Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 193/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1,-
SENTINȚA PENALĂ NR.193
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerilor formulate potrivit art. 2781Cod procedură penală de petenții și, ambii domiciliați în, județul B împotriva rezoluțiilor nr.243/P/2008 din 29 octombrie 2008 și nr.1887/II/2/2008 din 2 decembrie 2008, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr.243/P/2008, venită spre rejudecare după casarea sentinței penale nr.61 din 08 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești prin decizia penală nr.2409 din 23 iunie 2009 pronunțată de ÎCCJ-Secția penală.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când pentru a se da posibilitate părților să depună concluzii scrise, precum și petentului să prezinte o xerocopie a acțiunii civile aflată pe rolul Judecătoriei P în care este parte ca și alte înscrisuri de care a făcut vorbire oral în ședința publică din 30 noiembrie 2009 și înțelege să se folosească în cauză, instanța a amânat pronunțarea la 8 decembrie 2009 și ulterior la 10 decembrie 2009, când a adoptat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra plângerilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.2409 din 23 iunie 2009 pronunțată de -Secția Penală, admițându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul-făptuitor, executor judecătoresc, cu sediul social în municipiul B,-, județul B, s-a casat sentința penală nr.61 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rezoluția nr.243/P/2008 din 29 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal, neglijență în serviciu prev. de art.249 cod penal și înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 cod penal, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale conținutului legal, lipsind atât latura subiectivă cât și aceea obiectivă.
Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, în fapt s-a reținut că la data de 13 martie 2008 unitatea de parchet a fost sesizată cu plângere penală pentru cercetarea executorului judecătoresc, infracțiunile fiind reclamate de către petenții-persoane vătămate și, în calitate de administrator al Societății Agricole, județul B și respectiv participant la licitațiile organizate în cursul unei procedurii de executare silită asupra datoriilor persoanei juridice.
Astfel, primul a susținut că făptuitorul nu și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile profesionale, prin aceea că nu s-a îngrijit de conservarea bunurilor imobile din patrimoniul societății agricol administrate și care au fost scoase la licitați, astfel încât acestea au ajuns să se degradeze până când valoarea s-a înjumătățit.
La rândul său, secundul a sesizat faptul că tot din vina aceluiași executor bunurile din patrimoniul, obiectul licitației organizate, s-au degradat astfel încât a fost prejudiciat în dreptul său de adjudecatar precum și că a fost indus în eroare în legătură cu statutul juridic al terenurilor, situații în care a pierdut suma de 100.000.000 lei, achitată ca taxă de participare, precum și circa 4-500.000.000 lei, credite angajate în considerarea acestora pentru derularea unor proiecte SAPARD.
S-a considerat că cercetările efectuate în cauză nu au relevat date care să contureze conținutul legal al infracțiunilor reclamate de petenții-persoane vătămate, atâta timp cât din datele obținute au rezultat următoarele împrejurări de fapt:
Pentru neonorarea unor datorii comerciale către creditoarea SRL B, exprimate într-un bilet la ordin, societatea agricolă a intrat în procedură de executare silită, cererea fiind adresată biroului executorului judecătoresc, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pogoanele.
S-au format trei dosare de executare silită, toate fiind instrumentate în prima fază de menționatul executor judecătoresc.
După retragerea acestuia din activitate și o perioadă de tranzit la nivelul BEJ- din B în vara anului 2007 Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia delegat procedura de executare intimatului, situație în care cele trei dosare au fost reînregistrate pe rolul biroului său individual cu sediul în municipiul B, sub nr.56/2007, 57/2007 și 28/2007.
Ca urmare, la solicitarea creditoare SRL B acesta a continuat executarea patrimoniului, începută de predecesorul său, inițial formele realizându-se exclusiv în dosarul execuțional cu distribuirea prețului obținut din valorificarea bunurilor debitoarei.
În aceleași condiții s-a continuat și executarea silită imobiliară începută asupra construcțiilor și terenurilor identificate la nivelul incintelor nr.1 și 2 existente în locația, pe raza comunei, județul B, în care sens la 22 august 2007 a emis o nouă publicație de vânzare, fixându-se ca dată pentru licitație ziua de 15 octombrie 2007 și având la bază vechea evaluare realizată printr-o expertiză la nivelul.
