Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 196/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul petent. în T- jud. T, fiul lui și ns. la 15 01.1977, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 11/P/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul -în stare de detenție- asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale din 23.04.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, de asemenea intimatul asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 23.04.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, intimata, lipsă fiind intimatul.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depusă prin serviciul registratură la data de 09.04.2009 din partea petentului recurent o scrisoare de apel, iar la data de 17.04.2009 din partea aceluiași petent un memoriu, prin care se solicită amânarea cauzei pânăla soluționarea unei cereri de strămutare, după care:
Petentul arată că renunță la cererea de amânare formulată în scris.
Procurorul, avocatul petentului recurent, petentul recurent, avocatul intimatului și intimații prezenți, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat petentului recurent solicită admiterea recursului formulat conform motivelor depuse la dosar. Solicită a se observa că, plângerea inițială descrie o stare de fapt susceptibilă de mai multe încadrări juridice, fiind vorba despre un concurs de infracțiuni care nu a fost tratat ca atare de parchet. Parchetul nu a pus soluții pe starea de fapt indiferent de încadrarea juridică a acestora mai mult fără a încadra juridic fapta a stabilit că și dacă, acuzațiile recurentului ar fi adevărate unele fapte au fost prescrise. Ori a se stabili că niște fapte sunt prescrise fără a se da încadrarea juridică necesară, apreciază că este în afara legii. Parchetul nu a administrat nici o probă în cauză, s-au administrat doar niște înscrisuri provenind din alt dosar unde recurentul era inculpat, iar probele nu au fost avute în vedere în nici un fel de parchet când s-a motivat soluția. În cauză, s-a indicat prezența unui martor ocular care are declarația din dosarul în care recurentul a fost condamnat, declarație care a fost apreciată de Tribunal că nu ar conține nici o referire la sume de bani solicitate respectiv predate. Declarația menționată nu conține nici o referire la sume de bani întrucât martorul nu a fost întrebat despre acele sume de bani pentru că nu era obiectul cauzei. S-a mai indicat un martor ocular dar tribunalul a apreciat că declarația acestuia nu este necesară.
În al doile-a rând, la dosarul cauzei se află un certificat de garanție care atestă o anumită compoziție a mărfii cumpărate, compoziție ce a fost atestată în mod fals prin acel certificat. Este vorba de o plângere în ceea ce privește infracțiunea de fals iar tribunalul a aprecia că nu contează cine a completat înscrisul falsificat, ori aceste aspecte din nou se impuneau a fi clarificate prin expertizarea grafologică a certificatului pentru a se identifica persoana care l-a scris, imprimatul fiind din anul 1986 cu mențiunea "Republica România", ștampilat de o firmă din V și scris de intimată. Întrucât din motivarea parchetului lipsesc aceste încadrări juridice apreciază că acest lucru poate fi corectat prin admiterea recursului și trimiterea cauzei în vederea administrării probei în fața organului de urmărire penală.
-a-vis de plângerea referitoare la intimatul, privind purtarea abuzivă nu a fost audiat nici un martor dintre cei care au asistat la Postul de poliție la purtarea ofițerului de poliție. Faptul că, recurentul a fugit se datorează actelor de agresiune exercitate de intimatul asupra lui și întrerupte de ceilalți polițiști. Nici unul din polițiști nu a fost audiat deși, au fost indicați iar prin plângere s-a solicitat audierea acestora. Ori pe de o parte parchetul refuză administrarea probelor solicitate iar pe de altă parte refuză trimiterea în judecată pentru că faptele nu se confirmă. O asemenea conduită din partea organelor de cercetare și urmărire penală care au obligația administrării probelor ce pot crea convingerea în sensul vinovăției sau a nevinovăției și a existenței sau nu a faptelor este inacceptabilă. Pentru aceste motive având în vedere caracterul incomplet al urmăririi penale apreciază că instanța poate admite recursul și trimite dosarul pentru completarea urmăririi penale cu indicația de a expertiza înscrisul depus la dosar, respectiv certificatul de calitate, de asemenea de a indica cine și când l-a scris, acesta fiind folosit în anul 2006 în procesul în care petentul a fost condamnat, el fiind victima infracțiunii de înșelăciune întrucât i s-a dat cositor cu o componentă de staniu scăzută și care nu putea fi folosit ca material de lipit. Petentul a făcut plângere și pentru acea faptă ce se încadrează în prevederile art. 197 Cod penal, respectiv înșelăciune cu privire la calitatea mărfii, pentru care nu s-a dat nici o soluție. Solicită trimiterea cauzei la parchet pentru a se verifica înscrisurile, a se audia martorii și după aceea să se dea o soluție, chiar dacă se va ajunge la concluzia că fapta nu există, nu a fost săvârșită sau este prescrisă, dar fără admiterea tuturor probelor apreciază că soluția și încadrarea juridică este nelegală, soluția instanței de fond este de asemenea nelegală astfel că solicită admiterea recursului.
