Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 1144/2008 )
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIICOT reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale de față având ca obiect plângerea formulată de către petentul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul. Se prezintă interpretul de limbă engleză.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta parchetului apreciază că la acest termen procedura este îndeplinită cu petentul întrucât din formularul rezultă că citația a fost primită la adresa locului de muncă indicat de apărătorul petentului. De asemenea, având în vedere dispozițiile art.171 alin.3 și alin.41Cod procedură penală, consideră că este necesară desemnarea unui apărător din oficiu în condițiile în care apărătorului petentului nu a justificat lipsa la acest termen.
Curtea, lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu să studieze dosarul.
După reluarea cauzei, se prezintă apărătorul din oficiu, avocat, pentru petentul.
Reprezentanta parchetului solicită a se pune în discuție inadmisibilitatea plângerii raportat la recursul în interesul legii 57/2007 potrivit căruia singurele dispoziții ce pot face obiectul acestei plângeri sunt cele de netrimitere în judecată.
Apărătorul din oficiu pentru petent, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței având în vedere dispozițiile recursului în interesul legii, precum și obiectul plângerii formulate de petent.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea apărătorului ales al petentului să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la 30 martie 2009.
Dată în ședință publică, azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 1144/2008 )
SENTINȚA PENALĂ NR.82
Ședința publică de la 30 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale de față având ca obiect plângerea formulată de către petentul.
Dezbaterile au avut loc în data de 23 martie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța a amânat pronunțarea la acest termen pentru a da posibilitatea apărătorului ales al petentului să depună concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
La 23.05.2007, în temeiul dispozițiilor art. 2781Cod procedură penală, petentul a formulat plângere, adresată acestei instanțe, împotriva disjungerii materialului de urmărire penală și a cercetării sale penale într-o cauză penală separată, dispoziție dată prin rechizitoriul emis în dosarul nr.222/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Prin sentința penală nr.105/ 30.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentului, menținându-se dispoziția procurorului de disjungere, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că disjungerea nu este o măsură de netrimitere în judecată, plângerea împotriva unei asemenea măsuri, luate de procuror, se soluționează, potrivit art. 278 Cod procedură penală, de prim procurorul parchetului, sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar când măsura și actele aparțin acestora din urmă, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul invocând nelegalitatea hotărârii, întrucât dezbaterile au avut loc în lipsa unui interpret care să-i asigure posibilitatea de a pune concluzii cu privire la excepția inadmisibilității plângerii, pusă în discuție, din oficiu, de către instanța de fond.
Prin decizia nr.1514/ 24.04.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost admis recursul formulat de petent, a fost casată sentința penală nr.105/ 30.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că indiferent de soluția pe care urma să o adopte, instanța de fond avea obligația, în acord cu dispozițiile art.6 alin.2 din Codul d procedură penală să pună în discuție, excepția ridicată din oficiu, numai după ce era asigurată prezența unui interpret pentru folosirea limbii oficiale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, la data de 26.05.2008 sub numărul -.
Din conținutul plângerii, rezultă că petentul este nemulțumit de disjungerea dispusă de procuror, în legătură cu participarea sa la faptele ce fac obiectul rechizitoriul emis în dosarul nr.222/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, apreciind că dispoziția este nelegală în raport cu împrejurarea că interesul unei bune judecăți impunea judecarea tuturor faptelor și a tuturor făptuitorilor într-o singură cauză penală.
Din dispozitivul rechizitoriul din 18.04.2007 emis în dosarul nr.222/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrat la Curtea de Apel București, Secția I penală, sub nr-, rezultă că în baza art. 38 rap. la art.45 din Codul d procedură penală, s-a dispus, printre altele, disjungerea cu privire la faptele pentru care a fost cercetat petentul, respectiv infracțiunile de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.2 lit.a, b pct.8 și c din aceeași lege, și de trădare prin transmitere de secrete, prev. de art.157 alin.2 din Codul penal.
După disjungere s-a format un dosar penal separat, înregistrat cu nr.156/D/P/2007 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind întocmit rechizitoriu din 07.09.2007, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, Secția I penală, sub nr-.
Prin același rechizitoriu s-a propus reunirea acestei cauze, înregistrată la Curtea de Apel București, Secția I penală, sub nr-, cu cea care face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel București, Secția I penală, în care sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriul emis în dosarul nr.222/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor petentului, Curtea constată următoarele:
Din conținutul dispozițiilor art.2781alin. 1 Cod procedură penală, rezultă că persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.
Din interpretarea textului de lege menționat reiese că nu este prevăzut controlul judiciar decât asupra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și cu privire la dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate din dispoziția sa, fie au fost reglementate proceduri specifice de verificare în cadrul instituit de dispozițiile art.278 din Codul d procedură penală, fie există posibilitatea de a fi cenzurate indirect de instanță, în cadrul procedurii prevăzute de art. 300 din Codul d e procedură penală, referitoare la verificarea regularității actului de sesizare, ori cu ocazia cercetării judecătorești.
În aceste condiții, din moment ce prin dispozițiile art. 2781din Codul d e procedură penală este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.
Așa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 2781din Codul d e procedură penală, orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.
De altfel, prin decizia nr. LVII (57) din 24 septembrie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781alin. 1 din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă.
Disjungerea, dispusă de procuror, în temeiul disp. art.38 rap. la art.45 din Codul d procedură penală, prin rechizitoriul nr.222/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu este o soluție dintre cele limitativ prevăzute de art. 2781alin. 1 din Codul d e procedură penală asupra căreia se poate exercita control judecătoresc, prin urmare plângerea adresată Curții, împotriva dispoziției de disjungere luată de procuror este inadmisibilă.
În consecință, Curtea, în baza art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibilă plângerea petentului, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul.
Obligă petentul la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red./ 11.05.2009
Dact./11.05.2009/4ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu
