Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 19/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR.19/2009

Ședința publică din data de 12 martie 2009

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petentul prin mandatar împotriva ordonanței procurorului emisă în dosar nr. 199/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu luare în considerare a rezoluției procurorului general din data de 21 ianuarie 2009.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul petentului, numitul, intimata asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al intimatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind petentul și intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, mandatarul petentului solicită a se avea în vedere că are trei împuterniciri pentru petentul. De asemenea, depune o cerere în probațiune prin care solicită audierea a doi martori și a numitei - fiica petentului, pentru a dovedi expulzarea petentului. Solicită admiterea plângerii pe baza actelor depuse la dosar, care sunt în opinia sa favorabile petentului.

Întrebat fiind de către instanță, mandatarul petentului arată că înțelege limba română și că solicită cuvântul pe fond, cu mențiunea că dacă se va dezvolta situația, își rezervă dreptul de a propune alte cereri în probațiune.

Apărătorul intimaților și apreciază că cererile în probațiune nu sunt pertinente și utile cauzei, iar teza probatorie nu are relevanță în soluționarea plângerii, mai ales că până în acest moment nu s-a mai propus audierea acestor martori, motiv pentru care solicită respingerea cererilor în probațiune.

Reprezentantul Parchetului, față de obiectul pricinii, apreciază că nu se este necesară audierea martorilor, mai ales că starea de fapt este bine conturată.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 278/1 al. 7.pr.pen. constată că este interzisă administrarea unui astfel de probatoriu în acest cadru procesual, de față, astfel că va respinge cererile în probațiune efectuate de către mandatarul petentului, acordând cuvântul pe fondul cererii.

Mandatarul petentului solicită verificarea buletinului de la fila 4 dosar nr. 199/P/2008 aparținând petentului, care a fost eliberat pe viață și audierea în acest sens a fiicei petentului, numita, atât cu privire la actul de identitate al petentului cât și cu privire la expulzarea acestuia.

Învederează instanței că petentul este proprietarul apartamentului de pe strada - -, pentru care a plătit avansul și doar ultima a plătit-o fiica acestuia, așa cum și aceasta recunoaște și pe care nu vrea nici să-l vândă și nici să-l schimbe. Consideră că intimații sunt vinovați pentru comiterea infracțiunilor reclamante, deoarece fiica petentului a dat toate actele apartamentului acestora.

De asemenea, arată că martorii care au fost prezenți când s-a făcut cartea funciară individuală susțin poziția petentului, arătând că acesta a dat bani tot timpul și a plătit și ratele, iar când s-a întors din la Cac onstatat că nu mai sunt bani. Învederează și faptul că numita i-a spus personal "că-i va suci gâtul tatălui său dacă va îndrăzni ceva".

Totodată, arată că la data de 3 martie 2006 solicitat serviciului de carte funciară să interzică vânzarea apartamentului deoarece este în litigiu- fila 59 dosar, dar nu s-a ținut cont de această cerere, astfel că a solicitat și cercetarea funcționarilor de la cartea funciară.

Apărătorul intimaților și solicită respingerea plângerii în temeiul art. 278/1 pct. 8 lit. a pr.pen. ca nefondată, menținerea rezoluției procurorului din dosar nr. 199/P/2008, prin care s-a constatat lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. Soluția procurorului a fost supusă controlului judiciar, iar prin rezoluția procurorului nr. 33/II/2/2008 procurorul general a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale. Consideră că cele două soluții pronunțate de procurori sunt temeinice și legale.

Constată că petentul a solicitat cercetarea intimaților sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3.pen. respectiv că, cu prilejul încheierii unei convenții au indus în eroare fiica acestuia. Apreciază că petentul nu are nicio calitate în cauză, deoarece nu a fost niciodată proprietarul apartamentului, ci a fost doar titularul unui contract de încheiere. Mai mult, proprietarul apartamentului a încheiat anterior un antecontract de schimb, apoi un contract de schimbare a apartamentului și a primit și o sumă de bani, cu titlu de sultă. Numita a obținut apartamentul de pe strada - - prin Legea nr. 112, când era căsătorită, a rămas cu acesta în urma divorțului și l-a schimbat cu un apartament de pe-, respectiv cu apartamentul aparținând intimaților. Mai mult, a declarat că nu se consideră indusă în eroare, având în vedere că a avut și posibilitatea de a se răzgândi după semnarea antecontractului. Consideră că afacerea a fost perfect echitabilă, schimbându-se un apartament grevat cu intenția de înstrăinare și revendicat de foștii proprietari, având o suprafață de 60 mp și fiind nefinisat, cu un apartament cu suprafața de 70 mp, ultrafinisat și cu o sumă de bani cu titlu de sultă.

Apreciază că acțiunea petentului ara caracter șicanator, având în vedere că s-a prezentat de mai multe ori la apartamentul de pe strada - -, unde au trimis și o serie de adrese.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea plângerii, cu cheltuieli judiciare, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul Parchetului constată că petentul prin mandatar a formulat plângere penală și a solicitat cercetarea intimaților pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în urma cercetărilor efectuate în cauză și a probelor administrate dispunându-se neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Împotriva soluției procurorului s-a formulat plângere la procurorului general, care a dispus respingerea acesteia.

Analizând probele administrate în cauză, consideră că cele două soluții pronunțate sunt temeinice și legale, astfel că solicită menținerea acestora și respingerea plângerii.

Intimata solicită respingerea plângerii și menținerea în totalitate a soluțiilor pronunțate în cauză.

Mandatarul petentului solicită a se avea în vedere că petentul este proprietarul apartamentului, nu a plecat în definitiv, iar pensia acestuia a fost ridicată de fiica sa și investită în casă, aceste aspecte rezultând inclusiv din declarația lui. De asemenea, petentul a adoptat-o pe când aceasta avea trei ani, a crescut-o și a educat-o, iar acum aceasta și-a aruncat tatăl în stradă, cu mențiunea de a se avea în vedere și sumele de bani investite.

CURTEA

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr.199/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, față de numiții, CNP - și -, avocat in cadrul Baroului C, CNP -, ambii cu domiciliul în C-N, str. - -- nr.68, jud.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 9 mai 2008, înregistrată sub dosar nr. 199/P/2008, formulată prin mandatarul, reclamantul a solicitat cercetarea numitei -, avocat în cadrul Baroului C, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal, susținând că aceasta ar fi indus-o în eroare pe numita, fiica reclamantului, cu prilejul încheierii unui contract de schimb privind apartamentul nr. 8, situat în C-N,-, etaj 2, dobândind posesia acestuia, deși adevăratul proprietar este reclamantul.

Plângerea penală a fost formulată de către mandatarul reclamantului, numitul, în baza unei procuri judiciare autentificată prin încheierea nr.93/2008, din 7 mai 2008, întocmită de Biroul Notarilor Publici Asociați și din C-

În cauză nu se justifică sub nicio formă începerea urmăririi penale împotriva numitei - și a soțului acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. re art. 215 alin. 3 din Codul penal, fiind incidente dispozițiile arte 10 lit."d" din.pen.:

Reclamantul, fost titular al buletinului de identitate seria - nr. -, eliberat de Poliția municipiului C-N, la data de 6.11.1980, a încheiat un contract de închiriere la data de 4.04.1986, cu fostul C-N, cu privire la apartamentul nr.6, situat în C-N,-, etaj 1, devenit ulterior apartamentul nr. 8 (xerocopia contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință, din 4.04.1986 - 13, schița suprafeței locative - 14, fișa suprafetei locative închiriate - 15, 16 și procesul-verbal de predare-primire a locuinței -17). Între membrii familiei care au ocupat această suprafață locativă au fost și fiica acestuia, (xerocopia fișei suprafeței locative - 15 verso).

Prin declarația autentificată prin încheierea nr. 5081/1995, din 28 februarie 1995, întocmită de notarul de stat, reclamantul, domiciliat în mun. C-N,-,.8, posesorul BI seria - nr. -, eliberat de Poliția Mun. C-N, titularul contractului de închiriere nr. -, din 4.04.1986, asupra apartamentului nr.8, format din două camere și dependințe, în care locuia "efectiv" cu fiica sa, a arătat că renunță la calitatea sa de titular asupra contractului de închiriere amintit mai sus și consimte ca titulara acestui contract de închiriere să devină fiica sa, căsătorită, el "rămânând în continuare în apartament, în calitate de membru de familie".

În anul 1998 fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 36392, din 9 iulie 1998, între C-N, pe de o parte, și și soțul acesteia, pe de altă parte, prin care aceștia din urmă au cumpărat apartamentul amintit mai sus, devenind proprietari în baza Legii nr. 112/1995.

Prin sentința civilă nr. 6360/2005 din 7.06.2005, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr. 4859/2005, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, imobilul situat în C-N, str. - -.8, înscris în CF -, nr. top 4847/VIII, prin contribuția exclusivă a reclamantei. De asemenea, s-a dispus sistarea comunității de bunuri, prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantei, precum și intabularea dreptului de proprietate al acesteia, cu titlu de cumpărare și partaj, ca bun propriu.

