Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(866/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1559R
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către petenta împotriva sentinței penale nr. 335 din 26.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit recurenta-petentă, pentru care a răspuns avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/31.03.2009, atașată la fila nr. 10/dosar și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei-petente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că în plângerea formulată de către petentă, aceasta a făcut referire la dispozițiile legale de care dorește să uzeze pentru efectuarea unei cercetări penale corecte, însă în cadrul urmăririi penale nu au fost audiați intimata și martorii propuși. Pentru aceste considerente și cele expuse pe larg în motivele formulate în scris, solicită admiterea recursului formulat.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLICsolicită respingerea recursului ca nefondat, în raport de probele administrate în cauză.
CURTEA,
Prinsentința penală nr.335 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II.-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul său la data de 25.09.2008, petenta a formulat plângere împotriva Ordonanței din 4.09.2008, dată de procurorul, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.20 raportat la art.174-175 Cod penal, întrucât fapta nu există. Prin aceeași ordonanță s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B sub aspectul infracțiunii de amenințare prev.de artt.193 Cod penal, soluție menținută prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București dată în data de 1.10.2008.
In motivare s-a arătat că între petenta și făptuitoarea există o relație tensionată al cărei debut a avut loc la împlinirea vârstei majoratului făptuitoarei, moment din care nu o mai recunoaște ca mama, are un comportament agresiv față de ea, iar din anul 2004 nu mai știe nimic despre făptuitoare, fiica sa adoptivă.
In anul 2007 fost oprită pe stradă de numita care i-a adus la cunoștința ca făptuitoarea vrea sa o asasineze, această persoană i-a descris în termeni foarte duri comportamentul acesteia, așa încât nu are nici un motiv să nu creadă ca aceștia nu vor duce la îndeplinire aceste amenințări.
Ordonanța atacată face referire la inexistenta unei agresiuni fizice asupra petentei, însă în cazul omorului tentativa este posibilă în toate formele, chiar obiectul material este absent sau executarea este concepută în mod greșit, mijloacele folosite au fost insuficiente, putând exista o tentativă întreruptă, terminată sau relativ improprie. Nu spune petenta, că nu cunoaște dacă exista acte pregătitoare ale săvârșirii infracțiunii, dacă până acum s-a încercat punerea lor în practică, însă s-a așteptat ca organele de cercetare penala să identifice cel puțin pe învinuita sau pe concubinul ei, să le ia o declarație, ori sa găsească o forma de colaborare cu politia italiana pentru a face cercetări în acest caz.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prin Ordonanța din data de 04.09.2008, dată de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, rap la art 174 - 175 Cod penal, întrucât fapta nu există. Prin aceeași ordonanța s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 B sub aspectul infracțiunii de amenințare prev. de art 193 Cp, soluție menținută prin rezoluția prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București data in data de 01.10.2008.
Tribunalul a apreciat că soluția pronunțata în cauză este una legala si temeinica, întrucât plângerea pârtii vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba, martori sau înscrisuri, din care să reiasă că făptuitoarea a încercat să săvârșească vreo infracțiune contra vieții, astfel cum a susținut partea vătămata. Ceea ce a determinat-o pe partea vătămată să formuleze aceasta plângere penală a fost o întâlnire cu o cunoștința comuna în anul 2007 care i-ar fi spus ca făptuitoarea împreună cu concubinul ei intenționează să o ucidă, lucru care i-a produs o mare tulburare, numita spunându-i petentei că i-a auzit pe făptuitori adresând amenințări cu moartea la adresa petentei, însă acestea rămânând simple afirmații ale părții vătămate nesusținute de vreun mijloc de probă, însă în mod corect s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 B, pentru efectuare de cercetări sub aspectul infracțiunii de amenințare prev. de art 193 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, care a arătat, în esență, că procurorul nu a procedat la audierea intimatei și a martorilor propuși. Recurenta a mai arătat că "singura ei pretenție este anularea adopției, prin invocarea pe cale de excepție, a nulității absolute a ei."
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Ca o primă precizare, Curtea reține că prin ordonanța atacată Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus atât neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 Cod penal, deoarece fapta nu există, cât și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 B sub aspectul infracțiunii de amenințare prev. de art.193 Cod penal. Dintre aceste două dispoziții ale procurorului, numai cea privind neînceperea urmăririi penale poate fi atacată cu plângere la judecător în temeiul dispozițiilor art.278/1 Cod procedură penală, iar nu și cea privind declinarea de competență.
Analizând soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta corespunde situației de fapt ce reiese din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile petentei și declarațiile extrajudiciare ("substitutive a actului notarial") date de numiții și.
Astfel, plângerea formulată de petentă, în care aceasta susține că intimata încearcă să o omoare, nu are la bază vreun suport faptic, după cum însăși petenta recunoaște, ci se întemeiază doar pe relatările numitei, care afirmă că a auzit o discuție între intimată și pretinsul ei concubin, în care aceștia amenințau că o s-o omoare pe petentă. Nici din declarațiile numitului nu rezultă vreun astfel de demers obiectiv, materializat fizic, întreprins de intimată ori de pretinsul ei concubin (sau de oricare altă persoană) împotriva petentei, în sensul suprimării vieții acesteia; singurele aspecte cunoscute de susnumitul se referă la existența unor "scene de nerecunoaștere și calomniere de către intimata față de mama sa, petenta ".
Așadar, în condițiile date, nedemonstrându-se existența fizică, în materialitatea ei, a unei fapte, modificarea ori alterarea realității înconjurătoare prin vreo acțiune ori inacțiune a intimatei sau a altei persoane, este corectă reținerea dispozițiilor art.10 lit.a Cod procedură penală cu referire la infracțiunea prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 Cod penal.
Din probele administrate rezultă numai unele indicii cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunii de amenințare prev. de art.193 Cod penal, însă cu privire la aceste aspecte procurorul a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, soluție care nu face obiectul criticilor recurentei și care, în plus, excede controlului Curții, cum deja s-a precizat.
În susținerea recursului, petenta a afirmat că procurorul nu a procedat la audierea intimatei și a martorilor indicați, afirmație care, deși adevărată, nu justifică desființarea soluției de netrimitere în judecată, căci administrarea acestor probe nu era utilă cauzei, atâta vreme cât petenta nici nu reclama propriu zis vreo faptă, așa cum s-a arătat mai sus.
În realitate, interesul declarat al recurentei petente privește anularea adopției, pentru aoî mpiedica pe intimată să vină la moștenirea sa; Curtea subliniază însă că petenta are deschise alte căi legale pentru realizarea acestui interes, iar nu procedura prevăzută de dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de petentă este nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea îl va respinge ca atare, soluție în raport de care o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta împotriva sentinței penale nr.335 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./4.11.09
- II. jud.:
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