Având dubii asupra situației juridice a terenurilor aferente celor două incinte, de comun acord cu licitatorii și precum și reprezentantul creditoarei SRL, intimatul a decis amânarea procedurilor la o dată ulterioară până când se va realiza și o nouă evaluare imobiliară.
Astfel, îndeplinindu-și atribuțiile asumate în exercițiul funcției și cu sprijinul autorităților locale, până la sfârșitul anului 2007 acesta a reușit să clarifice regimul juridic al terenurilor respective, stabilindu-se că bunurile nu puteau forma obiectul executării silite deoarece nu aparțineau debitoarei.
Pe baza datelor obținute, la 7 ianuarie 2008 a procedat la emiterea unei noi publicații de vânzare, fixându-se ca dată a licitației ziua de 25 februarie 2008, act procedural care evident nu a mai cuprins și terenurile în discuție.
Licitatorii menționați au participat și la procedura organizată la această ultimă dată, ocazie cu care a fost declarat adjudecatar chiar petentul-persoană vătămată.
S-a mai stabilit de asemenea că la 28 februarie 2008 în calitate de administrator al debitoarei petentul-persoană vătămată a adresat o cerere către intimatul, solicitându-i sprijin în vederea inventarierii bunurilor imobile din cele două incinte scoase la licitație, motivat de faptul că parte din acestea ar fi dispărut urmare acțiunilor neautorizate comise de persoane ce erau acolo tolerate.
Dând curs solicitării formulate și în aplicarea dispozițiilor art.501 cod proc. civilă, cu acordul părților din dosar, la data de 6 martie 2008 executorul judecătoresc a numit doi administratori sechestru dintre persoanele ce foloseau acele incinte.
În final, întrucât adjudecatarul nu și-a îndeplinit obligația de a achita diferența de preț la care s-a angajat în urma câștigării licitației din data de 25 februarie 2008, intimatul a făcut aplicația dispozițiilor art.512 și art.513 cod proc. civilă, decăzându-l din drepturile câștigate inițial.
S-a concluzionat că indiferent de faptul că respectivele construcții ce au făcut obiectul executării silite s-au degradat sau nu o atare împrejurare nu presupune angajarea răspunderii penale a intimatului atâta timp cât nu s-au identificat date că el ar fi realizat existența degradărilor și nu ar fi acționat, la fel cum nici părțile și nici alte persoane adiacente cauzei nu au sesizat în mod corespunzător atari aspecte.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea făcută în acest sens de reprezentantul debitoarei la 28 februarie 2008, a fost urmată de numirea celor doi administratori sechestru.
Cât privește pretinsa inducere în eroare a petentului-persoană vătămată s-a apreciat inexistența oricărui element de ordin obiectiv care să susțină că făptuitorul executor judecătoresc ar fi încercat să ascundă în vreun fel realitatea asupra situației juridice a celor două terenuri.
Soluția dispusă de procurorul de caz prin rezoluția din 29 octombrie 2008 în dosarul nr.243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a menținut de Procurorul General Adjunct a unității de parchet, care prin rezoluția nr.1887/II/2/2008 din 2 decembrie 2008 a respins plângerea formulată de petenții-persoane vătămate și, ca neîntemeiate.
Împotriva ambelor rezoluții, în termenul legal, cele două persoane vătămate au formulat plângere conform art.2781cod proc. penală, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr- din 22 ianuarie 2009.
Petenții au susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice deoarece făptuitorul, în calitate de executor judecătoresc, nu și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile profesionale, în sensul că nu s-a îngrijit de conservarea bunurilor imobile din patrimoniul, supra căruia purta executarea silită, ceea ce a dus la degradarea accentuată a acestora, până când valoarea lor s-a înjumătățit.
Pe de altă parte, intimatul și-ar fi încălcat atribuțiile profesionale cât și dispozițiile procedurale civile, prin aceea că după licitația din 25 februarie 2008 nu s-a mai putut recupera valoarea bunurilor care fiind atât de degradate nu mai corespund evaluărilor făcute inițial iar în prezent persoanele care ocupă imobilele respective refuză să le părăsească.
S-a susținut de asemenea, că ulterior emiterii publicațiilor de vânzare din 22 august 2007 intimatul a indus în eroare petenții cu privire la obiectul asupra căruia purta executarea silită, prin aceea că terenurile ce constituiau obiectul licitației nu au mai fost cuprinse în actele procedurale de vânzare ulterioare, dispărând practic cu toate că fuseseră evaluate de doi experți care precizaseră că acestea erau deținute de în baza unui titlu de proprietate emis de Ministerul Agriculturii.
Omisiunea s-a considerat de către petenții-persoane vătămate că în realitate ar fi consecința înstrăinării imobilelor agricole în condiții nelegale, fiind favorizat licitatorul pentru "a câștiga licitația", care probabil ar fi achiziționat terenurile în discuție.
Față de cele ce preced, s-a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului-făptuitor pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate în plângerea penală formulată la 12 martie 2008.
S-a concluzionat că prin actele premergătoare efectuate s-a făcut dovada încălcării obligațiilor impuse de exercițiul funcției de executor judecătoresc, ca și a dispozițiilor codului d e procedură civilă ce reglementează executarea silită prin vânzarea bunurilor la licitație publică, conduită finalizată prin prejudiciile materiale și morale detaliate la acea dată.
Prin sentința penală nr.61 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, conform art.2781alin.8 lit.b) cod proc. Penală, s-a admis plângerea formulată de petenții persoane vătămate și împotriva rezoluției nr.243/P/2008 din 29 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr.1887/II/2/2008 din 2 decembrie 2008 emisă de Procurorul General Adjunct al acestei unități de parchet.
Desființându-se rezoluțiile atacate, s-a trimis cauza la procuror în vederea continuării cercetărilor privind infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimatului, urmând ca în funcției de rezultatul acestora să se analizeze necesitatea începerii sau nu a urmăririi penale.
În primul ciclu procesual, curtea de apel a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au lămurit pe deplin toate elementele în raport de care cei doi petenți-persoane vătămate au formulat plângeri penale și ca atare soluțiile de neurmărire penală dispuse nu sunt susținute pe deplin de mijloace de probă certe și concludente care să formeze convingerea instanței în sensul inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate așa cum s-a reținut în cele două rezoluții atacate, întemeiate pe dispozițiile art.10 lit.d) cod proc. penală.
S-a îndrumat ca în continuarea cercetărilor să se urmărească clarificarea deplină a condițiilor în care cele două terenuri în suprafață de 5.2002și 7.0312au fost excluse din cea de a doua publicație de vânzare emisă de către intimatul și dacă există mijloace de probă certe pe baza cărora să se poată stabili că nu au aparținut sau că nu aparțineau debitorului, respectiv dacă executorul judecătoresc a determinat această concluzie pe baza unor probe sau în alte condiții.
De asemenea, s-a dispus ca procurorul să stabilească și împrejurările în care au fost desemnați cei doi custozi, dacă la acest moment procedural s-au respectat dispozițiile legale și statutare privind termenele și condițiile dar și să clarifice susținerea petenților în sensul că terenurile în discuție ar fi fost înstrăinate unuia dintre aceștia.
Totodată, s-a indicat ca pe parcursul continuării cercetărilor organele de urmărire penală să aibă în vedere și susținerile formulate în concluziile scrise depuse cu prilejul dezbaterii plângeri în fond, vizând, în esență, inducerea lor în eroare de către intimatul executor judecătoresc prin prezentarea unor fapte sau realității ținând de obiectul executării silite la care au participat.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs în termenul legal de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul-făptuitor, susținându-se că este nelegală și netemeinică.
Primind căile de atac exercitate ca fiind fondate, prin decizia penală nr.2409 din 23 iunie 2009 -Secția Penală a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.
Sub un prim aspect, s-a motivat că procedura reglementată de art.2781cod proc. penală are în vedere cenzurarea sub aspectul legalității și temeinicie a soluțiilor dispuse de procuror, verificarea limitându-se la cazul care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale avut în vedere de acesta, neputându-se examina pe această cale alte aspecte care sunt supuse controlului judiciar în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, o atare procedură nu se substituie altor proceduri judiciare reglementate în diferite materii cum ar fi căile de atac ce pot fi exercitate împotriva soluțiilor date de magistrați în procesul de interpretare și aplicare a legii într-o cauză dată ori împotriva actelor întocmite de executorii judecătorești în legătură cu modul de executare silită a unui titlu executoriu.
Referitor la activitatea executorilor judecătorești s-a observat că aceasta este reglementată de Legea nr.188/2000 care statuează în art.57 alin.1 că actele desfășurate în exercițiul funcției sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente iar potrivit art.58 din aceeași lege cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare în cazurile prevăzute de codul d e procedură civilă.
Prin urmare, în ipoteza în care instanța este investită cu soluționarea unei plângerii ce privește activitatea unui executor judecătoresc, are obligația să stabilească dacă cele menționate în chiar plângerea penală reprezintă aspecte cu relevanță penală sau se circumscriu contestației la executare, cale de atac pe care petenții-persoane vătămate o puteau exercita sau pe care chiar au uzitat-
Sub un alt aspect, s-a observat că la soluționarea plângerii întemeiate pe dispozițiile art.2781cod proc. penală, instanța de judecată este ținută nu doar de soluțiile expres și limitativ prevăzute în aliniatul 8, ci și de cerințele menționate de legiuitor în legătură cu fiecare dintre acestea.
De aceea, cu referire la soluția arătată în art.2781alin.8 lit.b) cod proc. penală, aceasta presupune nu o suplimentare a actelor premergătoare, ci o administrare de probatorii consecutivă începerii sau redeschiderii urmăririi penale, pe care instanța este datoare să le arate în mod expres, dând astfel indicații precise procurorului.
S-a observat că, în speță, instanța de fond nu numai că nu a analizat dacă suntem în prezența unor fapte cu relevanță penală sau a unei contestații la executare, dar a adoptat și o soluție neprevăzută de lege, deoarece nu a respectat și obligația de a indica în concret probatoriile ce urmează a fi administrate de procuror.
În consecință, instanța de recurs a constatat că se află practica în imposibilitatea de a cenzura fondul cauzei, inclusiv soluția emisă de procuror, impunându-se rejudecarea cauzei la primul grad de jurisdicție pentru reverificarea actelor procedurale atacate de petenți prin plângerea penală și pronunțarea uneia din soluțiile prevăzute de lege conform celor anterior expuse.
Cu ocazia reluării judecății, s-a îndrumat a fi analizate toate înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală sau depuse, ca probe noi cu ocazia primei judecăți ori care se vor administra la rejudecarea cauzei.
Vor fi avute în vedere și cenzurate, ca susțineri pe fondul cauzei și critici cuprinse în motivele de recurs formulate de unitatea de parchet și intimatul.
Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei curți de apel la data de 29 septembrie 2009, formându-se dosarul penal nr.1,-.
Rejudecând plângerea formulată conform art.2781cod proc. penală de către petenții-persoane vătămate și, în limitele deciziei prin care s-a dispus casarea cu trimitere, precum și cu respectarea dispozițiilor art.2781alin.1 și 7 din același cod, în al doilea ciclu procesual, în dovedirea susținerilor orale și scrise, făptuitorul a depus ca înscrisuri noi adresa nr.51/01.10.2009 comunicată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, confirmarea de primire a acesteia, documentele care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.1696/6 decembrie 1996, primite cu adresa nr.- din 13 octombrie 2009.
La rândul său, petentul a depus certificatul eliberat de Judecătoria P în dosarul nr- cu termen de judecată la 15 decembrie 2009, xerocopie de pe cererea de contestație la executare, obiect al cauzei și publicația de vânzare nr.58/2007/P privind vânzarea la licitație publică fixată în ziua de 18 decembrie 2009, orele 10,00, prin BEJ, având ca obiect bunuri imobile proprietatea debitoarei (grajd 1, casa zootehnistului, pod basculă auto cu cabină, evaluate fără TVA la suma de 57.196 lei).
Examinând rezoluțiile atacate, pe baza actelor premergătoare efectuate de procuror conform art.228 rap. la art.224 cod proc. penală, precum și a înscrisurilor depuse ca acte noi în fața instanței de judecată, în ambele cicluri procesuale, în raport de motivele de reformare invocate de petenții-persoane vătămate, susținerile intimatului-făptuitor și îndrumările cuprinse în decizia de casare cu trimitere, curtea de apel constată că acestea sunt legale și temeinice.
Situația de fapt reținută se regăsește în mijloacele de probă pertinente și concludente administrate în cauză, ce au fost complet analizate și just apreciate iar soluția de neîncepere a urmăririi penale conform art.10 lit.d) cod proc. penală corespunde atât legislației cât și jurisprudenței interne privind angajarea răspunderii penale a executorilor judecătorești pentru actele îndeplinite în exercițiul funcției, inclusiv a executării silite a bunurilor imobile prin vânzarea la licitație publică.
Este știut că în cazul acestei categorii de funcționari publici trecerea în sfera ilicitului penal are loc numai atunci când se dovedește că exercitarea atribuțiilor s-a efectuat cu depășirea limitelor stabilite prin Legea nr.188/2000 sau cu încălcarea dispozițiilor codului d e procedură civilă aplicabile în materie, ei cunoscând caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În lipsa unor atari probe certe, pretinsa conduită abuzivă atrage după caz răspunderea civilă, disciplinară sau administrativă iar cenzurarea și respectiv desființarea actelor procedurale pretins prejudiciabile, cade în competența instanțelor judecătorești, abilitate conform art.57 alin.1 și art.58 din Legea nr.188/2000 să soluționeze contestațiile la executare promovate în termenele și condițiile determinate în codul d e procedură civilă, după caz, de participanții la procesul execuțional ori terții interesați.
În speță este de necontestat că executarea silită a patrimoniului debitoarei a fost începută încă din anul 2005, la cererea creditoarei SRL B, adresată Biroului Executorului Judecătoresc, potrivit competenței funcționale din cadrul Judecătoriei Pogoanele, județul
Obiectul executării imobiliare l-a constituit recuperarea unei creanțe în sumă de 11.139,14 USD + 13.254,90 RON, prin vânzarea la licitație a unor bunuri (terenuri și construcții), identificate în locația din satul, județul B și evaluate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul inginer în luna februarie 2003.
Cu această ocazie s-au format dosarele de executare nr.1149, nr.1150 și nr.1151 din 28 iunie 2005, emițându-se succesiv și în termenele legale publicații de vânzare imobiliară la licitație publică, nereușindu-se recuperarea creanței din lipsă de ofertanți interesați să depună cauțiuni pentru adjudecarea imobilelor respective.
petenții și rezultă din documentația depusă în apărare că urmare retragerii din activitate a executorului, după tranzitarea la nivelul BEJ din B, la data de 23 iulie 2007, conform art.8 alin.3 din Legea nr.188/2000, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus delegarea intimatului pentru continuarea actelor de executare silită.
S-a dovedit de asemenea că, supunându-se legislației statutare dar și prevederilor codului d e procedură civilă aplicabile în materie, în termenul legal de 30 zile, respectiv la 22 august 2007 acesta a emis publicația de vânzare nr.58/2007/P, stabilind termen pentru licitație în ziua de 15 octombrie 2007, orele 14,00 și luând în considerație documentația preluată de la predecesorul său, între bunurile imobile oferite aflându-se și cele două terenuri litigioase în suprafață de 5.2002și respectiv 7.0312aferente construcțiilor proprietatea debitoarei, situate în comuna, județul
Într-adevăr, la această dată deși s-au prezentat doi licitatori între care și petentul, intimatul a decis amânarea procedurilor pentru o dată ulterioară, apreciind că se impune pe de o parte o nouă evaluare imobiliară iar pe de alta lămurirea situației juridice a celor două terenuri scoase la vânzare.
celor două persoane vătămate privind un eventual concern fraudulos în exercițiul funcției vizând favorizarea licitatorului nu sunt susținute prin mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală ori înscrisurile prezentate după sesizarea instanței de judecată.
Sub un prim aspect, este de observat că la emiterea primei publicații de vânzare, aflându-se în continuarea executării începute de un alt coleg, retras din activitate din motive neimputabile, era firesc ca intimatul să primească ca fiind întocmite cu bună credință actele procedurale efectuate în perioada 2005- iulie 2007, inclusiv expertiza tehnică întocmită în anul 2003 de expertul inginer ce a stat la baza acestora.
Conduita este explicabilă cu atât mai mult cu cât referitor la cele două terenuri litigioase cuprinse la rândul său în actul de executare emis la 22 august 2007 expertul evaluator menționase cu toatele datele de identificare titlul în baza căruia ar fi intrat în patrimoniul debitoarei, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.1696/6 decembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației conform Legii nr.15/1990 și nr.HG834/1991.
Pe de altă parte, constatările aceluiași expert privind deteriorarea avansată a construcțiilor obiect al ofertei de vânzare, încă din anul 2003, perioada de circa doi ani scursă de la emiterea primului act de executare, unite cu prevederile Legii nr.36/1991 privind regimul terenurilor agricole aduse drept cote de participare în funcționarea asociațiilor agricole, motivează pe deplin demersurile efectuate de acesta pentru realizarea unei noi evaluării imobiliare și lămurirea situației juridice a bunurilor agricole.
De altfel, fiind prezent la termenul de licitație din 15 octombrie 2007, petentul persoană vătămată ca și alți licitatori au avut posibilitatea să ia la cunoștință de măsura dispusă și chiar a fost de acord cu amânarea procedurii de executare pe aceste considerente.
Mai mult, la data adjudecării provizorii din 25 februarie 2008 el a cunoscut și relațiile transmise de Consiliul Local cu adresa nr.1404 din 13 septembrie 2007, depusă în dosarul de executare nr.58/2007/P încă de la 8 octombrie 2007 și din care rezulta fără dubiu situația asociației agricole, cu trimitere la fiecare din bunurile imobile scoase la vânzare iar pentru terenurile în suprafață de 5.2002(incinta nr.1) și în suprafață de 7.0312(incinta nr.2), menționându-se ca fiind proprietarii numiții și și respectiv secundul constituind domeniul public.
Prin urmare, modificarea obiectului vânzării la licitație publică după preluarea continuării executării silite de către intimatul și în perioada august 2007 - ianuarie 2008 și respectiv scoaterea celor două terenuri litigioase din oferta inițială, nu s-a realizat abuziv ori în cadrul vreunui concern fraudulos încheiat cu vreo persoană interesată.
Aceasta este consecința măsurilor legale dispuse pentru verificarea proprietății asupra unor bunuri de valoare însemnată și care prin natura lor au constituit și constituie obiectul a numeroase litigii privind aplicarea legii fondului funciar urmare schimbărilor intervenite în domeniul agrar după decembrie 1989, diligență ce nu are caracter abuziv, ci apare ca necesară tocmai pentru protejarea intereselor participanților la procesul execuțional instrumentat.
Că obiectul vânzării silite l-au constituit numai construcții nu și terenuri agricole iar la 25 februarie 2008 petentul a licitat în deplină cunoștință de cauză rezultă fără dubiu și din procesul verbal constatator încheiat pe aceeași dată al cărui conținut l-a contrasemnat fără formularea vreunei obiecțiuni.
Astfel, din examinarea actului procedural se constată că dimpotrivă fiind declarat adjudecatar al construcțiilor în valoare de 74.257,82 lei și respectiv 43.819,37 lei aflate în incinta 1 și 2, aparținând debitoarei, el s-a obligat să achite în termen de 30 de zile diferența de 107.877,19 lei - preț rămas după scăderea cauțiunii în sumă de 10.200 lei.
Voința de cumpărare în limita masei bunurilor oferite prin ultima publicație emisă de intimat rezultă implicit și din conduita adoptată ulterior, el neinvestind instanța civilă cu vreo contestație privind procedura derulată în perioada 15 octombrie 2007 - 26 martie 2008 și acceptând să participe la inventarierea faptică a bunurilor licitate, în ultima situație exprimându-și în scris acordul pentru instituirea custodiei acestora în persoana și.
Față de această situație, susținută prin documentația aflată în dosarele de executare nr.56, nr.57 și nr.58/2007 alcătuite la nivelul BEJ este cert că sesizarea organelor de urmărire penală prin plângerea înregistrată la data de 04 martie 2008 sub nr.129/VIII/1 constituie în realitate o încercare de acoperire a prejudiciilor materiale suferite, consecință a schimbării poziției procedurale după adjudecarea provizorie a bunurilor licitate, prin reevaluarea intereselor proprii în condițiile inventarierii faptice din 28 februarie 2008.
Separat de aceasta, curtea de apel observă că nici eventualele prejudicii patrimoniale suferite de debitoarea după începerea procedurii de executare deschisă de creditoarea SRL B, nu pot fi reținute în sarcina intimatului.
Că este așa rezultă din faptul că deteriorarea excesivă a stării fizice a bunurilor imobiliare supuse vânzării silite s-a identificat prin expertiza de specialitate din anul 2003, iar până la data preluării dosarului execuțional (27 iulie 2007), evident obligația privind conservarea acestora cădea în sarcina proprietarului construcției și respectiv a administratorului, persoana vătămată - petentă.
