Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 192/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 119,-
SENTINȚA PENALĂ NR.192
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate potrivit dispozițiilor art. 2781cod proc. penală de petenta - persoană vătămată, domiciliată în,-, județul P împotriva Ordonanțelor nr.419/P/2008 din 27 octombrie 2008 și nr.1799/II/2/2008 din 09 decembrie 2008 adoptate în dosarul nr. 419/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 7 decembrie 2009 și ulterior la 10 decembrie 2009, față de lipsa grefierului de ședință, aflat în concediu legal de odihnă, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Ordonanța nr.419/P/2008 din 27 octombrie 2009 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de: - executorul judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și art.243 cod penal, deoarece există autoritate de lucru judecat; - ofițerii de poliție și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 cod penal, întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, în sensul că soluția dispusă anterior nu a fost infirmată; - făptuitorii, G, G și (toți agenți de poliție), și, cercetați pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, art.217 și art.220 cod penal, având în vedere că lipsește o condiție prevăzută de lege, respectiv soluția dispusă anterior nu a fost infirmată.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea plângerii formulată cu privire la făptuitorul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 cod penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele:
Prin Ordonanța nr. 835/P/2007 din 24.06.2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, printre altele, disjungerea și declinarea competenței față de susnumiții, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor precizate.
Prin plângerea formulată, persoana vătămată a arătat, în esență, că este nemulțumită de modul în care, la data de 13.06.2006, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a titlului executoriu format de decizia nr.548/11.05.2006 a Tribunalului Prahova, reclamând, totodată, că făptuitorii, cu ocazia executării, au rupt sigilii și au distrus și sustras bunuri de valoare ce îi aparțineau.
În urma verificărilor efectuate, procurorul a constatat următoarele:
Aspectele semnalate de persoana vătămată au făcut obiectul mai multor dosare penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în perioada 2003-2008.
Astfel, referitor la executorul judecătoresc, pentru faptele reclamate în prezenta cauză, făptuitoarea a fost cercetată în dosarul nr. 367/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în care, prin ordonanța cu același număr din 19.10.2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 243 și art. 246 cod penal.
Plângerea împotriva soluției a fost respinsă atât de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cât și de instanțele de judecată (sentința penală nr.147 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI și decizia penală nr.1887 din 28.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
S-a reținut că pentru aceleași fapte, executorul judecătoresc și agenții de poliție și au mai fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 și art.243 cod penal în dosarul nr. 313/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în care, prin ordonanța cu același număr din 08.06.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută de instanța de judecată care, prin sentința penală nr. 131 din 15.11.2007, a respins, ca nefondată, plângerea împotriva soluției.
În prezent, cauza se află la Înalta Curte de Casație și Justiție din 14.12.2007, urmarea recursului declarat de persoana vătămată.
Referitor la făptuitorii, G, G, și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.l lit.a, art.217 și art. 220 cod penal, s-a constatat faptul că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovas -a format dosarul nr.932/P/2006 în care, la data de 05.07.2008, prin ordonanța cu același număr, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art.10 lit. d din cod proc. penală.
S-a motivat că potrivit adresei nr. 932/P/2006 din 22.10.2008 rezultă că persoana vătămată nu a formulat plângere, conform art. 278 cod proc.penală, împotriva soluției.
Față de cele mai sus expuse, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.243 cod penal, deoarece există autoritate de lucru judecat, față de ofițerii de poliție și precum și față de ceilalți făptuitori, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, în baza art.10 lit. f cod proc. penală, deoarece lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în sensul că soluțiile dispuse anterior nu au fost infirmate, iar în prezenta cauză nu există date sau indicii noi care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzelor respective.