La data de 23 martie 2006, fost încheiat un antecontract de schimb între și -, în calitate de promitenți, pe de o parte, și, în calitate de promitentă, prin care primii au transmis definitiv și irevocabil numitei întreg dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr.1, situat în C-N,-, proprietate comună, înscris în CF 99833 C-N, sub A+ 1, cu nr. top 24344/S/I, cu suprafața utilă de 70,70 mp, iar a transmis, definitiv și irevocabil, numiților și - întreg dreptul ei de proprietate asupra apartamentului nr. 8, situat în C-N,-,.2, înscris în CF individuală nr. - C-N, sub, cu nr. top 47/VIII, în suprafață utilă de 59,88 mp.

Având în vedere că apartamentul situat pe strada - - a fost dobândit de către în baza Legii ar.112/1995, care interzice înstrăinarea timp de 10 ani de la data dobândirii, părțile au convenit ca actul autentic să se perfecteze la împlinirea acestui termen și după radierea interdicției de înstrăinare și grevare, respectiv după data de 9 iulie 2008 sau, dacă legea va fi modificată, imediat ce va fi permis (proces-verbal încheiat la data de 15 mai 2008 - 105-107).

Prin contractul de schimb autentificat prin încheierea nr. 12194/2008, din 11 iulie 2008, emisă de Biroul Notarilor Publici Asociați și, soții și -, în calitate de copermutanți, au transmis, cu titlu de schimb, numitei, în calitate de copermutantă, apartamentul nr. 1, situat în municipiul C-N,-,. 03,.1, înscris în CF individuală nr.99833 C-N, sub, cu nr. top 24344/S/I, cu suprafața utilă de 70,70 mp, prețul de achiziție fiind de 51.000 euro, iar copermutanta a transmis, cu titlu de schimb, copermutanților - și, apartamentul nr. 8, situat în C-N,-,.2, înscris în CF individuală nr. - C-N, sub A+ 1, cu nr. top 4847/VIII, în suprafată utilă de 59,88 mp ( 114-115).

În acest contract de schimb autentificat s-a prevăzut că părțile contractante apreciază valoarea apartamentului nr. 8, situat în C-N,-, etaj 2, la suma de 58.000 euro, iar valoarea apartamentului nr.1, situat în C-N,-,. 03,.A, la suma de 51.000 euro, astfel că diferența de 4.000 euro a fost plătită în numerar de către soții și -, numitei, la 10 iulie 2006 și 30 septembrie 2006.

Acestea fiind datele cauzei, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sesizată de către reclamantul prin plângerea formulată împotriva numitei -, iar în plângerile și precizările ulterioare și împotriva soțului acesteia,.

Astfel, potrivit art. 215 alin. 1 din Codul penal, constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

În consecință, pentru existența acestei infracțiuni legea impune condiția de a exista o acțiune de inducere în eroare a unei persoane care trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material, iar între acțiune și pagubă să existe un raport de cauzalitate.

De asemenea, potrivit art. 215 alin. 3 din Codul penal, constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Dispozițiile legale evocate relevă o cerință esențială pentru existența laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții, anume aceea ca inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane să fi fost astfel săvârșită încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul. Cu alte cuvinte, victima a încheiat contractul ori l-a executat numai datorită faptului că a fost indusă sau menținută în eroare, ceea ce nu este cazul numitei, cea care, în calitate de proprietară a apartamentului nr.8, situat pe- din C-N, având toate prerogativele pe care i le conferă dreptul de proprietate, a încheiat contractul de schimb cu soții și - fără ca consimțământul ei să fie viciat în vreo formă, adică în deplină cunoștință de cauză, astfel că latura obiectivă a infracțiunii în discuție este inexistentă, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d din pr.pen.

Faptul că numita nu a fost indusă în eroare la încheierea contractului de schimb, rezultă explicit din declarația acesteia dată în fața procurorului la data de 25 iunie 2008, în care relatează că ea și concubinul ei, au găsit apartamentul situat pe-, iar apoi a fost cea care s-a ocupat de achiziționarea acestui apartament și în cele din urmă au făcut schimb cu apartamentul situat pe strada - - din C-N, semnând, în deplină cunoștință de cauză, antecontractul redactat de către -, în anul 2006, iar ulterior s-a și mutat în acel apartament primit în schimb. A mai precizat că tatăl ei, reclamantul, a plecat în după ce a dat o declarație în fața notarului, în anul 1995, în care a arătat că renunță la calitatea sa de titular asupra contractului de închiriere privind apartamentul în litigiu, dar atunci când a revenit în țară, ultima oară în octombrie 2007, și apoi în aprilie 2008, i-a reproșat că a înstrăinat apartamentul la un preț de nimic și acesta a și fost motivul pentru care a formulat plângerea penală împotriva avocatei -".

