Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 35/ Dosar nr-
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angela Hărăstășanu
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 898/S din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul petent, asistat de apărătorul ales, avocat, lipsă fiind intimații părți interesate și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cererii de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art.38513Cod procedură penală acordă cuvântul la dezbateri.
vocat, apărător ales al recurentului petent, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală, admiterea recursului formulat de către petent, casarea sentinței Tribunalului Brașov și în cadrul rejudecării să se admite plângerea formulată împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, și ca urmare să se dispună trimitea cauzei la Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea începeri urmării penale împotriva agenților de poliție și.
Soluția de neîncepere urmării a penale bazată pe invocarea principiul " in dubio pro reo" este, în opinia sa, inacceptabilă, apreciind că, simpla invocare a acestui principiu poate atrage concluzia că există totuși niște indicii, că este posibil ca respectivele persoane să fi săvârșit infracțiunea pe care o reclamă petentul.
Solicită a se observa că la tribunal s-au depus înscrisuri noi, din care rezultă că starea de sănătate petentului s-a agravat în mod vădit, apreciind că ar fi deja întrunite condițiile pentru reținerea infracțiuni prevăzută art. 250 alin.5 Cod penal sau de vătămare corporală gravă, având în vedere că nu mai suntem în situația când începerea urmării penale era condiționată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Precizează că este evident că principiul prezumției de nevinovăției precum și principiul " in dubio pro reo" sunt principii de bază ale procesului penal, însă reținerea celui de al doilea principiul poate avea loc numai în situația în care s-au efectuat cercetării minuțioase pentru a se constata că s-a săvârșit sau nu o faptă prevăzută de legea penală, iar în ipoteza în care există cel mai mic dubiu, bineînțeles, soluția este de exonerare de răspundere a persoanei învinuite sau inculpate. Actele premergătoare efectuate, în cauză au, fost, în opinia sa, părtinitoare și pur și simplu nu s-a căutat altceva decât acoperirea celor doi agenți de poliție care după spusele petentului l-au agresat în mod absolut bestial.
În fața instanței de fond, arată că, a invocat practica Curții Europene pentru Dreptului Omului invocând o serie de decizii în care s-a instituit o prezumție potrivit căreia, deîndată ce o persoană a intrat într-o stare de sănătate bună în custodia autorităților statului, este prezumată legătura de cauzalitate între leziunile dovedite ulterior de acesta și faptul că s-a aflat în custodia organelor de stat.
De asemenea, a mai invocat o cauză, hotărârea din 20 iulie 2004 Curții Europene pentru Dreptului Omului, cauza nr. 47940, prin care curtea a reținut că art. 3 din convenție, prin care se interzice folosirea torturii, a fost încălcat deși autoritățile maghiare făcuse o anchetă minuțioase, fără a stabili însă circumstanțele concrete în care s-au desfășurat evenimentele litigioase. Apreciază că autorităților române ar trebui să facă aceste cercetării minuțioase și apoi să se ajungă la aplicarea sau nu a principiul " in dubio pro reo".
Arată că petentul, prezent de față, nu solicită decât să-i fie respectat dreptul la un proces echitabil și acest lucru se poate asigura numai prin desfășurarea unui proces penal, nu prin împiedicarea din fașă a efectuării cercetărilor.
Precizează că, a invocat în plângerea inițială precum și în înscrisurile depuse la tribunal că există o serie întreagă de probe care ar putea și ar trebui să fie administrate, acestea ar fi: în primul rând audierea celor doi agenți de poliție în calitate de învinuiții, efectuarea unor expertize criminalistice privind detectarea psihologică a comportamentului simulat, efectuarea de confruntării (având în vedere că au audiate câteva persoane, așa ziși "boschetari" din zona,aceștia bineînțeles că au o atitudine obedientă față de polițiști care își exercită activitatea zilnic în acel perimetru), verificării registrelor în care este evidențiată activitatea profesională celor doi făptuitori în noaptea respectivă și orice altă probă care ar fi utilă în soluționarea cauzei.
De asemenea, consideră că, sunt elocvente și susținerile contradictorii ale conducerii Poliției TF B, legate de stocarea imaginilor video preluate de camerele de supraveghere, apreciind că se tinde la mușamalizarea unor fapte reprobabile săvârșite de reprezentanții organelor ce ar trebui să asigure respectarea legalității.
Apreciază că toate aceste probe trebuiesc administrate în cauză pentru a se lămuri dacă într-adevăr între leziunile care sunt evidente și activitatea profesională a celor doi polițiști există o legătură de cauzalitate.
Motiv pentru care apreciază că recursul petentului este întemeiat, astfel, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și să se dispună admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru efectuarea tuturor cercetărilor necesare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat în cauză, apreciind hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică.
Precizează că. procurorul prin rezoluția dată în cauză a dispus neînceperea urmării penale față de cei doi agenți de poliției și pentru săvârșirea infracțiuni de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 4 Cod penal și, de asemenea, s-a dispus neînceperea urmării penale față de AN relativ la săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal, această soluție fiind menținută și prin rezoluția prim procurorului.
Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror, apreciază că această soluție este legală și temeinică, iar, la acest moment, apreciază că nu se impune admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună o eventuală începere a urmării penale în cauză, întrucât raportat la probele care s-au efectuat până în prezent nu avem decât susținerile petentului că acesta ar fi fost agresat și respectiv un certificat medico-legal, atașat la dosar, din care rezultă că la acel moment acesta a suferit anumite leziuni. Având în vedere locul unde s-a petrecut această faptă, respectiv în incinta B, unde afluența persoanelor este una deosebită și ținând cont și de răspunsul primit de la Poliția. în care se menționează că imaginile stocate pe camera video nu sunt ținute decât 24 ore, apreciază că, în acest moment nu pot fi administrate alte probe pe baza cărora să se poată stabili că petentul ar fi fost agresat de către cei doi polițiști.
În consecință. solicită respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov, ca fiind legală și temeinică.
curtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 898/S/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- s-a respins în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 6.05.2008 dată în dosarul 312/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și în consecință s-a menținut rezoluția atacată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență următoarele:
În mod just, prin rezoluția nr. 312/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, dar și prin rezoluția nr. 483/II-2/2008 a prim procurorului de la același organ judiciar, a fost valorizată "prezumția de nevinovăție" vizată de art. 52Cod procedură penală și art. 66 alin. 1 Cod procedură penală ce se completează cu un alt vechi principiu "in dubio pro reo" ("orice bănuială este în favoarea persoanei cercetate").
Astfel - dincolo de susținerile petentului și de concluziile certificatului medico legal nr. 729/E/3 martie 2008 emis de B relativ la leziunile suferite de petent ce pot data din 21/22 februarie 2008 - nu există alte elemente probatorii ce ar contura vinovăția numiților și relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. 4 Cod penal.
În acest sens, tribunalul a observat că, în noaptea de 21/22 martie 2008, petentul era într-o stare avansată de ebrietate în incinta Stației de Călători CFR B și a adormit pe pardoseala casei de bilete a, ulterior fiind trezit de lucrătorii de poliție față de care petentul a adoptat un comportament recalcitrant.
Tribunalul a mai reținut că o eventuală începere a urmăririi penale față de numiții și, conform art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală nu va avea nici o finalitate atât timp cât specificul zonei în care s-a derulat incidentul - respectiv Gara B unde fluența persoanelor este una deosebită - nu permite identificarea ulterioară a unei asemenea persoane ce ar fi asistat la "agresarea" petentului de către polițiști astfel cum acesta susține.
Relativ la cele expuse, tribunalul - valorizând, așa cum s-a mai arătat, principiul vizat de art. 52Cod procedură penală, dar și acela că "orice îndoială este în favoarea persoanei cercetate" - a reținut că plângerea petentului apare ca neîntemeiată, iar conform art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală a dispus respingerea acesteia, menținând dispozițiile rezoluției contestate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită în temeiul art. 278/1 alin 8 lit. b Cod procedură penală plângerea formulată, să se desființeze rezoluția atacată și să se trimită cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea recursului formulat petentul a arătat că prima instanță a procedat în mod greșit atunci când a dat relevanță celor două principii ale procesului penal: "in dubio pro raeo" și "prezumția de nevinovăție", în primul rând pentru că în speță nu ne aflăm într-un proces penal (acesta nefiind început) iar în al doilea rând pentru că, atâta timp cât se aplică principiul "in dubio pro raeo" se recunoaște implicit că în speță există indicii ale comiterii faptei reclamate de petent, ceea ce ar fi trebuit să stea la baza adoptării unei soluții de începere a urmăririi penale și administrarea de probe în vedere aflării adevărului. Pe altă parte, s-a arătat că în speță nu s-a efectuat o anchetă minuțioasă pentru aflarea adevărului deși potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului există o prezumție conform căreia de îndată ce o persoană a intrat într-o stare de sănătate bună în custodia autorităților statului, leziunile constatate ulterior pe corpul acesteia provin de la tratamentele rele la care acesta a fost supus; este sarcina autorităților în custodia căreia s-a aflat persoana să dovedească că vătămarea persoanei are o altă explicație.
La prima instanță au fost depuse înscrisuri care atestă că starea de sănătate a petentului s-a deteriorat, împrejurare în raport cu care se impune completarea cercetărilor prin administrarea, ulterior începerii urmăririi penale, de probe precum audierea celor doi agenți de poliție în calitate de învinuiți, efectuarea unor expertize criminalistice privind detectarea psihologică a comportamentului simulat, efectuarea de confruntări între persoanele audiate și verificarea registrelor de evidență a activității profesionale a celor doi făptuitori în noaptea respectivă.