Avocatul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate. Se reține că prin plângerea formulată, petentul acuză săvârșirea infracțiunii de luare de mită și înșelăciune, de către intimat. În mod corect parchetul a dispus o soluție de netrimitere în judecată în condițiile în care susținerile petentului nu au fost confirmate de nici o probă pentru a se putea demara procesul penal. Petentul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în dauna societății la care era director. Această condamnare a survenit ca urmare a unei plângeri formulate de către patron cu privire la infracțiunea de înșelăciune. Petentul a folosit instrumente de plată fără acoperire. Inculpatul vrea să-și găsească argumente pentru o revizuire. Directorul avea intenția să vândă acea marfă fără să condiționeze primirea unor bani. În acest context nu au existat probe sau indicii cu privire la săvârșirea pretinselor fapte reclamate de petent, sens în care în mod corect parchetul a constatat că există impedimente în sensul punerii în mișcare a acțiunii. Se pune întrebarea, de ce petentul nu a indicat anumite probe la momentul formulării plângerii și le-a dezvăluit pe parcurs. Pe de altă parte există o oarecare inconsecvență în ceea ce privește infracțiunea adusă ca și acuzare, care este ori înșelăciune prev. de art 215 Cod penal ori înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor. Consideră că hotărârea primei instanțe este legală.
Petenta solicită respingerea recursului și menținerea soluției dată de parchet.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței Tribunalului Bihor și a rezoluției parchetului. Solicită a se avea în vedere că potrivit art. 228 Cod procedură penală atunci când din plângere rezultă cauze de împiedicare a punerii în mișcare a urmăririi penale se poate dispune încetarea urmăririi penale și ca urmare nu este obligatorie în mod automat administrarea altor probe superflue care să demonstreze același fapt care reiese din plângere. În ceea ce privește soluția de a se retrimite cauza la parchet pentru administrarea unor anumite probațiuni, singura procedură legală este prevăzută de art. 278 ind. 1 al. 8 lit. b care prevede admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale sau a reluării urmăririi penale. Consideră că a se dispune în acest fel se impune existența unor minime indicii cu privire la săvârșirea acelei fapte, respectiv existența unor indicii care să poată derula eventuala începere a urmăririi penale continuând cu reluarea urmăririi penale. Plângerea, audierea celor reclamați prin plângere converg sau duc la ideea că sub nici o formă nu se poate pune în mișcare acțiunea penală, pe considerentul că nu subzistă acele elemente sau infracțiuni. Audierea unui pretins martor în vederea demonstrări sau nedemonstrării infracțiunii de dare de mită în condițiile în care este atașată o declarație la dosarul cauzei, sigur o declarație adiacentă care nu poate fi lăsată pe dinafară, întrucât acest dosar își are în alt dosar deci nu se poate face abstracție de celelalte acte de urmărire penală și ca atare în mod legal pot fi folosite și administrate în cauză.
În ceea ce privește expertiza care se solicită a fi efectuată în cauză, este neconcludentă pentru că infracțiunea de fals intelectual a fost reținută în sarcina inculpatei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că nu se impune a se efectua o nouă expertiză pentru a se indica a cui este scrisul.