Petentul, prin mandatar, a înțeles a se sluji și de serviciile unei instanțe de judecată în vederea clarificării unor situații particulare. În acest sens s-a inițiat plângerea de față.

S-a învederat instanței că este proprietarul apartamentului de pe strada - -, pentru care a plătit avansul și doar ultima a plătit-o fiica acestuia, așa cum și aceasta recunoaște și pe care nu vrea nici să-l vândă și nici să-l schimbe. Consideră că intimații sunt vinovați pentru comiterea infracțiunilor reclamante, deoarece fiica petentului a dat toate actele apartamentului acestora. De asemenea, arată că martorii care au fost prezenți când s-a făcut cartea funciară individuală susțin poziția petentului, arătând că acesta a dat bani tot timpul și a plătit și ratele, iar când s-a întors din la Cac onstatat că nu mai sunt bani. Învederează și faptul că numita i-a spus personal "că-i va suci gâtul tatălui său dacă va îndrăzni ceva". Totodată, arată că la data de 3 martie 2006 solicitat serviciului de carte funciară să interzică vânzarea apartamentului deoarece este în litigiu- fila 59 dosar, dar nu s-a ținut cont de această cerere, astfel că a solicitat și cercetarea funcționarilor de la cartea funciară.

Pe lângă anumite erijări ale petentului în organ de anchetă - urmărind bunul mers al mai multor instituții ale statului; e de reținut că, în esență, se reia solicitarea principală de constatare în comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Reiterăm că, potrivit art. 215 alin. 1 din Codul penal, constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. În consecință, pentru existența acestei infracțiuni legea impune condiția de a exista o acțiune de inducere în eroare a unei persoane care trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material, iar între acțiune și pagubă să existe un raport de cauzalitate.

De asemenea, potrivit art. 215 alin. 3 din Codul penal, constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Dispozițiile legale evocate relevă o cerință esențială pentru existența laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții, anume aceea ca inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane să fi fost astfel săvârșită încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul. Cu alte cuvinte, victima a încheiat contractul ori l-a executat numai datorită faptului că a fost indusă sau menținută în eroare, ceea ce nu este cazul numitei, cea care, în calitate de proprietară a apartamentului nr.8, situat pe- din C-N, având toate prerogativele pe care i le conferă dreptul de proprietate, a încheiat contractul de schimb cu soții și - fără ca consimțământul ei să fie viciat în vreo formă, adică în deplină cunoștință de cauză, astfel că latura obiectivă a infracțiunii în discuție este inexistentă, fiind aplicabile corect dispozițiile art. 10 lit. d din pr.pen.

Faptul că numita nu a fost indusă în eroare la încheierea contractului de schimb rezultă explicit din declarația acesteia dată în fața procurorului la data de 25 iunie 2008, în care relatează că ea și concubinul ei, au găsit apartamentul situat pe-, iar apoi a fost cea care s-a ocupat de achiziționarea acestui apartament și în cele din urmă au făcut schimb cu apartamentul situat pe strada - - din C-N, semnând, în deplină cunoștință de cauză, antecontractul redactat de către -, în anul 2006, iar ulterior s-a și mutat în acel apartament primit în schimb. A mai precizat că tatăl ei, reclamantul, a plecat în după ce a dat o declarație în fața notarului, în anul 1995, în care a arătat că renunță la calitatea sa de titular asupra contractului de închiriere privind apartamentul în litigiu, dar atunci când a revenit în țară, ultima oară în octombrie 2007, și apoi în aprilie 2008, i-a reproșat că a înstrăinat apartamentul la un preț de nimic.

Așa fiind,nu există nici un element în a considera că cele consemnate de procuror nu ar corespunde realității, fiind de făcut trimitere la disp. art. 278/1 al. 8 lit. a proc.pen. S-au solicitat cheltuieli judiciare din partea intimatei, justificate, onorariu avocațial, fiind astfel de acordat.

Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 278 ind. 1 al.8 lit.a, respinge plângerea formulată de petentul prin mandatar.în C N, str.C-tin nr.190 A formulată împotriva soluției procurorului emisă in dosar nr. 199/P/2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu luarea in considerare a soluției procurorului general din data de 21 ianuarie 2009, ca nefondată, menținând soluția atacată.

Obligă petentul la plata în favoarea intimatei a sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul, intimata și de la comunicare cu ceilalți.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

RED.SM/MR

20.03.09/3 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 19/2009. Curtea de Apel Cluj