Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 156/R/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentant prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și intimații, și împotriva sentinței penale nr.610/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului nr. 35/II/2/25.06.2008 și a ordonanței nr. 446/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 3 martie 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 martie 2009, iar apoi pentru data de 17 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.610 din 25 noiembrie 2008 în temeiul art.2781pct.8 lit.b pr.pen. a admis plângerea petentei,. în C-N, B-dul 1 - 2. nr.25,.2, împotriva Ordonanței primului-procuror nr.35/II/2/25.06.2008 și a Ordonanței nr.446/P/14.XII.2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.210, rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 pen. și neînceperea urmăririi penale față de numiții, -, G, -, și pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 lit.a din 656/2002, pe care le desființează și dispune redeschiderea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art.210, rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 pen. în ceea ce-l privește pe învinuitul și începerea urmăririi penale față de numiții, -, G, -, și pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus împotriva Ordonanței nr.446/P/14.XII.2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a primului-procuror, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.210, rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 pen. și neînceperea urmăririi penale față de numiții, -, G, -, și pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, a formulat plângere petenta solicitând desființarea ordonanțelor și redeschiderea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art.210, rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 pen. în ceea ce-l privește pe învinuitul și începerea urmăririi penale față de numiții, -, G, -, și pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 lit.a din Legea nr. 656/2002, iar aceștia au solicitat schimbarea temeiului achitării pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, reținându-se art.10 lit.a pr.pen. în loc de art.10 lit.d pr.pen.
Pentru pronunțarea ordonanțelor atacate s-a reținut că partea vătămată, fostă, a fost căsătorită cu învinuitul în perioada octombrie 2005-noiembrie 2006, prin sentința civilă nr.8510/2006 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă definitivă prin neapelare, a fost desfăcută căsătoria dintre cei doi din vina exclusivă a numitului.
Din luna martie 2006 soții s-au separat în fapt, persoana vătămată mutându-se de la locuința comună - imobilul aparținând părinților învinuitului; tot în luna martie 2006 s-a născut minora.
În cursul lunii februarie 2006 persoana vătămată a vândut cota parte de 1/3 dintr-un imobil situat în municipiul C-N, o parte din suma obținută, în valută- euro, fiind depusă la Banca Transilvania.
În data de 14 februarie 2006, orele 15:53:47, persoana vătămată a scos de la Banca Transilvania SA, Sucursala C suma de 160.000 euro - 200 bancnote a 100 euro, 2800 bancnote a 50 euro, ambalate sub forma unui calup.
În aceeași zi persoana vătămată împreună cu învinuitul s-au deplasat la SA, Sucursala Persoana vătămată intenționa să închirieze o casetă de valori, în cele din urmă a acceptat să depoziteze în caseta de valori închiriată anterior de învinuit, accesul și depunerea în caseta de valori având loc între orele 16.20-16.25. Titularul contractului de închiriere al casetei de valori fiind învinuitul, acesta apare în rubrica deponentului care a accesat caseta.
Este cert faptul că învinuitul a accesat din nou caseta de valori în data de 16 februarie 2006 între orele 10.30-10.35.
Persoana vătămată a arătat că în cursul lunii iunie 2006 constatat lipsa sumei de 160.000 euro din caseta de valori.
Este cert că singura cheie a casetei de valori s-a aflat în posesia persoanei vătămate. SA, Sucursala Cac omunicat că înregistrările video privind accesul la casetele de valori sunt stocate de către firma de supraveghere cu care colaborează pe o perioadă de 30 de zile, nemaifiind disponibile.
Dimensiunile casetei de valori sunt de 48 x 27 x 8 cm.
Sub aspect procedural relevăm faptul că în data de 14 iunie 2006 persoana vătămată a înaintat către și la Poliția Municipiului C-N plângere împotriva numiților și pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev, și ped. de art.210 rap. la art.208, 209 din pen. respectiv complicitate la furt calificat prev. și ped. de art.26 rap. la art.208, 209 din pen. reclamând faptul că numitul cu complicitatea numitului - angajat în calitate de la SA, Sucursala C, i-au sustras suma de 160.000 euro depusă la această bancă în caseta de valori, în cursul lunii februarie 2006.