-a-vis de infracțiunea de purtare abuzivă lucrurile stau extrem de simplu. Există o declarație a făptuitorului și o declarație a celui agresat, ceilalți martori sunt organe de cercetare penală care aveau dispoziție de reținere a inculpatului la postul de poliție din unde s-au deplasat organele de cercetare penală din
Avocatul inculpatului recurent în replică arată că, petentul nu poate da o încadrare faptelor, aceasta fiind atributul parchetului, pe de altă parte nu a întâlnit nici un dosar în care doar declarația făptuitorului să fie suficientă pentru a nu se administra probe.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt petentului recurent care susține că, faptele nu sunt prescrise și intimații nu au fost cercetați pentru înșelăciune. Pe baza acelui certificat el a fost depus în penitenciar. A dat și șpagă, a plătit și marfa falsă și a fost și băgat în penitenciar de asemenea mai arată că are certificat medico-legal pentru cele 40 zile îngrijire medicală dar nu-l vrea nimeni.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 11/26 februarie 2009 Tribunalului Bihors -a dispus, în baza art. 278 ind. 1 al.8 lit."a pr. penală respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul, ns. la 15.01.1977 în loc. Râmnicu V,jud.V, fiul lui și, CNP -, domiciliat în mun.T,-, jud. împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă în dos. nr. 414/P/2007 la data de 28 ianuarie 2008, păstrată prin Rezoluția Prim Procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor din 20 februarie 2008 din dosar nr. 41/II.2/2008, pe care a menținut-o ca temeinică și legală.
S-au Respins cheltuielile judiciare solicitate de către intimatul, domiciliat în O, str.-, - 86,.7,jud. B, CNP -, ca nedovedite.
În baza art. 189 pr.penală onorariul apărătorului din oficiu avocat conform împuternicirii avocațiale nr.1729 din 19.02.2008, în sumă de 100 lei, urmând a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al.2 pr.penală a fost obligat petentul la 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
Prin plângerea depusă inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, trimisă apoi Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulceaa solicitat cercetarea intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă prev. de art. 250 al.1 cod penal și vătămare corporală prev. de art. 250 al.4 cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 al.1 penal și înșelăciune prev. de art. 215 al.3 penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 al.1 cod penal și art. 291 cod penal.
Prin ordonanța din 12 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și-a declinat competența de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în a cărei rază de acțiune s-au comis faptele.
În plângerea sa, petentul a susținut că în cursul lunii noiembrie 2000 l-a cunoscut pe numitul G -director general la SC" "SA C, care i-a propus afaceri reciproc avantajoase cu SC " "SA O, la care director general era intimatul.
A purtat mai multe discuții cu intimatul în legătură cu produsele și prețurile la care urma să achiziționeze aceste produse pentru societatea ce o administra la acea vreme SC" "SRL Râmnicu
Printre ofertele prezentate s-a numărat și achiziționarea unei cantități de 1180 kg aliaj de lipit cositor -bară, LP 40, la prețul de 40.000 lei /kg în condițiile în care la ale moment prețul pieței era de 180.000 lei /kg. Pentru aceasta și pentru alte materiale oferite la un preț foarte mic, intimatul i-a cerut și a și primit suma de 50 milioane lei, motiv pentru care a solicitat ca acesta să fie cercetat pentru infracțiunea de luare de mită.
În ce o privește pe intimata, care la acea dată era director economic la SC" "SA O, petentul susține că aceasta a falsificat anumite înscrisuri oficiale în ce privește calitatea produselor achiziționate și a solicitat să fie cercetată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals.
Intimatul era lucrător la poliția economică, iar petentul susține că a fost cercetat în mod abuziv fiind agresat fizic, respectiv legat cu cătușele de calorifer, după care a fost lovit cu pumnul peste ceafă și cu cătușele de mai multe ori peste încheietura mâinii drepte, ce i-a fost fracturată.
Audiat fiind în fața organelor de urmărire penală intimatul a declarat că a fost căutat de petent în legătură cu unele produse inox care nu mai erau solicitate în anul 2000 și fiind pe stoc a fost de acord cu vânzarea acestora însă nu el s-a ocupat direct de vânzare și nici de stabilirea prețului în Consiliul de Administrație și nu recunoaște că ar fi pretins și primit suma de 50 milioane de lei și că practic nu avea de ce să-i primească mai ales că produsele erau pe stoc și avea interesul să le vândă. Mai arată că pentru cumpărarea acestor produse petentul a lăsat 2 file CEC iar când acestea au fost introduse în bancă s-a constatat că nu au avut acoperire astfel că au fost anunțate organele de poliție.
