Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Daniela Budilean
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 975/II/2/2008 din 3 decembrie 2008 dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 218/P/2008.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul G asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind făptuitoarea.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei potrivit dispozițiilor art. 340. pr.pen.
Avocat susține plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin.1 pr. pen. solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 24 octombrie 2008 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
a se avea în vedere că făptuitorul s-a adresat instanței penale ca urmare a săvârșirii unor fapte în cadrul unor proceduri civile ce vizau revendicarea unui imobil abuziv preluat.
Societatea a cărui reprezentant este G devenind proprietar a imobilului din a fost chemată în judecată de persoane care își atribuiau calitatea de moștenitor.
Pe parcursul procedurilor a fost depus (fila 67 din dosarul judecătoriei) certificatul de moștenitor care atesta calitatea de unic moștenitor după defunctul, al României, a soției acestuia.
Susține că acest certificat este fals și a fost obținut prin săvârșirea unei infracțiuni de către notarul public, utilizat apoi de alte persoane în cadrul procedurii.
În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale procurorul susține că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale întrucât fapta ar fi pedepsită cu închisoarea mai mică de 5 ani.
O asemenea susținere este greșită întrucât cei ce au instrumentat dosarul au omis aplicarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora maximul pedepsei prevăzut pentru infracțiunile incriminate de art. 288-293 Cod penal se majorează cu doi ani dacă au fost săvârșite în cadrul procedurii de restituire a unor imobile.
Susține că procurorul trebuia să cerceteze dacă eliberarea certificatului de moștenitor s-a făcut în cadrul procedurilor de restituire făcute potrivit Legii nr. 10/2001.
a se avea în vedere cererea aflată la fila 49 din dosarul de urmărire penală prin care se solicită deschiderea procedurilor notariale după ul și care demonstrează că eliberarea certificatului de moștenitor a fost făcută în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor în temeiul art. 10/2001.
Beneficiarii certificatului de moștenitor se adresează instanței cu acțiune judecătorească solicitând restituirea în natură, acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001 la dosar existând hotărâri pronunțate până în prezent.
Învederează instanței că la fila 67 din dosarul judecătoriei este depus certificatul de moștenitor ceea ce duce la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea s-a pus în discuția excepția lipsei calității procesuale active a moștenitorilor ului, excepție respinsă de către instanță cu o motivare care pleacă de la certificatul de moștenitor despre care susține că este obținut în anul 2002 în considerarea acțiunilor revendicative formulate. De menționat faptul că ul a murit în anul 1946.
Pentru aceste considerente rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe motivul împlinirii termenului de prescripție este greșită astfel încât solicită admiterea plângerii întrucât majorarea pedepsei cu 2 ani conduce la un termen de prescripție de cel puțin 8 ani motiv pentru care solicită trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Reprezentanta parchetului apreciază că în mod corect a fost reținut că s-a împlinit termenul de prescripție astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea nr. 10/2001.
CURTEA
În vederea deliberării
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 20 ianuarie 2009.
Dată și citită în ședință publică azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 21 ianuarie 2009.
Dată și citită în ședință publică azi 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 5/F DOSAR NR-
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE - - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 975/II/2/2008 din 3 decembrie 2008 dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 218/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009 iar apoi pentru astăzi 21 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, formulată de petentul G împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la 24 octombrie 2008 în dosarul nr. 218/P/2008, s-a solicitat infirmarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea nr. 10/2001 referitoare la majorarea cu 2 ani a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracțiunile prevăzute la art. 283-289 Cod penal când acestea sunt săvârșite în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor stabilite prin legea civilă menționată și care a condus la concluzia împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
Petentul a mai arătat că în cadruzl procedurii de restituire instituită de Legea nr. 10/2001, pentru împlinirea probei succesorale, a fost instrumentat dosarul succesoral nr. 193/2002de către notarul public incriminat, în vederea emiterii certificatului de moștenitor, ce este esențial în dovedirea calității de moștenitor, în accepțiunea legii civile și că acest certificat face parte din procedura de restituire care de altfel, nici nu ar fi fost posibilă în afara cadrului legal al procedurii menționate, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 37 din actul normativ menționat; s-a mai arătat că în caz contrar, repunerea în termenul de opțiune succesorală a persoanelor ce formulează notificări de restituire în condițiile legii, ar rămâne dispozițiile dreptului comun cu opțiunea succesorală ce ar fi trebuit manifestată în termen de 6 luni de la moartea defunctului și sancțiunea civilă a decăderii din dreptul subiectiv în speță, or numai prezumția legală instituită prin art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii civile menționate, face posibilă instrumentarea dosarului succesoral potrivit procedurii notariale și emiterea certificatului de moștenitor.