Totodată persoana vătămată mai reclamă faptul că în perioada în care locuia la socrii săi numitul i-a sustras suma de 30.000 euro.
Cauza a format obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.703/P/2006 în care prin rezoluția din 7 august 2006, în temeiul prevederilor art.10 lit.d, 228 al.6, 279 al.1 lit.a, 285 din pr.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru infracțiunile prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, i din pen. și art.246 din pen. respectiv trimiterea plângerii persoanei vătămate Judecătoriei Cluj -N pentru a se pronunța față de numitul sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.210 din pen.
Cauza astfel trimisă a format obiectul dosarului Judecătoriei Cluj -N nr.17.169/9007/211/2007. În timp ce cauza se afla pe rol, persoana vătămată, în data de 19 martie 2007, depus plângere penală la DIICOT, Biroul Teritorial Cluj împotriva numiților, G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7,2 lit.b pct.5 și 14 din Legea nr.39/2003.
Ca urmare prin sentința penală nr.448 din 19 aprilie 2007 Judecătoria Cluj -N a hotărât trimiterea cauzei având ca obiect plângerea formulată de către partea vătămată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prev. de art.210 rap. la art.208 al.1 și 209 al.1 lit.e și al.4 din pen. respectiv 208 al.1 din pen. la DIICOT, Biroul Teritorial Cluj pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 și art.12 din Legea nr.508/2004. Sentința a rămas definitivă în recurs în data de 6 iunie 2007.
Între timp, în cauza ce a format obiectul dosarului DIICOT, Biroul Teritorial Cluj nr.28 D/P/2007 prin ordonanța din 24 mai 2007 s-a dispus, în baza art.228 al.6, 10 lit.d din pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de numiții pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art.7 al.l din Legea nr.39/2003, respectiv, în baza art.45, 42, 27 pct.1 lit.b din pr.pen. și art.12 din Legea nr.508/2004, declinarea competenței de soluționare privind pe aceiași făptuitori sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Cauza astfel declinată a format obiectul prezentului dosar.
S-a menționat că Judecătoria Cluj -N nu a trimis, conform dispozitivului sentinței penale, dosarul către DIICOT, Biroul Teritorial Cluj, dosarul parvenind la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în urma unor solicitări repetate, în cursul lunii septembrie 2007.
A fost administrat întreg materialul probator solicitat de persoana vătămată și învinuit - audieri martori, adrese solicitare date, depuneri acte, etc.
S-a precizat că întrucât plângerea penală a fost depusă de către persoana vătămată la Poliția Municipiului C-N după 4 luni de la data săvârșirii faptelor reclamate a afectat în mod substanțial, negativ, administrarea probelor și mijloacelor de probă, respectiv stabilirea stării de fapt reale.
După cum s-a arătat, a fost administrat întreg probatoriul posibil inclusiv cel solicitat de persoana vătămată și de învinuit.
Învinuitul în mod constant și consecvent nu a recunoscut săvârșirea faptelor reclamate. Arată că în data de 14 februarie 2006 persoana vătămată nu a depus în caseta de valori suma de 160.000 euro, ci un pachet care conținea bijuterii și o sumă mult mai mică de bani; în data de 16 februarie 2006 la solicitarea persoanei vătămate a ridicat pachetul respectiv din bancă și l-a predat acesteia.
Martorul - funcționarul băncii care a asigurat accesul la caseta de valori în 14 și 16 februarie 2006 a arătat că în conformitate cu normele bancare după predarea casetei de valori clienții rămân singuri în tezaur, astfel încât nu cunoaște ce anume s-a depus în casetă.
Martorele și, audiate la solicitarea persoanei vătămate, nu cunosc nimic în mod direct referitor la faptele reclamate privind sustragerea sumelor de 160.000 respectiv 30.000 de euro.
Martorii, G, nu relatează aspecte privind direct sustragerea sumelor de bani, iar pe de altă parte sunt în relații de rudenie cu persoana vătămată, respectiv cu nvinuitul, depozițiile acestora trebuind coroborate cu celelalte probe.
Martorul - notar, audiat la solicitarea persoanei vătămate pentru a-i crea un alibi care să infirme susținerile învinuitului conform cărora în data de 16 februarie 2006 când s-a deplasat pentru ridicarea pachetului a fost însoțit până la intrarea în bancă de către soția sa, nu infirmă în mod cert aceste susțineri. Martorul arată textual: ". în dimineața zilei de 16 februarie 2006 în jurul orelor 9.30 se afla în biroul notarial doamna avocat, singură, care mi-a cerut permisiunea să redacteze pe calculatorul din birou contractul de vânzare-cumpărare. Apreciez că doamna a stat în jur de o oră pentru redactarea contractului după care a plecat."
Accesul la caseta de valori în data de 16 februarie 2006 avut loc, conform datelor comunicate de bancă, între orele 10.30-10.35. Având în vedere caracterul relativ și aproximativ al datelor indicate de martorul notar, timpul scurs de la data producerii evenimentului, numărul mare de clienți, pe de o parte, cât și faptul că și în contextul datelor indicate de martor ar fi posibilă, la limită, deplasarea la bancă, pe de altă parte, s-a subliniat încă o dată că nu sunt infirmate în mod cert susținerile învinuitului.
La toate cele de mai sus, se adaugă câteva semne de întrebare, dubii, care pot fi interpretate în favoarea învinuitului. S-a exemplificat faptul că plângerea a fost depusă la câteva luni de la săvârșirea faptelor, aspect ce nu are o explicație logică referitor cel puțin la suma de 30.000 euro a cărei dispariție a fost constatată anterior părăsirii imobilului socrilor, deci anterior lunii martie 2006.
De asemenea cheia care permitea accesul la caseta de valori s-a aflat tot timpul în posesia persoanei vătămate.
În concluzie, deși a fost administrat întreg materialul probator posibil, până la epuizare, nu rezultă cu certitudine faptul că învinuitul a sustras sumele de 160.000, respectiv 30.000 euro, condiții în care dubiile existente interpretându-se în favoarea învinuitului conform principiului "in dubio pro reo", s-a dispus, în temeiul prevederilor art.10 lit.a din pr.pen. scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru infracțiunea de furt.
Pe cale de consecință, s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 nefiind probat că s-ar fi săvârșit vreo infracțiune din care provin sumele de bani în cauză și s-a dispus, în temeiul prevederilor art.10 lit.d din pr.pen. neînceperea urmăririi penale.
Analizând plângerea petentei prin prisma motivelor invocate și din oficiu, instanța a apreciat întemeiată plângerea acesteia și în consecință nefondate solicitările numiților, -, G, -, și de schimbare a temeiului achitării pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 lit.a din 656/2002, din art. 10 lit. d în art. 10 lit. a proc.pen.
Tribunalul Cluja reținut că partea vătămată și au fost căsătoriți legal, iar în perioada respectivă, partea vătămată susține că ar fi fost furată de către soț de suma de 190.000 euro, provenită din vânzarea unei case părintești și cu ajutorul celorlalți învinuiți ar fi investit suma respectivă în diverse bunuri, iar organele de urmărire penală au analizat mai mult susținerile învinuitului fără să administreze toate probele propuse în scopul aflării adevărului și nici o probă cu privire la infracțiunea de spălare de bani.
După cum rezultă din probele de la dosar, organele de cercetare penală nu au verificat mobilul închirierii casetei de valori de către, numărul de accesări și de către cine au fost făcute, precum și datele la care a fost accesată respectiva casetă, după închiriere, și dacă a fost folosită caseta în scopul pentru care s-a închiriat.
Cu toate că aveau posibilitatea verificării orei la care s-a ridicat suma de bani de la Banca Transilvania și cine a însoțit-o pe partea vătămată la bancă, precum și a timpului scurs de la ridicarea banilor până la depunerea lor la, nu s-a făcut nici o verificare în acest sens.