Intimata, a declarat că nu cunoaște amănunte în cauză și că doar a aflat ulterior că filele CEC nu aveau acoperire în bancă, iar în legătură cu certificatele de calitate a declarat că acestea se aflau la compartimentul desfacere ea neavând nici o atribuție pentru completarea lor.
Audiat fiind intimatul, a declarat că având de soluționat dosarul cu privire la filele CEC fără acoperire și știind că petentul se află în băile s-a deplasat la destinația respectivă, unde l-a și găsit, însă nu a apucat să stea de vorbă cu el în sediul Poliției decât 2-3 minute întrucât petentul a fugit din sediu, iar el a predat dosarul altor colegi.
A fost audiat și martorul G care a confirmat că petentul a fugit de la sediul Poliției fără să fie observat de lucrătorii de poliție și că prețul pentru produse se stabilea de Consiliul de Administrație.
Petentul, a anexat plângerii sale, declarația intimatei din dosar nr. 1586/2001, declarația intimatului din același dosar, declarația numitului -, certificatul de calitate nr. 174/27 mai 2001, adresa emisă de SC" "SRL către SC" "SRL, adresa Judecătoriei Oradea și răspunsul intimatei.
Prin rezoluția din 28 ianuarie 2008 din dosar 414/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus în baza art. 228 al.1 combinat cu art. 10 lit."a" cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de intimații pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă prev. de art. 250 al.1 cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 al.1 penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 al.1 cod penal și art. 291 cod penal.
Această soluție s-a menținut prin rezoluția din 20 februarie 2008 prim procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor dată în dosar nr. 41/II.2/2008 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Analizând plângerea petentului prin prisma actelor de la dosar, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și că soluția parchetului este temeinică și legală, întrucât nu s-a dovedit săvârșirea faptelor reclamate în sarcina celor 3 intimați.
Este de subliniat faptul că, petentul a solicitat audierea martorului - și efectuarea unei expertize grafologice a certificatului de calitate nr. 174 emis la 28 mai 2001.
Din depoziția acestui martor audiat în fața Tribunalului Bihor ( fila 10-12 dos.414/P/2007), nu rezultă că ar fi avut cunoștință în legătură cu primirea unei sume de bani de către intimatul sau de săvârșirea altor infracțiuni de către ceilalți doi intimați, iar în ce privește certificatul de calitate aflat în copie xerox la fila 14 dos 414/P/2007, nu se impunea efectuarea unei expertize grafologice a scrisului de pe certificat în condițiile în care petentul susține că" s-a înscris o altă compoziție a acestuia" respectiv a produsului, fiind irelevant cine a completat actul.
De altfel toate probele necesare stabilirii stării reale de fapt s-au administrat în dosarul de fond în care s-a dispus condamnarea petentului, fiind evident că petentul consideră că a fost condamnat pe nedrept și dorește o readministrare a probelor.
Așa fiind s-a apreciat plângerea ca fiind nefondată, considerent pentru care instanța în baza art. 278 ind. 1 al.8 lit."a pr.penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă în dos. nr. 414/P/2007 la data de 28 ianuarie 2008, păstrată prin Rezoluția Prim Procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor din 20 februarie 2008 din dosar nr. 41/II.2/2008, pe care a menținut-o ca temeinică și legală.
A respins cheltuielile judiciare solicitate de către intimatul, ca nedovedite.
În baza art. 189 pr.penală onorariul apărătorului din oficiu avocat conform împuternicirii avocațiale nr.1729 din 19.02.2008, în sumă de 100 lei, urmând a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al.2 pr.penală a obligat petentul la 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs petentul solicitând instanței casarea ei ca fiind nelegală.