Analizând sentința penală nr. 898/S/4.12.2008 a Tribunalului Brașov instanța de recurs constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspect procedural, prima instanță a respectat dispozițiile procedurale în materie și a constatat în mod judicios că acestea au fost respectate și de către procuror.
Analizând în fond rezoluția procurorului din 6.05.2008 dată în dosarul 312/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 alin 4 Cod penal, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut de către procuror și de către instanță că actele premergătoare efectuate în cauză conduc la concluzia că în speță nu sunt suficiente elemente care să conducă la concluzia comiterii de către cei doi făptuitori a infracțiunilor reclamate, astfel încât nu poate fi începută urmărirea penală împotriva acestora.
Ancheta efectuată de către procuror este una efectivă, cuprinzătoare și completă însă actele premergătoare nu sunt în măsură să contureze vinovăția făptuitorilor și nu pot conduce la o soluție de începere a urmăririi penale. Este adevărat că petentul a dovedit cu acte medicale că a fost victima unor agresiuni iar leziunile puteau fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure în noaptea de 21/22.02.2008; tot atât de adevărat este că în acea noapte, pe fondul stării de ebrietate în care se găsea și datorită unei altercații în care a fost implicat petentul a refuzat, la solicitarea agenților de poliție din cadrul să se legitimeze sau să își spună măcar numele, având o atitudine recalcitrantă față de lucrătorii de poliție, situație în care acesta a fost dus la biroul TF și legitimat.
Nici o probă de la dosar nu este concludentă pentru a se stabili cât timp a rămas petentul în biroul poliției (și nici nu pot fi administrate altele în acest sens), iar persoanele audiate în cauză nu au indicat existența vre-unei urme de violență pe corpul petentului la ieșirea din biroul poliției F, petentul însuși precizând că nu a spus nimănui că ar fi fost agresat de lucrătorii de poliție; ori în acest context, pe de o parte nu poate fi vorba despre existența petentului "în custodia autorităților", premiza activării prezumției instituite în jurisprudența sa de Curtea Europeană Drepturilor Omului iar pe altă parte leziunile nu s-au constatat imediat ce petentul a ieșit din biroul Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că în acea noapte petentul a fost și victima unor agresiuni din partea boschetarilor din zona precum și a unui furt (tot din partea unui boschetar) - tot agenții de poliție fiind cei care i-au recuperat bunul sustras - iar pe fondul stării de ebrietate în care să găsea a dormit pe pardoseala din incinta în fața biroului de informații.
Procurorul a analizat detaliat actele premergătoare efectuate în cauză și în raport de cele relevate de conținutul acestora în mod judicios a apreciat că în speță nu se poate stabili o legătură între leziunile constatate ulterior pe corpul petentului și activitatea din noaptea de 21/22.02.2008 a agenților de poliție și.
Nu mai pot fi administrate în cauză probe care să elucideze modalitatea de producere a leziunilor constatate pe corpul victimei, iar verificările propuse de petent prin apărător respectiv efectuarea unor expertize criminalistice celor doi făptuitori privind detectarea psihologică a comportamentului simulat, efectuarea de confruntări între persoanele audiate și verificarea registrelor de evidență a activității celor doi agenți de poliție nu sunt în măsură să aducă elemente care să poată conduce la concluzia necesității începerii urmăririi penale față de cei doi agenți de poliție; astfel expertiza criminalistică privind detectarea psihologică a comportamentului simulat nu poate constitui o probă în procesul penal, ci doar poate eventual furniza indicii, iar între declarațiile persoanelor audiate nu există neconcordanțe, pentru a se proceda la confruntarea acestora, fiecare dintre acestea percepând fracțiuni din derularea evenimentelor în care a fost implicat petentul iar raportat la specificul zonei în care au avut loc evenimentele (Gara CFR B), detalii care să vină în sprijinul anchetei desfășurate sunt greu de oferit. Nici reaudierea făptuitorilor în calitate de învinuiți nu poate furniza informații suplimentare, iar verificările registrelor privind activitatea profesională din acea noapte a făptuitorilor nu ar conduce decât la conturarea unor elemente probatorii care se cunosc deja, respectiv faptul că petentul a fost condus la biroul TF pentru identificare, ocazie cu care s-au făcut verificări pe baza cărora s-a stabilit identitatea petentului - aspecte rezultate oricum din declarațiile făptuitorilor și alte petentului, deci necontestate.
În contextul celor expuse în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 898/S/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- pe care o va menține ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin 3 Cod procedură penală va fi obligat petentul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
pentru aceste motive
În numele legii
decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent împotriva sentinței penale nr. 898/S/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009
Președinte Judecător Judecător
pt. - - - - - -
plecată în pensie
semnează președinte instanță
GREFIER,
- -
Red. 6.02.2009
Dact. 10.02.2009/2 ex.
Jud fond -B
Președinte:Angela HărăstășanuJudecători:Angela Hărăstășanu, Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean
