Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 185/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 185
Ședința publică de la 30 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată în temeiul disp. art.2781cod proc. penală de petentul, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, în B, sector 4,-, -.2,.1,.42, împotriva rezoluțiilor nr.61/P/2009 din 22 iulie 2009 și nr.1055/II/2/2009 din 19 august 2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu privire la intimații G și, magistrat judecător și respectiv grefier de ședință în cadrul Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, respectiv petentul și intimata G (față de intimata dispunându-se scoaterea din cauză la termenul din 16 octombrie 2009).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 26 2009, la solicitarea petentului, i-au fost comunicate acestuia fotocopii de pe încheierile de ședință și notele grefierului de ședință din data de 16 octombrie 2009, 22 octombrie 2009 și 13 2009, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de acestă declarație, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de petentul ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice sub toate aspectele, având în vedere că din actele premergătoare efectuate de organul de urmărire penale nu a rezultat săvârșirea infracțiunilor pretins a fi comise de intimata-făptuitoare G.
CURTEA,
Asupra plângerilor penale conexe;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 31 august 2009, persoana vătămată a solicitat, în temeiul disp.art.2781alin.1 cod proc.penală, desființarea rezoluției date de procuror în dosarul nr.61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii, după evocarea unor aspecte legate de modul în care s-a desfășurat derularea dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești ce privesc fondul cauzei și care, în opinia sa, nu ar intra sub sfera ilicitului penal, persoana vătămată a susținut că a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător G întrucât aceasta se face vinovată de comiterea infracțiunilor prev.de art.289 și art.291cod penal.
S-a apreciat astfel că magistratul a comis infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 cod penal prin consemnarea în încheierea din 16.06.2008 a unor date neconforme cu realitatea, aceeași situație fiind constatată și la data de 26.01.2009, când o parte dintre reclamanți au fost declarați morți deși la dosar nu existau la acel moment și nici nu s-au depus ulterior acte doveditoare emise de autorități din care să reiasă o atare situație.
De asemenea, s-a susținut că același judecător a comis infracțiunea de uz de fals prev.de art.291 cod penal în datele de 16.06.2008 și 26.01.2009 deoarece a folosit înscrisurile respective, știind că sunt false, pentru a produce efecte juridice, respectiv suspendarea judecății.
Referindu-se la rezoluția dată de procuror prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător G ce a fost cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 cod penal, art.289 cod penal și art.291 cod penal, persoana vătămată a menționat că nu a solicitat anchetarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.246 cod penal, iar în privința argumentelor reținute în justificarea soluției date, arătat că acesta ar fi omis aspecte esențiale care justificau temeinicia plângerii.
Astfel, s-a arătat că deși la termenele din 24.03.2009 și 21.04. 2009 i s-a cerut să prezinte acte de stare civilă referitoare la ceilalți moștenitori, judecătorul nu a dispus abilitarea sa în acest sens, astfel că orice demers pe care l-ar fi făcut s-ar fi soldat cu un eșec. Mai mult, se susține că la termenele ulterioare procesul nu a fost suspendat din cauza faptului că nu a prezentat actele solicitate.
De asemenea, s-a susținut că în mod greșit procurorul a reținut că faptele de fals intelectual și uz de fals nu există de vreme ce judecătorul a consemnat la 16.06.2008 și respectiv 26.01.2009 aspecte ce nu corespund realității și totodată, rezultă că a folosit înscrisurile respective în scopul producerii de consecințe juridice, adică suspendarea judecării cauzei, fiind lipsit de relevanță, în opinia sa, că înscrisul a fost tehnoredatat de către grefier deoarece a fost semnat de președintele completului și prin urmare, acesta și l-a însușit.
Susține persoana vătămată că prin actele sale și la care a făcut referire anterior, magistratul judecător i-a încălcat dreptul la o judecată justă și cu celeritate a cauzei sale, determinând suspendarea procesului pe motive fictive și ilegale, deoarece nu s-a dat posibilitatea să-și dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Consideră că magistratul judecător și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență și prin urmare, răspunde personal în temeiul disp.art.52 alin.1 și 3 din Constituția României.
În vederea soluționării plângerii, instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului de urmărire penală din - al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin cererea precizatoare din 5 octombrie 2009, persoana vătămată a arătat că nu a formulat plângere împotriva grefierului de ședință, cerere în raport de care, instanța, prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2009 dispus citarea în calitate de intimat numai a magistratului-judecător G.
Totodată, a făcut cunoscut instanței că a fost citat de Curtea de Apel Ploiești și în dosarul nr- cu termen de judecată la data de 22 octombrie 2009, solicitând a se efectua verificări dacă nu cumva cele două dosare au același obiect pentru ca în caz afirmativ, să se dispună conexarea acestora.
Curtea, constatând că cererea de conexare formulată de partea vătămată este întemeiată, existând identitate de părți, obiect și cauză între cele două dosare, prin încheierea de ședință din 13 2009, în temeiul disp.art.34 cod penal a dispus conexarea dosarului - la dosarul nr-.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei reține următoarele:
Prin rezoluția nr.61/P/2009 din 22 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele:
- G - magistrat judecător la Judecătoria Ploiești, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.246 cod penal, art.289 cod penal și art.291 cod penal, întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există;
- - grefier în cadrul Judecătoriei Ploiești, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.249 cod penal și art.289 cod penal, întrucât din actele premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura subiectivă.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele:
Persoana vătămată a formulat plângere penală prin care a solicitat să se efectueze cercetări față de G - magistrat judecător la Judecătoria Ploiești, județul P, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.246 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
Plângerea a fost adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești spre competentă soluționare, fiind înregistrată la data de 12 februarie 2009 sub nr.61/P/2009.
Ulterior, aceeași persoană vătămată a formulat o cerere completatoare, sesizând, în esență, că făptuitoarea G în calitate de judecător la Judecătoria Ploieștia instrumentat dosarul civil nr- în care are calitatea de reclamant "cu nesocotirea normelor Codului d e procedură civilă", constând în faptul că a decis să plătească un supliment de taxă judiciară de 3.200 RON sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată, în mod arbitrar, totodată, că a tergiversat soluționarea cauzei.
De asemenea, s-a reclamat comiterea infracțiunii de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal, constând în aceea că în încheierile din 11 februarie 2008, 24 martie 2008, 21 aprilie 2008 și 16 iunie 2008 "omis" să menționeze prezența părților, că mai întâi se specifică împrejurarea că procedura este legal îndeplinită pentru ca mai apoi să se invoce lipsa de procedură cu ceilalți reclamanți.
Totodată, s-a susținut că în mod abuziv pe timpul dezbaterilor, judecătorul Gap us în vedere avocatului că dacă la următorul termen nu prezintă mandat de reprezentare a celorlalte părți sau aceștia nu se prezintă, personal sau prin apărător, în baza practicii judiciare va suspenda procesul și în fine, că la termenul din 16 iunie 2008 afirmat verbal că în sală nu erau prezenți toți reclamanții pentru ca apoi să consemneze în scris în încheierea de ședință că motivul suspendării este cel prev.de art.242 Cod procedură civilă.
În final, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorul G și înlocuirea acesteia pentru încălcarea repetată a legii "să-i fie numit un apărător penal", "să se repună pe rol cauza", "să se dispună refacerea expertizei", "să se dispună mutarea acestui caz de la Judecătoria Ploiești la B".
La data de 13 martie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia fost înregistrată o nouă plângere completatoare prin care s-au reiterat cele sesizate în prima plângere, susținându-se, de asemenea, că încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26 ianuarie 2009 dispusă de același judecător este nelegală, că faptele comise ar intra sub incidența Legii nr.78/2000.
La data de 27 martie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA - Serviciul Teritorial Ploieștia înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea înregistrată sub nr.123/VIII/1/2009 prin care sesiza pretinsele fapte de corupție săvârșite de G cu ocazia instrumentării dosarului nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Toate plângerile menționate anterior au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și în urma efectuării de acte premergătoare începerii penale s-a constatat că în sarcina făptuitoarei G nu se pot reține acte sau fapte care să atragă răspunderea penală a acesteia.
S-a reținut astfel că prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2005 sub nr.10880/2005, reclamanții, și adresată Judecătoriei Ploiești au solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC""SA P și să le fie lăsat în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.795. situat în P,-.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii numitului, fostul proprietar al imobilului, decedat în anul 1941 și care a dobândit dreptul de proprietate prin ordonanța de adjudecare nr.18816 din 01 1937 emisă de Tribunalul Prahova.
S-a mai arătat că defunctul a lăsat camoștenitor pe, și, că aceasta din urmă a decedat la 20 mai 1996, de pe urma sa rămânând ca moștenitori G - soț supraviețuitor și - fiu, iar ulterior la data de 24 ianuarie 2005 decedat și G, rămânând ca unic moștenitor fiul său -.
S-a susținut că imobilul revendicat este în prezent ocupat de pârâta SC""SA P și, precizându-se că terenul nu a fost niciodată naționalizat și nici înstrăinat de autorul lor.
În drept, s-au invocat disp.art.480 și art.481 cod civil și s-a evaluat provizoriu imobilul în vederea timbrării, achitând taxa judiciară de timbru în sumă de 680 lei și timbru judiciar de 50 lei.
Cauza a avut primul termen de judecată la 11 octombrie 2005, dosarul fiind repartizat completului de judecată condus de magistratul - judecător, complet ce a acordat 11 termene de judecată, iar în data de 01 martie 2007 după promovarea magistratului la Tribunalul Prahova, cauza a fost preluată de magistratul - judecător și apoi de magistratul - judecător.
Abia la termenul din 24 octombrie 2007 cauza a fost repartizată completului de judecată condus de magistratul - judecător G care a judecat cauza în continuare la două termene, alte două termene au fost judecate de către magistrații și, cauza fiind preluată de G la 24 martie 2008 când pune în vedere reclamantului, prin apărător, să depună la dosar mandatul prin care a fost împuternicit de ceilalți reclamanți să formuleze cererea de chemare în judecată și să angajeze apărător în acest scop, precum și mandatul pe care l-a avut în scopul rezilierii contractului de asistență juridică cu Cabinetul de Avocatură " " sub sancțiunea suspendării prev.de art.155/1 Cod procedură civilă. S-a pus, de asemenea, în vedere reclamantului să depună, în situația în care este mandatar, acte de stare civilă din care să rezulte calitatea celorlalți reclamanți, de moștenitori ai lui.
La termenul din 21 aprilie 2008 se solicită din nou reclamantului să depună actele solicitate de instanță și constatându-se lipsa de interes din partea reclamanților, la data de 16 iunie 2008 magistratul a dispus suspendarea cauzei conform disp.art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, față de decesul a patru reclamanți, întrucât din actele depuse la dosar, respectiv scrisoarea datată 05 iulie 1990 rezultă că, și sunt decedați.
Ținând cont de faptul că reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și, ca atare, era obligat să depună toate actele, să indice moștenitorii reclamanților decedați pentru intorducerea acestora în cauză, instanța, după numeroase amânări, a suspendat cauza în baza disp.art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, în ședință publică, în prezența apărătorului reclamantului - avocat și reprezentantului pârâtei - SC""SA - consilier juridic.
Cele dispuse de judecătorul G la termenul din1 6 iunie 2008 sunt confirmate de apărătorul, de consilierul juridic, prezenți în ședința publică de la acea dată, precum și de către grefierul de ședință, care în caietul său și în condica de ședință din 16 iunie 2008 consemnat pronunțarea instanței în sensul: "încheiere - în temeiul disp.art.243 Cod procedură civilă se suspendă judecata față de decesul următorilor reclamanți:, și.
Cu ocazia audierii, grefiera de ședință a declarat că în mod eronat a tehnoredactat încheierea din care a rezultat că pricina a fost suspendată în urma lipsei părților, având în vedere că în aceeași ședință au fost alte trei cauze suspendate în baza disp.art.242 Cod procedură civilă și drept urmare a consemnat greșit temeiul suspendării drept art.242 Cod procedură civilă în loc de art.243 Cod procedură civilă, aspect pe care l-a apreciat ca fiind o eroare materială.
La data de 26 ianuarie 2009 instanța din oficiu sesizând eroarea materială și verificând caietul de ședință al grefierului în temeiul disp.art.281 Cod procedură civilă a pronunțat încheierea de îndreptare în sensul modificării temeiului juridic în art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă față de decesul reclamanților, și în loc de art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, față de lipsa părților, așa cum greșit s-a menționat în încheiere.
În raport de acestea s-a apreciat de către procuror că acuzația persoanei vătămate în sensul că magistratul judecător G ar fi săvârșit faptele de abuz în serviciu, fals intelectual sau uz de fals nu se confirmă, întrucât procedura de îndreptare a erorii materiale nu este supusă unui termen și nu a privit fondul cauzei.
Nu a fost primită nici acuzația că judecătorul ar fi tergiversat cauza în mod abuziv, reținându-se, în schimb, că reclamantul a fost reprezentat succesiv de trei apărători, că fiecare a avut nevoie de noi termene de amânare pentru studierea dosarului la care s-a adăugat și solicitarea de probatorii.
De asemenea, nici acuzația că făptuitoarea ar fi dispus obligarea reclamantului la plata unei taxe de timbru suplimentare nu a fost calificată ca abuzivă, reținându-se că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul avea dreptul să formuleze cerere de reexaminare conform art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997.
În cauză, s-a apreciat de către procuror că lipsește urmarea imediată pentru ca fapta să fie calificată ca fiind abuz în serviciu, întrucât deși magistratul judecător a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp.art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, această măsură nu privește fondul cauzei, iar partea avea posibilitatea să repună pe rol respectiva cauză.
În plus, s-a apreciat că pentru existența unor fapte de abuz în serviciu este necesar ca magistratul să acționeze cu bună știință în îndeplinirea defectuoasă a unui act legat de buna desfășurare a justiției ceea ce nu a rezultat în cauză, făptuitoarea făcând aplicarea normelor legale cu bună credință.
S-a motivat, de asemenea, că sentințele judecătorești pronunțate de magistrați sunt supuse căilor de atac prevăzute expres de lege, iar părțile nemulțumite de acestea au posibilitatea reformării lor, uzând de aceste căi de atac, procurorul apreciind că cererile formulate de persoana vătămată pot constitui, eventual, motive de recurs.
Cu ocazia efectuării actelor premergătoare, procurorul s-a sesizat din oficiu și a efectuat cercetări și față de grefierul de ședință, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.249 alin.1 Cod penal și art.289 Cod penal, reținând însă că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor cercetate.
Curtea, examinând rezoluțiile pronunțate, în raport de susținerile formulate în plângere și dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt temeinice și legale, iar plângerea formulată de persoana vătămată este nefondată, reținând următoarele:
Persoana vătămată, reclamant în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Ploieștia formulat plângere penală împotriva magistratului judecător G, invocând nereguli ori încălcări ale normelor de procedură civilă în legătură cu desfășurarea acestui proces și care, în opinia sa, au condus la încălcarea dreptului pe care îl are de a beneficia de un proces echitabil, judecat în termen rezonabil.