În motivarea recursului, petentul arată că; solicită a se observa că, plângerea inițială descrie o stare de fapt susceptibilă de mai multe încadrări juridice, fiind vorba despre un concurs de infracțiuni care nu a fost tratat ca atare de parchet. Parchetul nu a pus soluții pe starea de fapt indiferent de încadrarea juridică a acestora mai mult fără a încadra juridic fapta a stabilit că și dacă, acuzațiile recurentului ar fi adevărate unele fapte au fost prescrise. Ori a se stabili că niște fapte sunt prescrise fără a se da încadrarea juridică necesară, apreciază că este în afara legii. Parchetul nu a administrat nici o probă în cauză, s-au administrat doar niște înscrisuri provenind din alt dosar unde recurentul era inculpat, iar probele nu au fost avute în vedere în nici un fel de parchet când s-a motivat soluția. În cauză, s-a indicat prezența unui martor ocular care are declarația din dosarul în care recurentul a fost condamnat, declarație care a fost apreciată de Tribunal că nu ar conține nici o referire la sume de bani solicitate respectiv predate. Declarația menționată nu conține nici o referire la sume de bani întrucât martorul nu a fost întrebat despre acele sume de bani pentru că nu era obiectul cauzei. S-a mai indicat un martor ocular dar tribunalul a apreciat că declarația acestuia nu este necesară.
În al doile-a rând, la dosarul cauzei se află un certificat de garanție care atestă o anumită compoziție a mărfii cumpărate, compoziție ce a fost atestată în mod fals prin acel certificat. Este vorba de o plângere în ceea ce privește infracțiunea de fals iar tribunalul a aprecia că nu contează cine a completat înscrisul falsificat, ori aceste aspecte din nou se impuneau a fi clarificate prin expertizarea grafologică a certificatului pentru a se identifica persoana care l-a scris, imprimatul fiind din anul 1986 cu mențiunea "Republica România", ștampilat de o firmă din V și scris de intimată. Întrucât din motivarea parchetului lipsesc aceste încadrări juridice apreciază că acest lucru poate fi corectat prin admiterea recursului și trimiterea cauzei în vederea administrării probei în fața organului de urmărire penală.
-a-vis de plângerea referitoare la intimatul, privind purtarea abuzivă nu a fost audiat nici un martor dintre cei care au asistat la Postul de poliție la purtarea ofițerului de poliție. Faptul că, recurentul a fugit se datorează actelor de agresiune exercitate de intimatul asupra lui și întrerupte de ceilalți polițiști. Nici unul din polițiști nu a fost audiat deși, au fost indicați iar prin plângere s-a solicitat audierea acestora. Ori pe de o parte parchetul refuză administrarea probelor solicitate iar pe de altă parte refuză trimiterea în judecată pentru că faptele nu se confirmă. O asemenea conduită din partea organelor de cercetare și urmărire penală care au obligația administrării probelor ce pot crea convingerea în sensul vinovăției sau a nevinovăției și a existenței sau nu a faptelor este inacceptabilă. Pentru aceste motive având în vedere caracterul incomplet al urmăririi penale apreciază că instanța poate admite recursul și trimite dosarul pentru completarea urmăririi penale cu indicația de a expertiza înscrisul depus la dosar, respectiv certificatul de calitate, de asemenea de a indica cine și când l-a scris, acesta fiind folosit în anul 2006 în procesul în care petentul a fost condamnat, el fiind victima infracțiunii de înșelăciune întrucât i s-a dat cositor cu o componentă de staniu scăzută și care nu putea fi folosit ca material de lipit. Petentul a făcut plângere și pentru acea faptă ce se încadrează în prevederile art. 197 Cod penal, respectiv înșelăciune cu privire la calitatea mărfii, pentru care nu s-a dat nici o soluție. Solicită trimiterea cauzei la parchet pentru a se verifica înscrisurile, a se audia martorii și după aceea să se dea o soluție, chiar dacă se va ajunge la concluzia că fapta nu există, nu a fost săvârșită sau este prescrisă, dar fără admiterea tuturor probelor apreciază că soluția și încadrarea juridică este nelegală, soluția instanței de fond este de asemenea nelegală astfel că solicită admiterea recursului.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că prima instanță a analizat în mod judicios plângerea petentului, pe baza unei juste aprecierea materialului probator administrat a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Niciuna din susținerile petentului nu sunt apte a susține vinovăția făptuitorilor, și iar pe baza materialului probator administrat, singura soluție legală și temeinică este cea de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanțele sale de către parchet și menținută de către instanța de fond.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de petentul recurent, împotriva sentinței penale nr. 11/P din, 26.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.04.2009
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 08.05.2009
Red. sent. .
Tehnored. Gref. M/ 11.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