Chiar dacă declarația numitului de la 90-91 este o declarație extrajudiciară, văzând încheierea de autentificare din 18.01.2008, notar -, Tribunalul Cluja apreciat că se impune audierea acestuia în condiții procedurale și a persoanelor față de care s-ar fi că "i-a tras soției o țeapă de 200.000 euro".
Nu au fost administrate toate probele propuse de partea vătămată cu toate că în speță se discută despre însușirea unei sume de 190.000 euro, afirmându-se că a fost administrat întreg materialul probator posibil, până la epuizare și conform principiului, in dubio pro reo", s-a dat ordonanța menționată mai sus.
S-a apreciat că era de datoria organelor de urmărire penală să stabilească motivul pentru care partea vătămată nu a verificat caseta de valori după data de 14.02.2006 până în iunie 2006 și chiar posibilitatea depozitării în cutia de valori a sumei de 160.000 euro, în bancnotele de valoarea ridicată de la Banca Transilvania.
Referitor la infracțiunea de spălare a banilor, nu s-a administrat nici măcar o probă, pe considerentul că nu s-a dovedit infracțiunea premisă, respectiv furtul banilor, nu s-a făcut nici cea mai mică încercare de verificare a veniturilor învinuiților și posibilitatea procurării unor bunuri de o valoare apreciabilă, nu s-a stabilit nici sursa veniturilor societății conduse de G, respectiv SC Com SRL, cu privire la achiziționarea de bunuri de valoare, după data de 16.02.2006.
Instanța a apreciat că urmărirea penală este lacunară și raportat la obiectul cauzei se impune stabilirea și administrarea următoarelor probe: care a fost motivul real al închirierii casetei de valori de către, la acea dată soțul părții vătămate;
- cine a însoțit-o pe partea vătămată, la Banca Transilvania, în data de 14.02.2006, când s-au ridicat cei 160.000 euro și unde a fost dusă respectiva sumă;
- audiat martorul cu privire la discuția avută cu partea vătămată, referitoare la accesul la caseta de valori, verificat și dacă la data de 16.02.2006, orele 10,30-10,35, acesta era sau nu de serviciu;
- după închirierea casetei de valori, de câte ori, de către cine și la ce date a fost accesată;
- audiată funcționara de la Banca Transilvania despre care partea vătămată susține că ar avea cunoștință de faptul că era insoțită la data ridicării banilor de către, verificată ora la care s-a ridicat suma de bani și dacă era timp fizic pentru a ajunge la în vederea depozitării banilor; la cine a rămas cheia de la caseta de valori, după data de 14.02.2006, precum și după data de 16.02.2006;
- audierea martorilor de la biroul notarului, care au cunoștință de ora plecării de la birou a părții vătămate în data de 16.02.2006, inclusiv martora;
- audiați martorii, cu privire la afirmațiile făcute de către, legate de cauză;
- verificat dacă autoturismele aduse de erau plătite de către;
- administrarea oricăror altor probe concludente pentru stabilirea adevărului, inclusiv testul poligraf, în măsura în care acceptă părțile;
- verificarea veniturilor numiților G, și înainte de data de 16.02.2006 și stabilirea posibilității achiziționării autoturismelor și terenurilor procurate în perioada imediată, din veniturile lor;
- verificarea la băncile din C-N, deschiderea de conturi sau închirierea de casete de valori după data de 16.02.2006, de către învinuiți;
- verificat bilanțul SC Com SRL la sfârșitul anului 2005 și sursa veniturilor din care s-au procurat bunuri după data de 16.02.2006.
Împotriva sentinței tribunalului, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și intimații, G, și.
Prin motivele scrise și orale parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale 610/25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj și rejudecând cauza, respingerea plângerii formulate de petenta împotriva soluției emise de procuror în dosarul 446/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca nefondată. Parchetul arată că în speță, au fost administrate toate probele apreciate de organele de urmărire penală ca pertinente și utile, iar in final s-a dat eficiență principiului "in dubio pro reo".
S-a susținut de către parchet că atâta vreme cât nu s-a putut proba infracțiunea de furt calificat, nu există nici infracțiunea de spălare de bani, context în care a fost adoptată soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev.de art.210 pen.raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e cu aplicarea art.41, 42 pen.
Prin motivele scrise și orale, petenții-intimați au solicitat admiterea recursului promovat, casarea sentinței tribunalului și rejudecând cauza, a se dispune respingerea plângerii formulate de petenta și totodată schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. d în art. 10 lit. a proc.pen. privind ambele infracțiuni care îi sunt imputate făptuitorului, respectiv infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina celorlalți învinuiți.
În esență, apărătorul intimaților a arătat că instanța de fond era obligată să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale și să indice exact faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă, lucru care nu a fost respectat în speța de față.
Apărătorul intimaților arată că această plângere a petentei reprezintă o încercare de discreditare și o încercare de răzbunare a acesteia față de învinuitul, fostul soț.
În final, se învederează că petenta a indicat ca martori a infracțiunii de furt calificat doar persoane din anturajul său, astfel că principiul "in dubio pro reo", este pe deplin întemeiat, având aplicabilitate în dosar.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de scoatere sau neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781alin.8 din Codul d e procedură penală.
Conform art.224 proc.pen.în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Pentru a proba cele susținute în plângerea penală, petenta a solicitat procurorului audierea nemijlocită a făptuitorului acuzat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, precum și ascultarea martorilor, și care cunosc împrejurări concrete despre condițiile și modalitatea în care suma a fost sustrasă de către făptuitor din caseta de valori de la Post.
Din verificarea lucrărilor cauzei, rezultă fără nici un dubiu, că în speță procurorul a luat declarații atât petentei cât și făptuitorului față de care ulterior s-a început urmărirea penală, verificând apărările formulate de ambele părți cu privire la învinuirea adusă făptuitorului de către petenta.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea de furt calificat în privința învinuitului și de netrimitere în judecată pentru infracțiunea de spălare de bani a făptuitorilor, G, și adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petenta în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Soluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj este nelegală și netemeinică, având la bază cercetări incomplete și fiind dată cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului și la rolul activ al organelor de urmărire penală, prevăzute de art.3 și 4 proc.pen.
Astfel, curtea reține că partea vătămată și făptuitorul au fost căsătoriți iar la data de 16.02.2006 victima susține că soțul i-ar fi sustras suma totală de 190.000 euro provenită din vânzarea unei case părintești și cu ajutorul celorlalți făptuitori ar fi investit suma respectivă în diferite bunuri, iar organele de urmărire penală nu au administrat toate probele propuse de ea în scopul aflării adevărului nici în privința infracțiunii de furt calificat și absolut nici o probă nici testimonială și nici scrisă referitor la infracțiunea de spălare de bani.
Curtea reține că plângerea petentei este fondată întrucât pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia soluției de scoatere de sub urmărire penală și respectiv de netrimitere în judecată, parchetul ar fi trebuit să stabilească situația de fapt exactă (dată, faptă, loc, făptuitor), încadrarea juridică corespunzătoare, dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute și apoi să verifice, în raport de toate aceste date, dacă a intervenit sau nu prescripția răspunderii penale și pentru care fapte anume.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Într-adevăr, se poate întâmpla ca în momentul când organul de urmărire penală este sesizat despre săvârșirea unor fapte penale, datele existente cu privire la infracțiunile reclamate să fie insuficiente pentru începerea urmăririi penale, dar în acest scop este necesar a fi chemat petiționarul pentru a putea completa datele printr-o declarație dată în fața organului de urmărire penală, ba mai mult, procurorul trebuie să-i pună în vedere ca acesta să probeze faptele reclamate.
Petiționara a arătat că organele de urmărire penală nu au verificat mobilul închirierii casetei de valori, înainte de data presupusei comiteri a infracțiunii de furt calificat, de care a fost învinuit făptuitorul, numărul de accesări al casetei și de către cine au fost efectuate, zilele calendaristice și ora accesării.