În aceste condiții, a mai susținut petentul, distincția procurorului între cele două proceduri civile apare ca fiind artificială, ele fiind în fapt, interdependente.
Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului se constată că plângerea este nefondată.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 24 octombrie 2008 în dosarul nr. 218/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și respectiv art. 289 Cod penal.
În motivarea acestei rezoluții s-a reținut, în esență, că raportat la data de săvârșire a pretinselor fapte - 30 octombrie 2002 și limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile reclamate, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 lit. d Cod penal și nu există cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
Ministerul Publica constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea nr. 10/2001 așa cum a solicitat petentul (și care prevăd că limitele speciale de pedeapsă se majorează cu 2 ani dacă fapta ar fi comisă în cadrul procedurii de restituire a imobilelor, pe motiv că emiterea certificatului de moștenitor nr. 164/30.10.2002 s-a realizat în cadrul unei proceduri distincte și anume, instrumentarea de către notarul public a dosarului succesoral privind pe defunctul.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 3 decembrie 2008 în lucrarea nr. 975/II/2/2008 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluția procurorului este conformă cu art. 203 Cod procedură penală și că în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt incidente textele legale menționate în cauză.
Curtea constată că rezoluția atacată este legală și temeinică, deoarece, așa cum s-a arătat în motivarea acesteia, dar și în considerentele rezoluției din 3 decembrie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea conținând motivări ce exced cauzei.
Astfel, se susține că eliberarea certificatului de moștenitor face parte din cadrul procedurii de restituire a imobilelor potrivit Legii nr. 10/2001. Legea menționată prevede în capitolul 3 "proceduri de restituire" reglementate în art. 21-23 și aceste dispoziții arată care anume acte intră în procedurile de restituire, art. 23 arătând că "actele doveditoare ale dreptului de proprietateși în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și. după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată pot fi depuse până la soluționarea notificării".
Având în vedere ceste dispoziții, dar și cele prevăzute de legea civilă ce reglementează succesiunea, se constată că actul intitulat "certificat de moștenitor" și obținerea sa printr-o procedură succesorală notarială nu face parte din categoria celor ce intră în procedurile de restituire, având caracterul unui act prealabil procedurii de restituire, ce face dovada calității procesuale active a petentului, în sensul că face dovada calității de moștenitor a proprietarului însă, acest act, în sine, nu este suficient pentru a îndreptăți persoana în cauză a solicita drepturile prevăzute de procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001 și nu-i atribuie calitatea de persoană îndreptățită.
Așa cum s-a precizat anterior, dovada calității de moștenitor reprezintă este un act prealabil deschiderii procedurii de restituire, chiar dacă lipsa acestui act poate fi împlinită până la soluționarea notificări, ceea ce îi conferă caracterul unei norme dispozitive, putând fi complinită în tot cursul procedurii de soluționare a notificării și dovedește că nu face parte din procedura de restituire, chiar dacă aparent s-ar putea susține astfel.
În consecință, raționamentul petentului afirmat în plângere, reprezintă simple speculații, fără suport legal în dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru că numai aceasta prezintă relevanță din punct de vedere penal față de faptele reclamate.
Celelalte afirmații referitoare la incidența altor dispoziții civile reprezintă raționamente ce ar putea constitui, din punct de vedere al petentului, justificări în acreditarea ideii că față moștenitorii defunctului operează sancțiunea civilă a decăderii din dreptul subiectiv în speță și care nu au aplicabilitate din punct de vedere penal, nici sub aspectul faptelor reclamate, nici al vinovăției făptuitorului și nu pot influența soluția de neîncepere a urmăririi penale și nici a incidenței prescripției răspunderii penale.
Prin urmare, se constată că textele legale menționate anterior stabilesc procedurile de restituire și că eliberarea certificatului de moștenitor în cadrul unei dezbateri succesorale notariale nu face parte din procedura de restituire și astfel dispozițiile art. 37 din această lege nu pot fi aplicabile.
Pe cale de consecință, instanța constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și potrivit art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea formulată de petentul G ca și va menține rezoluția atacată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 24 octombrie 2008 în dosarul nr. 218/P/2008, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu făptuitorul.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. SF/6.02.2009
Dact.BD/9.02.2009
- 2 exemplare -
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Daniela Budilean