Dimpotrivă, în lipsa unor dispoziții legale ori sesizări exprese, acceptând să acorde sprijin la inventarierea bunurilor imobile adjudecate de petentul și starea de fapt constatată, la numai două zile de la formularea cererii de către administratorul persoanei juridice debitoare, conform art.501 cod proc. civilă, intimatul a instituit doi administratori-sechestru dintre persoanele tolerate care le foloseau.
Măsura s-a dispus cu acordul ambilor petenți și, care au semnat procesul verbal din 6 martie 2008, confirmându-i conținutul fără obiecțiuni.
Față de cele ce preced, curtea de apel reține că justificat prin rezoluțiile adoptate s-a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.246, art.249 și art.215 alin.1 și 2 cod penal, atâta timp cât prin mijloacele de probă concludente și pertinente administrate de procuror conform art.228 rap. la art.224 cod proc. penală nu s-au identificat date certe în sensul art.681cod proc. penală privind prejudicierea intenționată sau din culpă gravă a intereselor materiale sau morale ale vreunei persoane interesate în cauză, prin actele de executare efectuate de intimatul, delegat să continue vânzarea la licitație în dosarele nr.49, 50 și 51/2007 reînregistrate pe rolul biroului său.
Împrejurările de fapt stabilite nu au relevanță penală, constituind în realitate incidente procedurale ivite în cursul executării silite ale unui ordin de plată, astfel că sunt supuse exclusiv cenzurii instanțelor civile competente, investite cu respectarea termenelor și condițiilor înscrise în dispozițiile art.399 și urm. cod proc. civilă ce reglementează contestația la executare, cale de atac pe care petenții și o puteau exercita sau pe care chiar au uzitat-o (dosarul nr- al Judecătoriei P, în curs de soluționare).
Ca urmare, în lipsa unor date și probe concludente, faptele penale reclamate de aceștia constituie acuze subiective, în contextul schimbării poziției procedurale și reaprecierii valorii bunurilor adjudecate ulterior încheierii licitației din 25 februarie 2008 dar și pasivității manifestate pe parcursul derulării actelor de executare și nu justifică trimiterea cauzei la procuror și începerea urmăririi penale față de intimatul - executor.
Situația de fapt pe larg expusă în precedente s-a stabilit de procuror prin instrumentarea actelor premergătoare oportune verificării începerii urmăririi penale conform art.228 rap. la art.224 cod proc. penală, astfel că nu se impune nici completarea acestora prin ascultarea petentului-persoană vătămată și a expertului.
Circumstanțele în care secundul a întocmit expertizele tehnice în anii 2003 și 2007, ce au stat la baza emiterii publicațiilor de vânzare în cursul procesului execuțional, s-au clarificat prin înscrisurile pertinente depuse în cauză, știut fiind că în dovedirea dreptului de proprietate înscrisurile oficiale prevalează probei testimoniale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât față de înscrisurile comunicate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la cererea intimatului, în al doilea ciclu procesual, se confirmă eroarea materială comisă de expert cu ocazia identificării bunurilor debitoarei în anul 2003, dată la care terenurile litigioase se aflau în proprietatea altor titulari legitimi iar certificatul seria M 07 nr.1696/6 decembrie 1996 atestă dreptul de proprietate al Săhăteni privind suprafața de -2situată pe raza localității Săhăteni, județul
Concluzionând, curtea de apel constată că atâta timp cât procedura prevăzută de art.2781cod proc. penală nu se substituie altor proceduri speciale instituite inclusiv prin Legea nr.188/2000 ori legislația civilă iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, art.249 și art.215 alin.1 și 2 cod penal conform art.10 lit.d) cod proc. penală este legală și temeinică, lipsind latura obiectivă și subiectivă din conținutul legal al acestora.
Așa fiind, plângerile formulate de petenții și se privesc ca nefondate și vor fi respinse conform art.2781alin.8 lit.a) cod proc. penală, menținându-se rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul disp. art.2781alin.8 lit.a) cod proc. penală, respinge plângerile formulate de petenții și, ambii domiciliați în, județul B împotriva rezoluțiilor nr. 243/P/2008 din 29 octombrie 2008 și nr. 1887/II/2/2008 din 2 decembrie 2008, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 243/P/2008, ca nefondate.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile sus-menționate.
Obligă petenții la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și câte 375 lei, fiecare, cu același titlu către intimatul.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2009.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./ 05 ianuarie 2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