Față de procurorul, s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competent să soluționeze cauza în raport cu gradul profesional al acestuia, conform Hotărârii nr.191 din 06.03.2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În temeiul disp. art.275 și urm. cod proc. penală, împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere persoana vătămată, ce a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca neîntemeiată, prin Ordonanța nr.1799/II/2/2008 din 09 decembrie 2008.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Întrucât a formulat și o cerere de recuzare a procurorului general care, conform disp. art.278 cod proc. penală este competent a soluționa o astfel de plângere, aceasta, împreună cu dosarul cauzei a fost înaintat spre soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu adresa nr.11353/6309/VIII/l/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție face cunoscut că prin ordonanța procurorului general al acestui parchet din 16.11.2008, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, dosarul fiind restituit spre a fi soluționată plângerea împotriva soluției conform dispozițiilor legale.
Prin această plângere, petenta a acuzat faptul că ordonanța procurorului a fost expediată la opt zile după emiterea ei și că a fost comunicată voit la o adresă din
Cu privire la acest prim motiv, unitatea de parchet reține că este normal ca o corespondență să nu fie expediată în ziua întocmirii pentru că orice lucrare are un anume circuit de parcurs din momentul emiterii și până în momentul expediției și oricum termenul legal pentru formularea plângerii curge de la comunicarea ordonanței și nu de la expedierea ei.
În ceea ce privește comunicarea ordonanței, se reține că aceasta a fost făcută la adresa indicată în plângerea penală aflată la fila 11 din dosar, respectiv B,-, - 3,.l,.3,.95, sector 3, comunicarea actelor procedurale efectuându-se după regulile stabilite de lege pentru citare (art.182 cod penal), cu atât mai mult cu cât art.177 cod proc.penală prevede obligația părții să încunoștințeze organul de cercetare penală cu privire la schimbarea adresei.
Cu privire la cel de al doilea motiv invocat de petentă, în sensul nerespectării dispozițiilor legale în materie raportate la normele europene și încălcarea drepturilor garantate de Constituție și Convenția Europeană, acesta nu au fost analizat deoarece nu au fost menționate care anume sunt aceste dispoziții sau drepturi încălcate.
Și nemulțumirea petentei că nu a fost citată și audiată nu a fost primită de procurorul general, motivat de faptul că în faza actelor premergătoare audierea persoanei vătămate nu este obligatorie, organul de urmărire penală fiind obligat să strângă probe și indicii în vederea eventualei începeri a urmăririi penale, abia după începerea urmăririi penale audierea persoanei vătămate este obligatorie.
Pe baza analizei actelor premergătoare administrate, s-a constatat de către procurorul general că soluția atacată de petentă este temeinică și legală, inclusiv în ceea ce privește disjungerea și declinarea cauzei, referitor la procurorul și prin aceasta nu s-a urmărit nici tergiversarea soluționării cauzei și nici împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale ci au fost respectate dispozițiile legale privind competența după calitatea persoanei.
Împotriva actelor emise de procurori a formulat plângere, în temeiul disp. art. 2781alin.1 Cod proc. penală, persoana vătămată.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 9 februarie 2009 sub nr-, când, urmare admiterii cererii de abținere formulată de doamna judecător, căreia i-a fost repartizat dosarul potrivit încheierii din 24 februarie 2009, s-a dispus o nouă repartizare aleatorie, fiind înregistrată sub nr. 119,-.
În motivarea plângerii persoana vătămată a susținut că pentru aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauza dedusă judecății este necesară depunerea de înscrisuri noi, pe care le-a menționat în cererea precizatoare din 12 martie 2009, arătând că pe baza acestora poate dovedi că faptele reclamate există, învinuiții sunt "vinovații infractori" iar prin cele două rezoluții se dispunea începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a acestora.
S-a motivat, de asemenea, că rezoluțiile date în dosarul nr. 419/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI sunt date cu încălcarea normelor europene, precizând că în jurisprudența sa Curtea Europeană a asimilat tortura cu ancheta prelungită, situație în care se află și aceasta, prin privarea de proprietatea asupra bunurilor evaluate la circa cinci miliarde de lei vechi când organele de anchetă au favorizat și încurajat infractorii în comiterea faptelor reclamate.
S-a mai arătat că rezoluțiile sunt netemeinice și nelegale prin interpretarea și aplicarea eronată a legii, că cercetările au fost incomplete prin neadministrarea probelor concludente, că nu a fost citată și audiată pentru lămurirea cauzei și mai ales pentru administrarea probelor necesare în special a probelor noi.
Referindu-se la cazul pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale respectiv, autoritatea de lucru judecat, soluție însușită de procurorul general s-a susținut de către persoana vătămată că aceasta operează doar pentru hotărârile judecătorești care au dezlegat fondul pricinii și nicidecum în cercetarea penală a procurorului, acesta putând oricând să redeschidă cercetarea când există probe noi.
S-a relevat că obiectul plângerii ce a format obiectul dosarului nr. 419/P/2008 îl reprezintă evenimentul din 31 mai 2006, când s-a efectuat executarea silită a titlului nr. 2104/2001 prin încuviințarea titlului nr. 548 din 11 mai 2006, toate persoanele arătate fiind autori ori complici la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 243, art. 208, art. 209, art. 217, art. 220 Cod penal, fiind menționate în procesul verbal din 31 mai 2006.
S-a mai susținut că faptele reclamate au fost săvârșite cu intenție în condițiile în care toți cunoșteau situația reală, respectiv existența unor hotărâri judecătorești irevocabile și executate dar ignorate la data de 31 mai 2006.
În dovedirea temeiniciei plângerii formulate au fost depuse înscrisuri.
În prezenta cauză intimații făptuitori și, prin apărător ales au invocat excepția tardivității plângerii formulată de petenta, excepție respinsă de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin încheierea din 26 iunie 2009, filele 359-360, potrivit considerentelor arătate în motivarea acesteia.
Examinând plângerea formulată de persoana vătămată, în raport de motivele invocate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a textelor de lege incidente, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 2781alin. 7.C.P.P. "judecătorul, soluționând plângerea verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".
De asemenea, potrivit alineatului 11 al aceluiași articol "în situația prevăzută în alin. 8 lit. a (respectiv respingerea plângerii) persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10 ".
Verificând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosarul nr.419/P/2008 și rezoluția nr. 1799/II/2/2008 din 09 decembrie 2008 adoptată de procurorul general, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și dispozițiile legale precitate, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat și de către procuror și rezultă și din ordonanța nr. 835/P/2007 din 24 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva persoanelor care au participat la executarea silită din 13.06.2006 potrivit deciziei nr.548/11.05.2006 a Tribunalului Prahova.
Într-adevăr, în ceea ce o privește pe intimata - executor judecătoresc, aceasta a mai fost cercetată pentru faptele reclamate în dosarul nr. 367/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauză în care, prin Ordonanța nr. 367/P/2007 din 19 octombrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 243 Cod penal.
Plângerea întemeiată pe disp. art. 278 Cod proc. penală împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, neînceperea urmăririi penale fiind confirmată și de către instanțe care, prin sentința penală nr.147 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondată plângerea formulată de petenta și decizia penală nr.1887 din 28 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins calea ordinară de atac formulată de aceasta.
De asemenea, în ceea ce-i privește pe agenții de poliție și, aceștia au fost cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 243 Cod penal în dosarul nr.313/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, când prin ordonanța cu același număr din 08 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale iar soluția a fost confirmată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, care prin sentința penală nr. 131 din 15 noiembrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată în dosarul nr- a respins plângerea formulată de petenta, ca nefondată, soluție definitivă, prin respingerea recursului conform deciziei penale nr.850/07 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În fine, referitor la ceilalți intimați făptuitori respectiv, G, G, și, aceștia au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 Cod penal, art. 209 al. 1 lit. a Cod penal, art. 217 Cod penal și art. 220 Cod penal în dosarul nr. 932/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ca prin rezoluția din 05 iulie 2007 dispus neînceperea urmăririi penale, iar potrivit adresei nr.932/P/2006 din 22 octombrie 2008 persoana vătămată nu a mai formulat plângere conform art. 278 Cod proc. penală (fila 163 dosar urmărire penală).
