Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(847/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 158/
Ședința publică de la data de 27 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: intimații petenți și, lipsă fiind recurentul inculpat pentru care răspunde avocat cu împuternicire avocațială nr. -/28.04.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, depusă la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor, urmând ca părțile să formuleze concluzii și cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, aspect pus în discuție din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că menține recursul declarat în cauză, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct. 2. pr. pen. precum și pe dispozițiile art.13 din CEDO.
Cu privire la admisibilitatea recursului, invocă dispozițiile art. 13 din CEDO care dispun că inculpații au dreptul la un recurs efectiv, aceste norme le apreciază ca fiind prioritare față de normele interne, întrucât sunt niște norme procedurale favorabile inculpatului în raport de normele interne și prin urmare, consideră că recursul poate fi admis vis-a-vis de aceste norme pe care le-a invocat.
Admițând recursul, solicită casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București, în principal, respingerea plângerilor formulate de către intimați, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la organul de cercetare penală, având în vedere că instanța de judecată a fost sesizată nelegal, urmând a se dispune continuarea cercetărilor pentru infracțiunea de înșelăciune care este o infracțiune gravă și consideră că, instanța nu poate fi sesizată printr-o încheiere atât timp cât nu s-au făcut cercetări sub acest aspect.
Intimații petenții și depun un set de înscrisuri solicitând să fie avute în vedere la pronunțare, și având pe rând cuvântul, arată că urmare a respingerii excepției de neconstituționalitate consideră că toate cererile sunt întemeiate și solicită trimiterea dosarului la Tribunalul București pentru soluționarea procesului pe fond.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, urmând a fi avut în vedere soluția reținută de către instanța de fond prin încheierea de admitere a plângerii. Cu privire la excepția invocată din oficiu de către instanța de judecată, solicită respingerea ca fiind neîntemeiată, față de considerentele hotărârii.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, în temeiul art.2781alin.8 lit.c pr. pen. a fost admisă plângerea formulată de petenții și, a fost desființată în parte ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 14.05.2008 dată în dosarul nr.713/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a fost reținută cauza spre judecare cu privire la inculpatul, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5. pen. art.291 pen. și art.292 pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale ordonanței atacate și s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei.
Instanța a reținut că soluția Parchetului este criticabilă întrucât există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor mai sus menționate, faptele fiind comise cu prilejul vânzării unui teren situat în B,-, sector 1, care nu i-a aparținut niciodată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
La termenul din 13.05.2009, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2781alin.8 lit.c, alin.9 și 10. pr. pen. pe motiv că vin în contradicție art.21 pct.3, art.24 și art.129 din Constituția României, încălcând principiul procesului echitabil, dreptul la apărare și garantarea folosirii căilor de atac, întrucât legea nu dă posibilitatea atacării separate a unei asemenea încheieri, pentru care se prevede o cale de atac numai odată cu fondul cauzei.
Prin încheierea de ședință de la aceeași dată, instanța de recurs a admis cererea recurentului, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției și a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții.
Prin decizia nr.1625 din 3.12.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, așa încât s-a reluat judecarea recursului.
Cu ocazia dezbaterilor, Curtea a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat de inculpat.
Apărătorul inculpatului a susținut că recursul este admisibil, nu din perspectiva dispozițiilor Codului d e procedură penală, ci în temeiul art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un recurs efectiv.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 3. pr. pen. Curtea constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2781alin.10 pr. pen. pot fi atacate cu recurs numai soluțiile prevăzute la alin.8 lit.a și b ale aceluiași articol, nu și hotărârea pronunțată în conformitate cu art.2781alin.8 lit.c pr. pen. cum este cazul în speță.
Drept urmare, în conformitate cu dispozițiile art.361 alin.2 și art.3851alin.2 pr. pen. încheierea prin care în primă instanță se admite plângerea, se desființează soluția procurorului și se reține cauza spre rejudecare poate fi atacată numai odată cu fondul, după caz, cu apel sau cu recurs.
Având în vedere principiul legalității prev. de art.2 pr. pen. dar și dispozițiile art.129 din Constituția României, se constată că în toate cazurile, căile de atac pot fi exercitate numai în măsura în care sunt prevăzute de lege ori, așa cum s-a arătat, în cauza de față legea nu prevede posibilitatea atacării separate și înainte de soluționarea fondului a unei asemenea încheieri.
Este adevărat că art.11 și art.20 din Constituția României stabilesc preeminența dispozițiilor din Convențiile internaționale, în măsura în care acestea sunt mai favorabile decât legea internă și că art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la un recurs efectiv.
Posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii recurate în cauză de către inculpat nu se poate întemeia, așadar, nici pe dispozițiile Convenției Europene, deoarece caracterul efectiv al căii de atac este asigurat prin reglementarea internă care, așa cum s-a arătat, prevede dreptul de a ataca încheierea, nu imediat, ci odată cu fondul, soluția pronunțată prin încheierea de admitere a plângerii urmând a fi examinată atât în calea de atac a apelului, cât și a recursului.
Din aceleași considerente, nu se poate invoca nici încălcarea art.6 din Convenție, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Pe cale de consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.a pr. pen. Curtea va respinge recursul ca inadmisibil și conform art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./18.02.2010
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
