Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 158/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.158
Ședința publică din 12.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
GREFIER - - - -
********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de - procuror
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul, împotriva rezoluților nr.184/P/2009 din 05 iunie 2009 și nr.435/II/3.009 din 29.06.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința din data de 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea petentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2009.
CURTEA
- deliberând -
Sub numărul - s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău plângerea formulata de petentul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 5.06.2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul 184/P/2009.
În conținutul plângerii adresată instanței, petentul a invocă aspecte de netemeinicie a acesteia arătând în esență că intimata notar public și-a încălcat cu rea credință atribuțiile de serviciu, în sensul că a autentificat contractele de vânzare cumpărare nr.131/16.01.2006 și nr. 429/24.01.2000 care au avut ca obiect vânzarea a două apartamente, în pofida faptului că terenul pe care s-a construit clădirea în care se află aceste două imobile, aparține mamei petentului, uzurpând astfel dreptul de proprietate al acestuia.
Petentul a considerat că soluția de netrimitere în judecată atacă este greșită și în ceea ce îi privește pe intimații, și, considerând că aceștia în calitate de părți contractante au fost de rea credință, cunoscând împrejurarea că terenul pe care s-au edificat imobilele înstrăinate, aparținea autoarei petentului.
Față de aceste critici, petentul solicită admiterea plângerii, desființarea soluției atacate, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați și continuarea cercetărilor.
Sub numerele - și - s-au înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău plângerile formulate de petentul împotriva aceleiași rezoluții dispuse de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - nr. 184/P/2009 din 5.06.2009.
Constatând identitatea de părți și de obiect, instanța prin încheierile din datele de 24.09.2009 și 15.10.2009 a dispus reunirea cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. - și - a Curții de Apel Bacău la dosarului - aparținând aceleiași instanțe, care a fost prima sesizată.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin rezoluția din data de 5.06.2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul 184/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public și numiții, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii infracțiunilor prev. de art.215,289, 291 și 246.Cod Penal
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut:
La data de 19.01.2009, petentul din mun.B s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care a reclamat pe notarul public, precum și pe numiții, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215, 289, 291 și 246.pen. Mai concret, petentul a reclamat faptul că notarul public ar fi încheiat contractele cu nr. 131/16.01.2006 și respectiv nr.429/24.01.2000 cu încălcarea dispozițiilor legale, pe baza unor acte false și prin abuz în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, motiv pentru care a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare menționat mai sus și pedepsirea celor vinovați. pentru aceasta, în opinia petentului, s-ar face și numiții, și, care au vândut locuința și respectiv spațiul comercial ce face obiectul contractelor.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat faptul că contractul de vânzare-cumpărare nr. 131/16.01.2006 (intitulat contract de schimb imobiliar) a fost autentificat de notarul public, contractul referindu-se la vânzarea-cumpărarea unei garsoniere situată în B,-,.A,.5. Din verificările făcute, a rezultat faptul că locuința de mai sus era proprietatea vânzătorilor, fiind dobândită conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2005/25.04.1996 încheiat cu SA B,- - 43,
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 131/16.01.2006 odată cu dobândirea proprietății asupra garsonierei de mai sus, cumpărătorii, respectiv și au preluat și dreptul de folosință asupra terenului aferent imobilului, în suprafață de 10,32. aflat în indiviziune cu ceilalți locatari.
Așa cum rezultă din contract, cumpărătorilor li s-a transmis numai dreptul de folosință asupra terenului (în indiviziune cu restul proprietarilor de apartamente din acel bloc). Prin urmare, în mod corect notarul public la încheierea contractului nr.131/16.01.2006 a transmis noilor proprietari odată cu dreptul de proprietate asupra garsonierei și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
Referitor la reclamația petentului, s-a menționat faptul că obiectul contractului nr. 131/16.01.2006 a fost vânzarea unei locuințe și nu a terenului de sub aceasta. Prin urmare notarul nu a dispus și nici nu putea dispune vânzarea cumpărarea terenului în cauză.
În concluzie notarul public nu a autentificat nici un act privind suprafața de teren aferentă garsonierei ce a făcut obiectul vânzării.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că în anul 1996, și au cumpărat de la SC SA Bol ocuință, în suprafață utilă de 35,15. situată în blocul din-,.A,.5. Odată cu locuința s-a preluat și cota indiviză de 1,3% din părțile și dependințele de folosință comună ale imobilului. Totodată, odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare definitiv, cumpărătorul a preluat dreptul de concesiune asupra terenului aferent, în suprafață de 13,00. respectiv cota indiviză de 1,3%, pentru care urma să încheie ulterior contract de concesionare cu Consiliul Local B, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.
