Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 154/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.154/2010
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intimații R, R și R împotriva sentinței penale numărul 209/02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Se prezintă avocat, apărătorul ales al intimaților petenți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul ales al intimaților petenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al intimaților petenți și solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.209 din 02.12.2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- în baza 2781 alin. 8 lit. b s C.P.P.-a admis în parte plângerea formulată de petenții și, în contradictoriu cu intimații R, R ȘI R, împotriva rezoluției procurorului din 23.03.2009 dată în dosar nr. 712/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a desființat această rezoluție în parte, numai sub aspectul infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5.Cod Penal și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5.
Cod PenalS-a menținut soluția sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 24 din Lg.50/1991.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarele:
Prin rezoluția atacată s-a reținut în fapt că intimații R și R - sunt proprietari titulari ai terenului de construcții situat în Sibiu, str. - nr. 14, pe care s-a edificat un bloc de locuințe în baza autorizației de construire nr. 488/14.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Sibiu.
Autorizația a fost eliberată pentru edificarea unei construcții formată din P + E +2M, dar pe parcurs s-a edificat un bloc de locuințe având P + 4E + Deși după finalizarea construcției intimații au efectuat demersuri pentru intrarea în legalitate, respectiv obținerea unei autorizații care să fie conformă cu ceea ce s-a construit, nu au reușit.
După edificarea construcției între petenții șu intimații R și R - prin intermediul fiului acestora, intimatul R, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 8 situat la etajul 4 al imobilului din litigiu, antecontract încheiat cu consultarea și în prezența unui avocat, martora.
După încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și achitarea prețului de 65.500 Euro, autoritățile administrației legale au pornit demersurile legale pentru demolarea părții din construcția edificată fără a respecta autorizația de construcție, fapt ce-i afectează în mod direct pe petenți, întrucât apartamentul cumpărat de aceștia se află la etajul 4, respectiv în partea de construcție edificată fără autorizație de construcție. Petenții arată că nu au cunoscut împrejurarea că intimații nu au respectat autorizația de construcție și că dacă ar fi cunoscut această împrejurare, nu ar fi perfectat antecontractul de vânzare-cumpărare.
În raport de starea de fapt expusă, procurorul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții întrucât nu există elemente obiective de inducere în eroare a cumpărătorilor de către vânzători, în condițiile în care cumpărătorii au beneficiat de consultanță juridică cu ocazia încheierii contractului.
S-a mai reținut că, chiar și în ipoteza în care vânzătorii nu au pus la dispoziția cumpărătorilor autorizația de construcție, nimic nu-i împiedică pe aceștia din urmă sau pe avocatul acestora să solicite relații de la organul emitent al autorizației - Primăria Sibiu înainte de încheierea contractului.
Ca atare, s-a apreciat față de natura civilă a convenției că în măsura în care cumpărătorii au fost prejudiciați, au la dispoziție acțiunea civilă prev. de art. 1337.civ. și ca atare, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5.
Cod PenalÎn ceea ce privește edificarea construcției cu nerespectarea autorizației de construcție s-a reținut că făptuitorul R cel care s-a ocupat efectiv în numele părinților săi de depunerea documentației, edificarea construcției și vânzarea apartamentelor a fost cercetat în dosar nr. 888/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, soluția pronunțată în acest dosar fiind definitivă, astfel că potrivit principiului "non bis in idem" față de acesta nu mai pot fi efectuate noi acte de urmărire penală.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale instanța a constatat în fapt că intimații R și R - în calitate de proprietari tabulari ai imobilului teren de construcție situat administrativ în Sibiu, str. - nr. 14, au solicitat obținerea unei autorizații de construcție pentru edificarea unei clădiri P + E + 2M, iar demersurile privind depunerea documentației, precum și supravegherea lucrărilor de construcție s-a ocupat intimatul R.
Contrar autorizației de construire nr. 488/14.06.2005, intimații au edificat un imobil cu 3 nivele în plus față de cele autorizate respectiv o construcție compusă din P + 3E + 3, în loc de P + E + 2.
Pentru nerespectarea autorizației de construcție intimatul Raf ost acționat în judecată de către Primăria Municipiului Sibiu, solicitându-se desființarea lucrărilor edificate cu nerespectarea autorizației de construcție, precum și readucerea imobilului la situația autorizată. Judecătoria Sibiu prin sentința civilă nr. 5307/19.09.2008 a admis acțiunea, dispunând demolarea lucrărilor executate cu nerespectarea autorizației de construire.
Conform constatărilor efectuate în teren de Serviciul Public de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții, s-a constatat că beneficiarii autorizației de construcție nr. 488/14.06.2005 nu au respectat autorizația menționată în privința regimului de înălțime, precum și a golurilor spre vecini.
Ulterior aceste goluri care reprezintă ferestrele de la o parte din apartamentele construite au fost zidite, prin edificarea de către proprietarul vecin a unei construcții pe linia de graniță. Urmare acestui fapt apartamentul cumpărat de petenți a rămas fără ferestre de lumină și aerisire la două din cele trei camere ale apartamentului.
