Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 183/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 183
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 de C.P.P. petentul, domiciliat în P,-,.19,.C,.45, jud. P, împotriva ordonanței din data de 10.09.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 539/P/2009 și împotriva ordonanței din data de 6.10.2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1175/II/2/2009, privind pe intimații, domiciliată în P,- și, domiciliat în P,-,.2..5,.19, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, personal, lipsă fiind petentul și intimatul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosar s-au depus din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești plângerile ce au fost înaintate acestei unități de parchet de către petentul, plângeri ce urmează a fi avute în vedere la soluționarea cauzei de față.
Intimata și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Intimata solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate de petent, întrucât acestea sunt legale și temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca legale și temeinice.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă susținerile petentului, iar probatoriul administrat în cauză este unul complet și temeinic.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin ordonanța nr.539/P/2009 procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, din data de 10.09.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 al.1 și 193 al.1 din, față de avocat, deoarece faptele nu există.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193, față de, deoarece faptele pretins comise nu există și de asemenea s-a dispus disjungerea si declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea A - Serviciul Teritorial Ploiești pentru a fi efectuate cercetări față de ofițeri de poliție din cadrul JPp entru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254
S-a reținut, în esență, că prin plângerea formulată, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei, care la data de 1.04.2009 l-a agresat fizic, fiind însoțită de 10 persoane rămase neidentificate, iar la data de 15.06.2009, aceeași intimată, însoțită de o persoană identificată ulterior ca fiind numitul, s-a prezentat la locul de muncă unde l-au amenințat, situație care ar fi dus la desfacerea contractului de muncă.
În urma verificărilor, procurorul a reținut că petentul a cunoscut-o pe intimata pe site-ul www.sentimente.ro, în luna august 2008, iar la data de 19.12.2008 petentul a acceptat să se întâlnească cu intimata, relația decurgând normal până la data de 1.04.2009, când petentul a reclamat faptul că intimata însoțită de alte 10 persoane rămase neidentificate ar fi procedat la agresarea sa fizică și verbală în timp ce se afla pe o stradă din municipiul
A constatat procurorul că, aspectele semnalate de petent sunt lipsite de veridicitate, atât timp cât așa cum afirmă și petentul in declarație nu poate propune martori care să confirme agresiunea și nici nu s-a prezentat la medicul legist în vederea obținerii unui certificat medico-legal constatator al leziunilor suferite.
În legătură cu incidentul petrecut la 15.06.2009 la locul de muncă al petentului, s-a procedat la identificarea persoanei ce a însoțit-o pe făptuitoare, acesta fiind intimatul care a confirmat că împreună și în urma rugăminții celeilalte intimate s-a deplasat la SC SA P, unde făptuitoarea a avut o discuție cu petentul în condiții de decență și normalitate.
Declarația intimatului a fost apreciată ca fiind credibilă deoarece discuția a avut loc la sediul acestei societăți comerciale, care dispune de agenți de pază ce ar fi putut fi sesizai în cazul în care s-ar fi produs vreun conflict.
Nici afirmația petentului, potrivit căruia în urma incidentului i-ar fi fost desfăcut contractul de muncă nu are corespondent în realitate, atâta timp cât s-a constatat că încetarea contractului de muncă este rezultatul restructurării postului.
Referitor la amenințările telefonice prin SMS și expediate prin e-mail, s-a apreciat că există dubii de neînlăturat cu privire la expeditorul acestora, putând fi ticluite pro-cauza de însăși petentul care este specializat în electronică și telecomunicații.
În acest sens, s-a apreciat ca relevantă atât declarația intimatei, cât și actele depuse la dosar din care rezultă că intimatei îi sunt adresate o serie de mesaje prin poștă electronică al căror conținut pare să îl aibă ca autor pe însăși petentul și în plus, intimatei i-a fost adresată o corespondență într-un plic timbrat, dar neștampilat, care nu prezintă credibilitate.
Coroborându-se aceste aspecte cu soliD.a petentului ca prezenta cauză să fie instrumentată sub denumirea de "-" s-a concluzionat lipsa de seriozitate și veridicitate a celor reclamate, precum și împrejurarea că petentul nu s-a simțit nici un moment amenințat din moment ce a calificat situația din dosar ca fiind "o crimă pasională din gelozie".
În temeiul art.278 pr.penală, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin ordonanța nr. 1175/II/2/2009 din data de 06.10.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a respins plângerea formulată de petentul, apreciindu-se de procurorul general că soluția dispusă prin ordonanța atacată este temeinică și legală.
S-a reținut că, soluția dispusă de procuror s-a sprijinit în fapt pe lipsa de probațiune, aceasta deoarece, petentul a pretins că a fost agresat fizic de intimata, însoțită de alte 10 persoane la data de 01.04.2009, iar la data de 15.06.2009 a fost amenințat la locul de muncă de aceeași intimată însoțită de intimatul, însă nu a putut produce probe în acest sens.
S-a mai reținut de procurorul general faptul că amenințarea constituie infracțiune, atunci când este de natură să alarmeze persoana amenințată și să creeze așadar în conștiința celui amenințat temerea reală și serioasă că fapta cu care se amenință s-ar putea realiza.
Astfel, coroborând lucrările dosarului, cu soliD.a petentului, în sensul că prezenta cauză să fie instrumentată sub denumirea " - " lu că însăși petentul califica situație din cosar ca fiind o " crimă pasională din gelozie", vine să contrazică această temere reală și serioasă, cerută de norma incriminatoare.
