori.
S-a mai susținut în motivele de recurs ale Direcției Naționale Anticorupție că plângerea formulată de petenta este neîntemeiată și datorită faptului că aceasta, având calitatea de inculpat în același dosar nr.88/P/2005 nu a argumentat în nici-un fel și nu a făcut dovada producerii unei vătămări a intereselor sale legitime, ca urmare a neînceperii urmăririi penale dispusă în cauză față de, și, această condiție fiind circumscrisă potrivit disp.art.278 alin.1 rap.la art.275 alin.1 Cod procedură penală, dreptului unei persoane de a se îndrepta împotriva actelor efectuate de procuror.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței iar pe fond respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta și menținerea soluției atacate.
La rândul lor, recurenții - făptuitori, și au susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțată de prima instanță.
Astfel, se arată că petenta nu are calitatea de a formula plângere și de a cere condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, deoarece interesele sale legitime nu au fost lezate de soluția dată de Direcția Națională Anticorupție, de neîncepere a urmărire penală față de aceștia.
Consideră că în mod greșit petenta apreciază că ei nu pot beneficia de cauza de nepedepsire prev.de art.255 alin.3 Cod penal, în condițiile în care organul de urmărire penală luase la cunoștință de fapte încă din anul 2005.
Datorită autodenunțurilor formulate, Direcția Națională Anticorupție a reușit să identifice persoanele care au comis infracțiunea de luare de mită și să individualizeze faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Întrucât actele, respectiv autodenunțurile au fost făcute anterior sesizării organului de urmărire penală, se solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta.
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală,constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
Cu privire la recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.
Critica invocată cu privire la faptul că în mod greșit instanța de fond ar da valabilitate și eficiență notei din 02 noiembrie 2005 prin care Direcția Națională Anticorupție a fost informată în legătură cu constituirea unei grupări compuse din lucrători vamali și declaranți vamali din cadrul Direcției Regionale Vamale B - Biroul Vamal P care se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani proveniți din acordarea de facilități a societăților comerciale este neîntemeiată.
- 12 -
Susținerea că la acea dată nu existau elemente probatorii care să permită particularizarea unor fapte concrete de corupție sau identificarea subiecților activi ai infracțiunii nu poate fi primită, deoarece potrivit art.221 alin.1 Cod procedură penală, sesizarea organelor de urmărire penală se poate realiza prin trei modalități, printre care, prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o altă infracțiune.
Instanța de fond a reținut că din nota din 02 noiembrie 2005 Direcția națională Anticorupție a fost informată cu privire la faptul că în cadrul Direcției Regionale Vamale B - Biroul Vamal P s-a constituit o grupare compusă din lucrători vamali și declaranți vamali, care așa cum s-a arătat mai înainte - se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani provenite din acordarea unor facilități societății comerciale.
Din conținutul acesteia, organul de urmărire penală a luat cunoștință atât de identitatea persoanei mituite precum și a mituitorilor cât și a sumelor care se pretinde că se cereau de către inculpați.
Totodată, în nota respectivă sunt nominalizate mai multe persoane care fac parte din grupul organizat și care în acest moment sunt inculpați în dosarul penal.
Ca atare, în raport cu conținutul acestei note sunt determinate concret atât subiecții activi cât și cei pasivi ai infracțiunii de dare și luare de mită, locul lor de muncă, sumele pretins date și pretins încasate.
De aceea, în mod corect prima instanță a apreciat că nota respectivă constituie conform art.221 Cod procedură penală, actul de sesizare al infracțiunii și ca atare, autodenunțurile celor trei făptuitori, și nu aduc nici un element nou cu privire la fapta cu care s-a sesizat din oficiu organul de urmărire penală.
Întrucât autodenunțurile celor trei făptuitori s-au făcut la datele de 13 mai 2006 și respectiv 05 septembrie 2006, deci ulterior notei din 02 noiembrie 2005 către Direcția Națională Anticorupție, în mod corect a apreciat că se impune lămurirea cauzei sub toate aspectele și că celor trei făptuitori nu li se poate aplica cauza de nepedepsire prev.de art.255 alin.3 Cod penal, pentru infracțiunea de dare de mită, în lipsa clarificării unor neconcordanțe între datele reținute de parchet în rechizitoriu și probele din dosarul de urmărire penală.
Cu privire la critica invocată de către făptuitorii, și, care au susținut că numita nu are calitate procesuală activă în raport de disp.art.278/1 Cod procedură penală, întrucât nu i-au fost vătămate interesele legitime, este de asemenea neîntemeiată.
În înțelesul disp.art.278/1 Cod procedură penală, petenta a dovedit o calitate de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate, calitate susținută de faptul că în conformitate cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil îl are orice persoană.
Interesul petentei este justificat de necesitatea diminuării pretinsului prejudiciu reținut în rechizitoriu, care prin menținerea în forma actuală a acestui act de sesizare al instanței, urmează a i se imputa acesteia în mod nelegal sume mari de bani.
- 13 -
De aceea, prin admiterea plângerii petentei în conformitate cu disp.art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, organul de urmărire penală urmează să lămurească cauza sub toate aspectele, așa cum s-a dispus de prima instanță prin indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și prin mijloacele de probă arătate.
Concluzionând, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI și de făptuitorii, domiciliat în P,-, -.12..3,.13, jud.P, --, domiciliată în P,-,.3 A,.45, jud.P și, domiciliată în P,-, 149,.B,.8,.78, jud.P, împotriva sentinței penale nr.542 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă fiecare recurent - făptuitor la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
Fiind plecat în concediu
de odihnă, se va semna de
Președintele instanței
Grefier
Red.VM
Tehnored.
3 ex./19.03.2009
dos.4199//105/2008 Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2009
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