Pentru a pronunța o soluție legală și temeinică în cauză, organele de urmărire penală trebuiau să stabilească în afara oricărui dubiu existența unei legături de cauzalitate între închirierea casetei de valori de către făptuitorul la data de 2 februarie 2006 și depunerea banilor, bun propriu al soției acestuia la doar câteva zile după închiriere respectiv la 14 februarie 2006, urmată apoi de dispariția acestora, cu atât mai mult cu cât petenta a susținut constant că închirierea casetei de valori s-a făcut de către făptuitor, tocmai în considerarea depunerii de către ea a banilor din moștenire, cunoscând că soția sa urmează să înstrăineze bunul provenit din moștenire, ocazie cu care i-a indus temerea că banii ar putea fi sustrași din locuința comună - ce o reprezenta tocmai casa părinților făptuitorului, context în care petenta a fost de acord să-i depună în caseta de valori ce aparținea făptuitorului.
Activitatea de urmărire penală trebuia să demonstreze fără echivoc, că raportat la situația materială excepțională pe care făptuitorul susține că o are, motivele pentru care acesta nu a posedat anterior presupusei infracțiuni de furt, o casetă de valori la Post sau la orice altă bancă din municipiu, pentru a fi probată lipsa de temeinicie a acuzațiilor petentei.
Cu toate că pe chitanța de ridicare a sumei de 160.000 euro de la Banca Transilvania este menționată ora 15,53 din 14.02.2006, organele de urmărire penală nu au stabilit dacă partea vătămată s-a prezentat singură la Banca Transilvania sau era însoțită de o altă persoană, dacă s-au purtat discuții de către petentă cu funcționarul bancar care i-a predat banii sau cu eventualele persoane care o însoțeau, nu s-a verificat activitatea petentei și a învinuitului, de la ridicarea sumei de bani de la Banca Transilvania și până la depunerea lor la Post, ora depunerii sumelor în caseta de valori fiind 16,20 - 16,25.
Activitățile premergătoare ridicării sumei de bani de către petentă din Banca Transilvania, precum și activitatea ulterioară respectiv, acceptul victimei de a-și depune banii personali în caseta de valori proprietatea făptuitorului, trebuiau interpretate de către organele de urmărire penală prin prisma relațiilor reale care existau între petentă și făptuitor, rezultând din actele dosarului că aceștia în luna martie 2006 s-au separat în fapt, context în care se punea problema demonstrării împrejurării, dacă și în ce condiții, în luna februarie 2006, raporturile dintre soți erau sau nu iremediabil vătămate.
Pentru a demonstra susținerile sale, petenta l-a indicat drept martor pe numitul, martor pe care organele de urmărire penală nu l-au audiat nemijlocit, acceptând depunerea la dosar a unei declarații dată de el în fața notarului, declarație extrajudiciară care evident nu poate fi luată în considerare în procesul de apreciere a probelor.
Curtea apreciază că pentru a se respecta principiul egalității de arme în prezenta cauză, martorii propuși atât de către petentă cât și de către învinuit, trebuie ascultați în mod nemijlocit de către procuror cu atât mai mult cu cât aceștia cunosc împrejurări directe legate de speța în discuție.
Prin activitatea de urmărire penală nu s-a demonstrat motivul pentru care partea vătămată nu a mai accesat caseta de valori după data de 14.02.2006 și până în iunie 2006 și chiar posibilitatea reală a depunerii într-o asemenea casetă a sumei de 160.000 euro, în valuta ridicată de la Banca Transilvania, ținând cont de dimensiunile casetei. Pentru efectuarea experimentului este nevoie de o singură bancnotă reală aferentă valutei în care s-a depus suma în caseta de valori, restul putând fi confecționate din hârtie, de aceeași dimensiune și grosime ca ale bancnotei reale.
Activitatea de urmărire penală mai trebuie să pună în evidență dacă cheia cu care a fost accesată caseta de valori aparținea petentei sau din contră, și în posesia făptuitorului mai exista o cheie, deoarece din actele de la dosar s-a demonstrat că acesta a accesat caseta la 16.02.2006. Trebuia să se stabilească de asemenea, prin audierea funcționarilor de la Post care au fost prezenți la depunerea și ridicarea pachetului din caseta de valori, adevăratele raporturi dintre petentă și soțul său, condițiile și discuțiile dintre aceștia la depunerea sumelor, și cine anume dintre cei doi a efectuat depunerea sumei și dacă la 16.02.2006 a fost însoțit sau nu de petentă la ridicarea sumei, dacă făptuitorul a comunicat funcționarilor bancari scopul accesării casetei în absența soției, știut fiind faptul că - funcționar la Post, cunoștea împrejurarea că numita a dorit să-și închirieze pe numele său o casetă de valori, neintenționând să o folosească pe cea a soțului său, deschisă doar la 2.02.2006.
Activitatea de urmărire penală în prezenta cauză, a fost lacunară și prin prisma faptului că deși partea vătămată a propus audierea în calitate de martor a notarului, care avea cunoștință despre împrejurarea că la 16.02.2006, petenta s-ar fi aflat în incinta Biroului notarial la ora presupusului furt, împrejurare cunoscută atât de notar cât și de alți martori ce-și desfășoară activitatea în acel cabinet, organele de urmărire penală, nu au dispus administrarea nemijlocită a tuturor probelor solicitate de victimă anticipând că "datorită numărului mare de clienți există posibilitatea ca acei martori să nu-și mai amintească despre ora sosirii și plecării din biroul notarial, a petentei".
O asemenea interpretare contravine flagrant dispozițiilor art.3 și 4 proc.pen.care statuează că în baza rolului lor activ, organele de urmărire penală vor administra orice mijloc de probă, în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Prin urmare, se impune audierea tuturor martorilor indicați de petentă în plângerea sa pentru elucidarea acestui aspect, inclusiv a martorei.
Tot pentru justa soluționare a cauzei se impune așa cum judicios a reținut și prima instanță, supunerea făptuitorului și chiar a petentei la testul poligraf, în măsura în care aceștia își dau consimțământul.
Activitatea organelor de urmărire penală desfășurată până în prezent nu permite luarea unei hotărâri judecătorești, care trebuie să fie motivată în fapt și în drept, cu descrierea fiecărei fapte, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică corespunzătoare.
Atâta vreme cât procurorul are în mod expres recunoscut, în textul art.228 alin.5 proc.pen. dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală organului abilitat prin lege să le efectueze, cu atât mai mult și fără a fi nevoie de un text special, instanța de judecată poate cenzura în același mod actele de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate de procuror.
A aprecia altfel, ar însemna golirea de conținut a dispozițiilor art.2781proc.pen. și a limita cenzura instanței doar asupra unor anumite soluții adoptate de procuror, evitându-se controlul judiciar asupra celor date în baza unor incomplete sau inexistente acte de cercetare și urmărire penală, ceea ce în mod vădit nu putea fi în intenția legiuitorului, plângerea adresată instanței, în temeiul art. 2781proc.pen. având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluției de scoatere sau de neîncepere a urmăririi penale în integralitatea ei.
Nici în privința sustragerii sumei de 30.000 euro, tot de către făptuitorul de la locuința comună a soților, situată la domiciliul socrilor petentei, organele de urmărire penală nu au administrat nici o probă, susținând că plângerea a fost depusă la câteva luni de la săvârșirea presupusei infracțiuni, condiții în care au ajuns la concluzia că operează principiul "dubiul se interpretează în favoarea învinuitului".
Și instanța de recurs dă eficiență acestui principiu, însă pentru a se putea statua asupra lui, trebuie mai întâi să existe anumite fapte și împrejurări care să pună în valoare aplicarea sa.
Dacă pentru a dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, procurorul a desfășurat un minim de acte de urmărire penală, pentru descoperirea existenței sau nu a infracțiunii de spălare de bani, nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, deși se impunea ca în faza actelor premergătoare, să se strângă date despre verificarea veniturilor făptuitorilor G, și, înainte de data de 16.02.2006, și stabilirea posibilității achiziționării bunurilor materiale procurate (autoturisme și terenuri), în perioada imediată, din veniturile lor. Se impunea tot în această fază, verificarea la unitățile bancare din C-N a deschiderii de conturi sau închirierea de casete de valori după data de 16.02.2006 de către învinuiții de mai sus, precum și bilanțul SC Com SRL C cu sediul în C-N, str.-.-, la sfârșitul anului 2005 și sursa veniturilor din care s-au procurat bunuri după data de 16.02.2006.
Deși petenta a arătat că făptuitorul a suferit o condamnare în străinătate, procurorul nu a uzitat de prevederile Legii 302/2004, nesolicitând de la autoritățile judiciare străine indicate de petentă, date privind antecedentele penale ale făptuitorului.
În prezenta cauză, a fost încălcat principiul egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.
Deși nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementării modului de desfășurare a procesului penal rezultă că respectarea principiului egalității armelor între acuzare și apărare este intrinsec sistemului de drept român.
În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că "principiul egalității între acuzare și apărare, este o cerință și garanție pentru echilibrul între interesele individului și ale societății, pentru armonizarea și salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiției penale".
În materie penală, dreptul la un proces contradictoriu presupune ca atât procurorul, cât și părțile să aibă posibilitatea de a lua cunoștință și de a dezbate toate probele, cererile sau excepțiile invocate de cealaltă parte. (a se vedea CEDO Hotărârea din 19 decembrie 1989 în cauza Kamasinski contra Austriei; Hotărârea CEDO din 28 august 1991 în cauza Brandstetter contra Austriei; CEDO Hotărârea din 23 iunie 1993 în cauza Ruiz-Mateos contra Spaniei; Hotărârea CEDO din 27 martie 1998 în cauza contra Olandei; Hotărârea CEDO din 25 septembrie 2001 în cauza și contra Marii Britanii).
Respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană impune ca procurorul să aducă la cunoștința apărării toate mijloacele de probă administrate în favoarea sau în defavoarea petiționarului. Ca excepție, restrângerea acestui drept al apărării poate fi justificată, în caz de strictă necesitate, în considerarea securității naționale, a necesității de a proteja martorii, sau de a păstra secretul metodelor prin care poliția investighează anumite infracțiuni. În aceste cazuri însă, este necesară luarea unor măsuri eficiente pentru a contrabalansa aceste restricții, în măsura în care ele nu pot fi evitate. (Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Rowe și David contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Jasper contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 26 martie 1996 în cauza Doorson contra Olandei și Hotărârea CEDO din 24 iunie 2003 în cauza Dowsett contra Marii Britanii).
Articolul 6 din Convenția Europeană încălcat în speță, garantează în integralitatea sa dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a fi ascultat și a urmări desfășurarea procedurii.
Prezentarea în fața procurorului precum și la proces a unei persoane indiferent de calitatea pe care o are, are o importanță deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile celorlalte părți, cât și cu cele ale martorilor sau cu actele scrise. (Hotărârea CEDO din 23 noiembrie 1993 în cauza Poitrimol contra Franței).
Pentru motivele ce preced, constatând că soluția Tribunalului Cluj este legală și temeinică, va fi menținută de către curte, organele de urmărire penală trebuind să redeschidă urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de furt calificat prev.de art.210 pen.rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e cu aplicarea art.41, alin.2 pen. în privința învinuitului conformându-se considerentelor și dispozitivului sentinței penale nr.610 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj și efectuarea de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale față de, G, și sub aspectul infracțiunii de spălare de bani prev.de art.23 lit.a din Legea 656/2002.
Așa fiind, se vor respinge ca nefondate recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și cel al intimaților, G, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.fiecare intimat va achita statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ și intimații, -, G, și împotriva sentinței penale nr.610 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe fiecare intimat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
19.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