Nici una dintre părți nu a contestat că înainte de încheierea contractului de vânzare - cumpărare, petenții însoțiți de un avocat au fost conduși de intimatul R la apartamentul pe care urmau să-l cumpere și că la acel moment ferestrele existau, acestea fiind zidite după încheierea contractului de vânzare-cumpărare și plata prețului. De asemenea, deși în cauză s-a dovedit că intimatul R le-a prezentat petenților autorizația de construire, însă din cuprinsul acesteia, petenții nu ar fi putut cunoaște faptul că apartamentul pe care urmau să-l cumpere nu va beneficia de ferestre la cele două dormitoare. Mai mult, atât intimatul R, cât și părinții acestuia i-au asigurat pe petenți de legalitatea construcției, insuflându-le în acest mod încrederea de a cumpăra apartamentul în cauză.
Ca atare, aprecierea procurorului conform căreia petenții nu au fost suficient de diligenți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi reținută întrucât aceștia au efectuat toate verificările ce se fac în mod obișnuit la cumpărarea unui imobil, respectiv verificarea actelor de proprietate, verificarea în teren a stării imobilului, și mai mult la efectuarea acestor demersuri au apelat la consultanța juridică din partea unui avocat. Tribunalul nu a apreciat că în plus față de aceste demersuri petenții ar fi trebuit, așa cum a reținut procurorul, să facă verificări și cu privire la autorizarea edificării construcției, întrucât în condiții obișnuite astfel de verificări nu se impun și nici nu sunt efectuate de cumpărători. A pretinde petenților să efectueze aceste verificări ar echivala cu un transfer al răspunderii contractuale numai în sarcina cumpărătorilor, ceea ce este contrar dispozițiilor legale.
De asemenea, împrejurarea că petenții au la îndemână o acțiune în răspundere contractuală, nu înlătură răspunderea penală în măsura în care faptele astfel săvârșite întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Ori, prin faptul că intimații le-au ascuns petenților faptul că au edificat construcția cu nerespectarea autorizației de construire, și că există riscul ca această construcție să fie demolată în conformitate cu Lg. 50/1991, s-a apreciat că constituie fapta de înșelăciune în forma prezentării drept adevărate a unor fapte mincinoase.
La stabilirea relei-credințe a intenției cu care au acționat intimații nu are relevanță lipsa de informare a petenților, care de altfel așa cum s-a dovedit în cauză au depus diligențele necesare, câtă vreme s-a dovedit că aceștia au fost de bună-credință. Procedând în modul arătat mai sus, intimații au indus în eroare petenții care dacă ar fi cunoscut faptul nerespectării autorizației de construire nu ar fi încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare și nu ar fi achitat prețul, împrejurare ce a rezultat și din faptul că luând cunoștință de situația reală a apartamentului s-au adresat organelor de cercetare penală.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3.Cod Penal este suficientă sub aspectul laturii subiective știința că făptuitorul săvârșește o acțiune de inducere sau menținere în eroare, cu ocazia încheierii sau executării unui contract și că fără acea acțiune de amăgire, contractul nu putea fi încheiat sau executat. Pentru ca această infracțiune să se consume este necesar ca acțiunea de amăgire să determine pe cel amăgit să ia o dispoziție patrimonială prin care s-a creat o situație de fapt păgubitoare acestuia.
În speță, paguba este reală, întrucât deși petenții au achitat prețul integral al apartamentului, aceștia nu au primit în posesie apartamentul în forma în care a fost negociat, ci dimpotrivă, există riscul demolării acestuia.
Pentru considerentele expuse, s-a admis plângerea și s-a restituit cauza în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5.Cod Penal, urmând ca în cursul urmăririi penale să fie verificate toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate pentru apartamentele edificate fără autorizație de construire, să se stabilească în concret dacă pe cale civilă sau administrativă s-a dispus demolarea acestor apartamente, să se analizeze și restul cumpărătorilor pentru a se stabili exact condițiile de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a dispus stabilirea numărul exact al apartamentelor edificate cu nerespectarea autorizației de construcție și măsura în care acestea urmează a fi demolate, precum și stabilirea prejudiciului global pentru a se efectua o corectă încadrare juridică a faptei de înșelăciune.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat recurs intimații, și -.
Recursurile au fost declarate în termen și nu au fost motivate în scris.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la cazurile prevăzute de art.385/9 alin.1 Cod procedură penală, în temeiul art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, instanța va examina întreaga cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept.
Prima instanță a verificat rezoluția atacată și admis plângerea petenților și, constatând, pe baza lucrărilor și materialului probator, că sunt suficiente indicii pentru începerea urmăririi penale pentru art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal.
Astfel, sunt suficiente date factuale și indicii din care rezultă că intimații cu știință au indus în eroare pe petenți cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a unui apartament care a fost edificat prin nerespectarea autorizației de construcție, acțiunea de amăgire determinând o pagubă în patrimoniul petenților prin posibilitatea demolării apartamentului.
În cauză se impune să se stabilească cu exactitate dacă apartamentele urmează a fi demolate, precum și prejudiciul total cauzat prin fapta intimaților.
Prin dobândirea calității de învinuiți intimați își pot formula apărări calificate, de natură contribui la elucidarea laturii obiective și subiective a cauzei.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit. Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile intimaților.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de recurenți.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimații R, R și R - împotriva sentinței penale nr. 209 din 02 decembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare intimat recurent să plătească statului câte 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/4.03.2010
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Leontin Coraș, Monica