În anul 2006, la data de 16.01.2006, și, au făcut un contract de schimb imobiliar cu soții și, transmițându-le acestora prin contractul nr. 31/16.01.2006 proprietatea și folosința garsonierei situată în B,-A,.A,.2,.5. Concomitent s-a transmis copermutanților și dreptul de folosință asupra terenului aferent imobilului, în suprafață de 10,32. aflat în indiviziune cu ceilalți locatari. S-a solicitat autentificarea contractului de schimb imobiliar pentru garsoniera de mai sus. Prin urmare, ce s-a cerut notarului să autentifice este în exclusivitate o garsonieră și nu o suprafață de teren, aceasta nefiind în proprietatea copermutanților.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat faptul că contractul de vânzare-cumpărare nr. 131/16.01.2006 (intitulat contract de schimb imobiliar) a fost autentificat de notarul public, contractul referindu-se la vânzarea-cumpărarea unei garsoniere situată în B,-,.A,.5. Din verificările făcute, a rezultat faptul că locuința de mai sus era proprietatea vânzătorilor, fiind dobândită conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2005/25.04.1996 încheiat cu SA B,- -43,
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 131/16.01.2006 odată cu dobândirea proprietății asupra garsonierei de mai sus, cumpărătorii, respectiv și au preluat și dreptul de folosință asupra terenului aferent imobilului, în suprafață de 10,32. aflat în indiviziune cu ceilalți locatari.
Așa cum rezultă din contract, cumpărătorilor li s-a transmis numai dreptul de folosință asupra terenului (în indiviziune cu restul proprietarilor de apartamente din acel bloc). Prin urmare, în mod corect notarul public la încheierea contractului nr.131/16.01.2006 a transmis noilor proprietari odată cu dreptul de proprietate asupra garsonierei și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
Referitor la reclamația petentului, s-a menționat faptul că obiectul contractului nr.131/16.01.2006 a fost vânzarea unei locuințe și nu a terenului de sub aceasta. Prin urmare notarul nu a dispus și nici nu putea dispune vânzarea cumpărarea terenului în cauză.
În concluzie notarul public nu a autentificat nici un act privind suprafața de teren aferentă spațiului comercial ce a făcut obiectul vânzării.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că în anul 1996, și au cumpărat de la SC SA Bol ocuință, în suprafață utilă de 35,15. situată în blocul din-,.A,.5. Odată cu locuința s-a preluat și cota indiviză de 1,3% din părțile și dependințele de folosință comună ale imobilului. Totodată, odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare definitiv, cumpărătorul a preluat dreptul de concesiune asupra terenului aferent, în suprafață de 13,00. respectiv cota indiviză de 1,3%, pentru care urma să încheie ulterior contract de concesionare cu Consiliul Local B, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.
În anul 2006, la data de 16.01.2006, și, au făcut un contract de schimb imobiliar cu soții și, transmițându-le acestora prin contractul nr. 131/16.01.2006 proprietatea și folosința garsonierei situată în B,-A,.A,.2,.5. Concomitent s-a transmis copermutanților și dreptul de folosință asupra terenului aferent imobilului, în suprafață de 10,32. aflat în indiviziune cu ceilalți locatari. S-a solicitat autentificarea contractului de schimb imobiliar pentru garsoniera de mai sus. Prin urmare, ce s-a cerut notarului să autentifice este în exclusivitate o garsonieră și nu o suprafață de teren, aceasta nefiind în proprietatea copermutanților.
În legătură cu cea de-a doua acuzație adusă de petentul la adresa notarului și a numiților și, din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat faptul că contractul de vânzare-cumpărare nr.429/24.01.2000 a fost autentificat de notarul public, contractul referindu-se
la vânzarea-cumpărarea unui spațiu comercial situat în B,-,.A, parter, cu o suprafață utilă de 116,36. și una boxă aflată la subsolul blocului cu o suprafață utilă de 37,89. Din verificările făcute, a rezultat faptul că spațiul comercial d e mai sus era proprietatea vânzătorilor, fiind dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr.3785/15.04.1998 încheiat cu SRL
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.429/24.01.2000, odată cu transmiterea proprietății asupra spațiului comercial d e mai sus, vânzătorii, respectiv și, au transmis societății cumpărătoare, respectiv SC SRL B, și dreptul de folosință asupra terenului aferent spațiului comercial, în suprafață de 42,63. aflat în indiviziune cu ceilalți locatari.
Așa cum rezultă din contract, cumpărătorilor li s-a transmis numai dreptul de folosință asupra terenului (în indiviziune cu restul proprietarilor de apartamente din acel bloc). Prin urmare, în mod corect notarul public la încheierea contractului nr.429/24.01.2006 a transmis noilor proprietari odată cu dreptul de proprietate asupra spațiului comercial și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
Referitor la reclamația petentului, s-a menționat faptul că obiectul contractului nr.429/24.01.2006 a fost vânzarea unui spațiu comercial și nu a terenului de sub acesta. Prin urmare notarul nu a dispus și nici nu putea dispune vânzarea cumpărarea terenului în cauză
In concluzie notarul public nu a autentificat nici un act privind suprafața de teren aferentă spațiului comercial ce a făcut obiectul vânzării.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că în anul 1998, a cumpărat de la SC SRL B un spațiu comercial în suprafață utilă de 114,63. situat în blocul din-, se.A, parter. Spațiul comercial ce s-a înstrăinat a fost dobândit de către SC SRL B prin contractul de vânzare cumpărare nr.72/1995 de la B și SC B transcris sub nr. 1323/1995 la. Jud.B. În contractul de vânzare cumpărare nr.3785/15.04.1998, se menționează că terenul pe care este construit spațiul comercial este proprietate de stat atribuit în folosință.