În principal, persoana vătămată s-a plâns împotriva magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal și uz de fals prev.de art.291 Cod penal întrucât prin încheierea din 16.06.2008 a consemnat date neconforme cu realitatea, aceeași situație fiind constatată și în încheierea din data de 26.01.2009, magistratul folosind încheierile respective, deși știa că sunt false, pentru a produce efecte juridice, respectiv suspendarea judecății.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv pe baza coroborării datelor consemnate în încheierile de ședință incriminate ca false cu declarația grefierului de ședință, a caietului acestuia și a condicii de ședință, rezultă fără dubiu că în prezența apărătorului ales al persoanei vătămate și consilierului juridic al pârâtei SC""SA, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul disp.art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, având în vedere decesul a patru dintre persoanele menționate în acțiune în calitate de reclamanți, aspect ce a fost reținut pe baza scrisorii datată la 05 iulie 1990 și față de împrejurarea că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a indica moștenitorii defunctului, de a depune la dosar acte de stare civilă și mandatul de reprezentare în situația în care a fost împuternicit de ceilalți reclamanți să formuleze cerere de chemare în judecată.
Este real că în încheierea de ședință din 16 iunie 2008 s-a consemnat că temeiul suspendării l-a constituit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv lipsa părților, situație ce nu corespunde realității dar aceasta nu poate fi privită altfel decât ca o eroare materială, îndreptată de instanță, prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2009.
Așa cum rezultă din declarația grefierului de ședință, în ziua de 16 iunie 2008 pe rolul completului prezidat de magistratul - judecător G au fost peste o sută cauze, că două dintre acestea au fost suspendate pentru lipsa părților, astfel că din eroare, s-a consemnat un alt temei al suspendării decât cel real, situație remediată, din oficiu, de instanță.
Chiar dacă magistratul judecător a confirmat realitatea consemnărilor din încheierea de ședință de la 16 iunie 2008 prin aplicarea semnăturii nu se poate reține comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prev.de art.289 Cod penal, întrucât nu a fost vorba decât de o eroare de consemnare, generată de volumul mare de activitate al grefierului de ședință.
Nici infracțiunea de uz de fals pretins comisă de magistratul - judecător G nu poate fi reținută, așa cum în mod corect a rezultat și din rezoluțiile atacate, având în vedere că măsura dispusă de instanță este conformă normelor procesual civile, instanța fiind îndreptățită în temeiul art.155/1 alin.1 Cod procedură civilă să suspende judecata atunci când constată că normala desfășurare a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.
Cum acțiunea în revendicare formând obiectul dosarului nr- a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 11 octombrie 2005 iar potrivit disp.art.1169 Cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", inclusiv prin stabilirea cadrului procesual corespunzător, rezultă că acțiunile săvârșite de magistratul - judecător G sunt conforme legii și nu se justifică infirmarea rezoluției date de procuror.
Curtea mai reține și faptul că prin suspendarea judecării cauzei nu se poate pretinde că s-a urmărit tergiversarea judecării cauzei, persoana nemulțumită de soluție având posibilitatea, fie să conteste măsura dispusă prin promovarea căii de atac a recursului prev.de art.244 Cod procedură civilă pe tot timpul cât durează suspendarea cursului procesului, fie să solicite redeschiderea judecății, prin arătarea moștenitorilor ori a calității de mandatar al celorlalți reclamanți.
Pentru considerentele expuse, Curtea, apreciind că rezoluțiile pronunțate în dosarul nr.61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sunt temeinice și legale, în baza disp.art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală va respinge plângerile conexe formulate de persoana vătămată, ca fiind nefondate.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, se va dispune obligarea persoanei vătămate la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondate, plângerile conexe formulate de petentul-persoană vătămată, cu domiciliul ales la cabinetul de avocatură, în B, sector 4,-, -.2,.1,.42, împotriva rezoluțiilor nr.61/P/2009 din 22 iulie 2009 și nr.1055/II/2/2009 din 19 august 2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile adoptate în dosarul nr.61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 2009.
Președinte,
Grefier,
Fiind în concediu fără plată,
se semnează de grefier sef secție
Red.IN.
Tehnored.EV
2 ex./18.12.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificarea nr.3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