Prin urmare, având în vedere că pentru faptele reclamate și cu privire la intimații făptuitori menționați în plângere persoana vătămată a formulat anterior plângeri întemeiate pe disp. art. 2781al. 1 ce C.P.P. au fost soluționate în mod definitiv de către instanțele de judecată, deși nu se poate reține autoritatea de lucru judecat întrucât procurorul nu a pronunțat soluții pe fondul cauzei dispunând doar neînceperea urmăririi penale, în cauză nu se mai poate repune în discuție temeinicia acuzațiilor aduse față de incidența dispozițiile cuprinse în art. 2781alin. 11 Cod proc. penală, căci altfel, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești.
Este adevărat că potrivit acelorași dispoziții se poate dispune începerea urmăririi penale ori redeschiderea acesteia în cazul în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și cu condiția să nu fi intervenit vreunul dintre cazurile prevăzute la articolul 10.
Deși textul de lege nu definește noțiunea de fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și în lipsa unei jurisprudențe elocvente în acest sens, apreciem, prin analogie, cu dispozițiile cuprinse în art. 394 al. 1 lit. a Cod proc. penală că acestea se referă la fapte și împrejurări necunoscute de organele de urmărire penală și pe baza cărora ar fi putut fi pronunțată o soluție diametral opusă iar nu reluarea cercetărilor pe baza unor probatorii noi, așa cum persoana vătămată a solicitat.
Pronunțarea unor hotărâri judecătorești favorabile persoanei vătămate și care, potrivit susținerilor acesteia, ar conduce la dovedirea temeiniciei acuzațiilor nu poate fi avută în vedere întrucât obiectul plângerii îl constituie tragerea la răspundere penală a persoanelor menționate și pentru aceasta este necesar ca fapta sesizată să întrunească elementele constitutive ale unei infracțiuni, așa cum aceasta este definită în art. 17 Cod penal, infracțiunea fiind unicul temei pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane și, totodată, să fie săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege conform art. 19 din același cod.
Or, în cauza dedusă judecății, aspectele reclamate de persoana vătămată cu privire la existența faptelor și vinovăția făptuitorilor au fost verificate inițial de către procurori iar apoi de către instanțele de judecată potrivit dispozițiilor legale în materie și pe baza unor hotărâri judecătorești definitive s-a stabilit că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt legale și temeinice.
Și soluția de disjungere a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea plângerii formulată de partea vătămată pentru faptele pretins comise de procuror se apreciază ca fiind legală și temeinică față de calitatea acestuia ce rezultă din Hotărârea nr.191/06.03.2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și dispozițiile cuprinse în art.39 Cod proc. penală rap. la art.29 rap.29 lit.f din același cod.
În raport de soluțiile pronunțate de procurori, respectiv neînceperea urmăririi penale față de făptuitori deoarece aceștia au mai fost cercetați pentru faptele reclamate iar rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale au fost validate de instanțe prin hotărâri definitive, în mod corect nu au mai fost efectuate cercetări ce privesc fondul cauzei și nici Curtea nu mai poate lua în examinare înscrisurile noi depuse ori solicitate, respectiv -ul cu înregistrarea video a executării din 31 mai 2006, cu atât mai mult cu cât nu s-a susținut descoperirea unor fapte sau împrejurări noi și care să constituie indicii temeinice, verosimile că vreunul dintre ei ar fi comis infracțiunile imputate, fiindcă, așa cum s-a arătat, infracțiunea este unicul temei pentru tragerea la răspundere penală a oricărei persoane.
Prin urmare, neexistând nici-un indiciu legat de descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, în sensul de fapte probatorii iar nu de probe, rezoluțiile date de procuror se apreciază ca fiind legale și temeinice, iar plângerea formulată de persoana vătămată, ca nefondată, astfel că în baza disp. art. 2781al. 8 lit. a teza ultimă Cod proc. penală, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, domiciliată în,-, județul P, împotriva Ordonanțelor nr.419/P/2008 din 27 octombrie 2008 și nr.1799/II/2/2008 din 09 decembrie 2008 adoptate în dosarul nr. 419/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 419/P/2008.
Obligă petenta la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2009.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored. GM.2 ex./ 04 ianuarie 2010
Operator de date cu caracter personal/ Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