S-a mai adăugat faptul că în cauză petentul a fost audiat de către procuror, iar probele pe care acestea le-a numit indubitabile au fost depuse la dosarul cauzei, însă sunt irelevante.
Împotriva ambelor ordonanțe, în temeiul art. 278/1 petentulC.P.P. a formulat plângere adresată instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Ploiești, susținând că ordonanțele atacate sunt neconforme situației de fapt și că în mod greșit s-a dispus în cauză soluția de neurmărire penală.
S-a mai susținut în esență că multiplele sesizări și reclamații ce au fost adresate diverselor instituții ale statului au la bază tot situația faptică care în mod greșit a fost reținută prin ordonanțele atacate, în realitate intimații făcându-se vinovați de comiterea faptelor pentru care s-a formulat plângere penală.
Examinând plângerea formulată, în raport de dispozițiile legale incidente în materie - art.278/1 pr.penală, de actele premergătoare efectuate în cauză și de susținerile petentului, Curtea constată că plângerea este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
În mod corect soluțiile de neurmărire penală atacate au conturat în cauză inexistența faptelor reclamate, Curtea observând că în cauză afirmațiile petentului nu se coroborează cu mijloace de probă certe și relevante, din care să rezulte fără putință de tăgadă săvârșirea faptelor de către petenți.
Astfel, deși petentul a invocat existența unor acte de agresiune împotriva sa la data de 1.04.2009, pretins comise de către intimata -, împreună cu alte 10 persoane rămase neidentificate, cu toate acestea, nu a prezentat un certificat medico-legal constatator al leziunilor ce i-ar fi fost comise.
În însăși conținutul memoriilor depuse, precum și în propria declarație, petentul a precizat că nu poate propune martori pentru a dovedi veridicitatea celor afirmate.
Nici fotografia pe care a depus-o petentul, realizată de el însuși, nu este relevantă pentru a se dovedi săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 penal, nefiind vizibile nici un fel de urme de violență.
Nici cel de-al doilea incident invocat de către petent, acela desfășurat la 15.06.2009 nu reprezintă săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, atâta vreme cât din mijloacele de probă administrate pe parcursul efectuării actelor premergătoare a rezultat că la acea dată a avut loc o discuție a intimaților cu petentul, fără ca prin aceasta să-i fie adresate amenințări petentului, de natură să-i insufle acestuia o reală stare de temere, așa cum este cerută de norma incriminatoare.
Că este așa, o confirmă atât declarația intimaților, cât și împrejurarea că sediul societății comerciale la care și-a desfășurat activitatea petentul este asigurat prin agenți de pază care nu au fost sesizați despre intervenția unei situații conflictuale la acea dată.
În plus, din înscrisul eliberat de SC SA P,(fila 381 volumul 1, dosar urmărire penală) rezultă că încetarea raporturilor de muncă ale petentului a survenit în condițiile restructurării postului și nu datorită discuțiilor purtate între părți la data de 15.06.2009.
Mai mult decât atât, potrivit proceselor verbale încheiate la 07.09.2009, 03.09.2009 și 28.08.2009 (filele 964-967, volum II, dosar urmărire penală) de către un lucrător de poliție din cadrul IPJ P, au fost verificate aspectele semnalate de către petent în legătură cu memoria telefonului său mobil, precum și în legătură cu pretinsele distrugeri ale autoturismului său, despre care s-a susținut că a avut loc la 10.07.2009, în prezența mai multor persoane, constatându-se că aceste aspecte nu se confirmă.
În privința forței probante a pretinselor mijloace de probă invocate de către petent, în mod judicios s-a apreciat că însăși afirmațiile petentului sunt lipsite de credibilitate în condițiile în care a solicitat ca instrumentarea prezentei cauze să aibă loc sub o denumire care excede cadrului procesual în vigoare, făcându-se totodată comparația cu alte cazuri mediatizate, cu conotații penale, din realitatea faptică sau cinematografică.
În aceeași ordine de idei, se plasează și depoziția martorului (fila 963 volum 2, dosar urmărire penală) din conținutul căreia rezultă că însăși petentul i-a adresat amenințări în legătură cu postarea sa pe site-ul vizitat și de petent, împrejurare care este de natură să ofere argumente în legătură cu lipsa de credibilitate a petentului raportat la susținerile acestuia potrivit cărora ar fi fost supus unor acte de amenințare.
Raportat la considerentele expuse, Curtea observă că în mod judicios s-a reținut în cauză existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celor doi intimați, aceea prev. de art.10 lit.a pr.penală, întrucât din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul derulării actelor premergătoare dar și din înscrisurile depuse de petent la instanța de judecată, rezultă fără putință de tăgadă inexistența faptelor pentru care s-a formulat plângerea penală în cauză.
În mod judicios s-a apreciat inexistența infracțiunilor pretins comise în raport de faptul că susținerile petentului, formulate atât cu prilejul plângerii depuse, dar și prin repetatele memorii înaintate atât în faza de urmărire penală cât și instanței de judecată, nu sunt confirmate de mijloace de probă serioase și solide din care să se poată reține existența faptelor, calificarea lor ca infracțiune și săvârșirea lor de către cei doi intimați, pentru a se putea antrena răspunderea penală a acestora conform art.17 penal.
În consecință, cum rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată conform art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278/1 al.8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în P,-,.19,.C,.45, jud. P, împotriva Ordonanței nr. 539/P/2009 din 10.09.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Ordonanței nr. 1175/II/2/2009 din 6.10.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține soluțiile dispuse prin ordonanțele atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
-
Cr.
, MM
2 ex./11.12.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