În anul 2000, la data de 24.01.2000, și au făcut un contract de vânzare-cumpărare cu SC SRL B, nr.429/24.01.2000, prin care i-a vândut acesteia spațiul comercial situat în B,-,.A, parter, transmițându-i acesteia prin contract și dreptul de folosință asupra terenului aferent spațiului comercial, în suprafață de 42,63. aflat în indiviziune cu ceilalți locatari. S-a solicitat autentificarea contractului de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial d e mai sus Prin urmare, s-a cerut notarului să autentifice este în exclusivitate un spațiu comercial și nu o suprafață de teren, aceasta nefiind în proprietatea vânzătorilor.
S-a menționat și faptul că actul de vânzare-cumpărare pe care petentul îl reclamă ca fiind fals s-a întocmit în anul 2000, iar dispozițiile primarului mun.B nr.2299 și respectiv nr.1880, sunt din anul 2002 și respectiv 2003, deci ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul comercial d e mai sus.
În legătură cu reclamațiile petentului, s-a mai menționat faptul că prin dispoziția nr. 1880/4.08.2003 a primarului mun.B, s-a restituit doamnei 569. pe str.- -, fost nr.7, precizându-se totodată contractele de concesiune ce se vor prelua de către aceasta printre acestea figurând și cele încheiate cu din B,-/A/5 (13.) și SC SRL B,-A (36.). Această dispoziție însă, nr. 1880/4.08.2003 a fost anulată de către Curtea de Apel Suceava, Secția civilă, prin decizia nr.2379/15.09.2004, dată în dosarul nr.3207/2004, decizie rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de intervenienții și rămânând și irevocabilă conform deciziei civile nr.4082/17.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Anterior sus-menționatei dispoziții, primarul mun.B prin di spoziția nr.2299/22.08.2002 a restituit către suprafața de 275. în str.- -, fost nr.7, cu mențiunea preluării contractelor de concesiune, care însă nu vizează terenul aferent spațiului comercial și locuinței ce au făcut obiectul prezentului dosar.
Cu privire la acuzațiile aduse notarului public și celorlalte persoane de către petentul, a rezultat faptul că acestea sunt neîntemeiate, întrucât actele făcute sunt legale, se referă la o locuință și un spațiu comercial și nu la un teren, s-a făcut în baza unei documentații complete și cu respectarea tuturor cerințelor legale.
Din cele prezentate mai sus, a rezultat că notarul public a întocmit contractele de vânzare-cumpărare nr.131/16.01.2006 și nr.429/24.01.2000, cu respectarea cerințelor legale în materie, fără să încalce vreo prevedere sau să abuzeze în vreun fel de funcția sa.
Nu a rezultat, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către notarul reclamat și nici comiterea vreunui abuz de către acesta. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina notarului reclamat, precum și a celorlalte persoane reclamate, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Soluția atacată a fost menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău nr.435/II/3.009 din data de 29.06.2009 care a respins plângerea formulată de petentul.
Verificând, soluția procurorului de netrimitere in judecata, atacată cu plângere de petentul, Curtea constată că actul de dispoziție al procurorului este legal si temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în prezenta cauză, a stabilit că faptele imputată intimaților nu există.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă susținerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimatul notar public cu prilejul autentificării contractelor nr.131/16.01.2006 și nr. 429/24.01.2000 care au avut ca obiect înstrăinarea a două imobile situate în municipiul B,-.
Critica petentului potrivit căreia intimata notar public ar fi autentificat fraudulos cele două contracte, ignorând cu știință faptul că terenul pe care s-au edificat construcțiile înstrăinate de intimații, și este proprietatea mamei petentului, este nefondată.
Examinând conținutul contractelor nr.131/16.01.2006 și nr. 429/24.01.2000 se observă că efectele juridice a acestor acte juridice constituie transmiterea proprietății doar asupra construcțiilor (spațiu comercial, respectiv o garsonieră) nu și asupra terenului de sub acestea, pentru care s-a transmis doar un drept de folosință.
Nefondate sunt și criticile petentului, referitoare la existența relei credințe a intimaților, și care în opinia petentului ar fi înstrăinat ilicit cele două construcții. Actele de cercetare efectuate în cauză nu relevă nici un fel de indicii referitoare la existența vreuneia din faptele reclamate de petent în plângerea sa, înstrăinarea celor două imobile făcându-se în conformitate cu dispozițiile legale.
Pentru cele ce preced, constatând că soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror, este legală și temeinică, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată în cauză.
Va menține rezoluția atacată.
Văzând si dispozițiile art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 al.8 lit. a Cpp, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 5.06.2009 dispusă de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul 184/P/2009, menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 435/II/3.009 din 29.06.2009.
Menține rezoluția atacată.
In baza art. 192 al.2 Cpp obligă petentul sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs in 10 zile de la pronunțare pentru petentul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată in ședință publică azi 12.11.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
Red.sent.
Tehnored.
Ex.2
26.11.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian
