Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 11607/3/2009
2743/2009
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta - împotriva sentinței penale nr.990/04.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -SECTIA I PENALĂ in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurenta petent - personal, apărător ales - cu împuternicirea avocațială nr.70129 emisă de Baroul București - al intimaților, și, lipsind intimații, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința care învederează atașarea dosarului de urmărire penală nr.1770/P/2009 al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTOR 2 B, precum și faptul ca recurenta petent a depus la dosar, prin serviciul "Registratura" precizări si solicită reconstituirea dosarului de urmărire penală nr.1719/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Recurenta petent - precizează că actele din dosarul de urmărire penală nr.1719/P/2007 se află in dosarul de urmărire penală nr.170/P/2007, copii ale acestor acte se află și in dosarul nr-, si originale ale actelor se afla si in dosarul nr-.Mai mult, un act care trebuia sa fie in dosarul nr.1719/P/2007, nici măcar nu se afla atașat la nici unul din dosare, si l-a depus in copie.
Apărătorul ales al intimaților, și considera ca nu este necesar aceasta pur formalizare a adunării actelor, respectiv ca nu este necesară reconstituirea dosarului de urmărire penală nr.1719/P/2007 întrucât actele acestuia exista,se afla atașate in dosare diferite, si nu sunt îndeplinite condițiile legale de reconstituire a dosarului.
Reprezentanta parchetului apreciază cererea de reconstituire a dosarului ca fiind neîntemeiată, procedura reconstituirii putând fi aplicată in cazul dispariției unui dosar, in cauza de față fiind vorba de acte ale dosarului de urmărire penală care sunt dispersate in dosare diferite. Solicită a se efectua verificări la parchet cu privire la dosarul nr.1719/P/2007.
Curtea, după deliberare, respinge cererea recurentei petent privind reconstituirea dosarului de urmărire penală nr.1719/P/2007 întrucât la dosarul cauzei se află toate piesele acestuia, chiar daca sunt disparate, având în vedere evoluția pe care a avut-o acest dosar, precum și faptul că dosarul nr.1719/P/2007, după declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 primit un alt număr, 1770/P/2007, fiind format dosarul nr.1770/P/2007, fiind atașata o urmă a dosarului inițial al Parchetului de pe lângă tribunalul București.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta petent - precizează, in primul rând, ca hotărârea tribunalului este nemotivata, ceea ce, in drept, echivalează cu o nepronunțare in dosar.
In al doilea rând solicita casarea sentinței tribunalului pentru ca nu are in vedere faptul ca urmărire penala in dosarul nr.1719/P/2007 dispusa prin Decizia 1216/7.10.2008 a Curții de Apel București nu a fost efectuată, respectiv procurorul nu a dus la îndeplinire dispozițiile obligatorii ale instanței. Din dosarele atașate rezulta ca nici unul dintre intimați nu a fost niciodată audiat, probele pe care ea a încercat sa le propună au fost refuzate, nemotivat, de către tribunal. Aceste dispoziții au fost obligatorii, după efectuarea acestora urmând a se face încadrarea juridica a faptei. Precizează declarația pe care a dat-o ulterior pronunțării deciziei tribunalului ai anterior pronunțării deciziei, întrucât nu exista o ordonanța a începerii urmăririi penale in acest caz nu mai exista la dosarul de urmărire penala.
Apreciază ca sentința este nefondată atât prin faptul că nu s-a efectuat urmărirea penala dispusă cât si prin faptul ca este nemotivata.
Mai mult, a invocat si excepția de necompetenta tribunalului, prin motivele pe care le-a arătat si se afla in dosar, la motivarea recursului.
Apărătorul ales al intimaților depune Concluzii scrise si precizează ca va răspunde, punctual, la toate motivele de recurs formulate in cauza.
Primul motiv, respectiv nelegalitatea compunerii instanței, respectiv ca domnul judecător nu ar fi fost legal numit in funcție, apreciază ca este o interpretare greșit textelor de lege, respectiv la art-125 alin.2 din Constituție, art.69 din Legea nr.92.Precizeaza ca a expus pe larg aceasta motivare.
Al doilea motiv,m respectiv lipsa calității a reprezentant a intimaților, respectiv a avocatului, precizează că in textul de lege nu este prevăzuta nici o interdicție cu privire la colaborarea, pe baza contractuala a unui cabinet individual cu societate civila de avocați, de asemenea, neexistând nici o interdicție legala in ceea ce privește substituirea avocaților in instanței de judecata. Apreciază că aceasta critică trebuia formulată la instanța de fond, și nu in recurs.
Al treilea motiv de recurs, respectiv Obiectul cauzei - - plângerea împotriva Ordonanței procurorului nr. 1719/P/2009 din data de 19.01.2009 a Parchetului de pe langă Tribunalul București. Sub aceasta titulatura recurenta isi exprima mai multe nedumeriri in legătura cu atașarea la dosarul de instanța a dosarului de urmărire penala, concluzionând in cele din urma ca instanța de fond s-ar fi pronunțat fara ca la dosarul de instanța sa fi fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 1719/P/2007. Intr-adevar, Codul d e Procedura Penala prevede la art. 2781alin. 3 obligația Parchetului de a trimite instanței dosarul de urmărire penala in termen de 5 zile de la solicitarea formulata de instanța de judecata. In opinia noastră, aceasta cerința a legii a fost respectata, iar instanța de fond a avut la dispoziție actele de urmărire penala efectuate in dosarul nr. 1917/P/2007, asa cum vom arata in continuare. Prin aceeași Rezoluție din data de 19.01.2009, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de dare de si declinarea de competenta către Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 2 cauzei, in vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi si evaziune fiscala. Ca urmare a declinării, la Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 2 s-a format dosarul penal nr. 1770/P/2009. La data de 24.03.2009, Acest dosar a fost conexat la dosarul penal nr. 7483/P/2007, care avea ca obiect cercetarea acelorași infracțiuni ca urmare a plângerii penale separate formulate de doamna. Dosarul penal nr. 7483/P/2008 a fost soluționat la data de 31.08.2009 de către Parchetul de pe langa Judecătoria 2, dispunându-se neînceperea urmăririi penale de domnii si, si doamna pentru infracțiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi si evaziune fiscala. a atacat aceasta Rezoluție, iar plângerea a fost respinsa de Prim-Procurorul Parchetului de pe langa Judecătoria Sectorului 2. Împotriva acestei soluții a fost de asemenea formulata plângere, astfel ca pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 s-a format dosarul nr-, având următorul termen de judecata la data de 19.01.2010. menționează ca au fost atașate atât urma acestui dosar, cat si dosarele 1770/P/2009 si 7483/P/2007, astfel incat absolut toate actele efectuate in dosarul solicitat au fost avute in vedere de către instanța de fond la pronunțarea Sentinței Penale nr. 990/F/04.11.2009.
In consecința, considera ca instanța urmează sa respingă recursul formulat de doamna pentru acest motiv, neexistând nici o încălcare a prevederilor legale referitoare atașarea dosarului de urmărire penala la dosarul de instanța in cursul judecării unei cauze având ca obiect plângerea întemeiata pe art. 2781Cod Procedura Penala.
A patra critica vizeaza nelegalitatea și netemeinicia ordonanței din data 19.01.2009,in sensul că procurorul de caz ar fi incalcat dispozițiile Tribunalului București cuprinse in sentința penala nr. 883 din data de 29.07.2008 pronunțate in dosarul penal nr-, care, in opinia petentei, ar fi dispus "trimiterea cauzei către procuror in vederea începerii urmăririi penale" De asemenea, recurenta mai pretinde ca aceeași instanța ar mai fi dispus, pe langa "audierea petentei si administrarea probelor propuse de aceasta", "administrarea probei cu martori, respectiv audierea numiților, " si " in urma administrării probatoriului, organul de urmărire penala va determina corecta caracterizare juridica a faptelor cercetate. Considera ca aprecierile recurentei cu privire la obligația procurorului de a începe automat începerea urmăririi penale reprezintă o greșita interpretare a legii.In sentința nu s-a dispus începerea urmăririi penale ci doar efectuarea unor acte de urmare penala, petenta fiind audiata, acordându-i-se dreptul de a depune probe la dosar, iar toate actele solicitate de către aceasta se aflau la dosar si nu vizau infracțiunea de dare de mită, ci eventual, abuz in serviciu și evaziune fiscală.
A cincea critica vizează legalitatea și temeinicia plângerii împotriva Ordonanței 1719/P/2007/19.01.2009. Recurenta solicita prin acest punct ca instanța de recurs sa dispună "efectuarea urmăririi penale cu trimiterea dosarului la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucureșt i", cu motivarea ca plângerile formulate împotriva Ordonanței au fost depuse cu respectarea termenului legal de 20 de zile. de o atare motivare, consideram ca este imposibila admiterea acestui recurs, cu atât mai puțin luarea măsurii de începere a urmăririi penale de intimați de către instanța de recurs. De asemenea, se mai solicita constatarea nulității tuturor actelor efectuate in dosarul penal nr. 1719/P/2007 de către Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 2 sau orice alt organ de cercetare penala. Arată că o asemenea cerere este neîntemeiata și urmează a fi respinsa de instanța, pentru faptul ca, pe de o parte, nici un procuror de la Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 2 nu a efectuat vreun act in dosarul Parchetului de pe langa Tribunal, iar actele efectuate de organele de politie s-au făcut in baza delegării date de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul București. Cu privire la cererea recurentei de constatare a nulității actelor efectuate in dosarul 1719/P/2007 după data de 16.02.2009 (data la care aceasta formulase plângere împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale), aceasta urmează de asemenea a fi respinsa, cu motivarea ca asemenea acte nu exista. Dupa data de 19.01.2009, când a fost emisa Ordonanța atacata, nu au mai fost efectuate acte in dosarul penal nr. 1719/P/2007, acest lucru fiind practic imposibil.
Al saselea motiv invocat este cererea de probe, iar rgumentația recurentei cuprinsa la acest punct al motivelor de recurs pornește de la o premisa greșita, reaua-voința fiind demonstrata de reținerea trunchiata a dispozitivului sentinței penale nr. 883/29.07.2008. Recurenta invoca faptul ca prin aceasta sentința instanța ar fi dispus ca "in cadrul urmăririi penale sa fie administrate probele pe care aceasta le propune in apărare, fara a mai menționa si faptul ca in Sentința s-a dispus textual: "trimiterea dosarului la Parchetul de pe langa Tribunalul București in vederea audierii doamnei si a administrării probelor solicitate de către aceasta, in măsura in care sunt apreciate ca utile si concludente de către procurorul de caz". Pornind de la aceasta premisa, intreaga argumentație a recurentei nu isi are rostul, iar in opinia sa procurorul de caz a procedat in mod corect la reaudierea acesteia, punându-i in vedere sa depună înscrisurile de care înțelege sa se folosească. Faptul ca recurenta nu a înțeles sau a refuzat sa depună aceste înscrisuri menționate, cum de altfel nu a înțeles sa le depună nici in instanței de fond, apreciază ca Ordonanța procurorului este legala si temeinica.
Al șaptelea motiv invocat, respectiv otărârea nu a fost pronunțata in ședința publica nu este dovedit sub nici o forma, se poate doar presupune ca instanța de fond "a rămas in pronunțare" și nu a dat soluția imediat după încheierea discuțiilor, insa nu se poate prezuma ca nu s-a pronunțat in ședința publica. In consecința, urmează sa se respingă recursul pentru acest motiv, ca fiind nedovedit.
Al optulea motiv vizează rorile din încheierea de ședința din data de 28.10.2009, cu privire la acesta arătând că aceasta cerere de îndreptare a erorilor materiale din respectiva încheiere nu poate fi calificata ca si motiv de recurs si nu poate fi soluționata de către Curtea de Apel București.
A noua critică are in vedere sentința penala 990F/04.11.2009, cu privire la aceasta recurenta nu face decât sa reia chestiuni deja discutate, adăugând afirmații tendențioase și la adresa judecătorului A, afirmații pe care nu considera cuvenit sa fie reluate si nici demne de combătut.
Ultima critica in recurs are in vedere rocedura p. de citare pentru judecata recurs, insa aceasta nu vizează sub nici o forma legalitatea sau temeinicia sentinței nr. 990F/04.11.2009, ci exprima nemulțumirea recurentei de data la care a primit citația pentru termenul din data de 08.12.2009. Precizează ca recurenta putea motivare recursul oral, in instanței de judecata.
Pentru aceste argumente, solicita respingerea recursului, ca nefondat, si menținerea sentinței nr.990 ca fiind legală si temeinică.
In replică, recurenta petent precizează ca dispozițiile pentru procuror au fost date in Decizia nr.1612 a Curții de Apel București, care stabilea dispoziții obligatorii pentru procuror.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, cu menținerea dispozițiilor sentinței penale nr.990 din 4.11.2009, pe care o considera legală și temeinică. Precizează că hotărârea este restrâns redactată însă suficient motivată, având in vedere amplul material probator, actele premergătoare efectuate. Având in vedere motivarea procurorului si cea a sentinței supusa recursului, considera ca nu sunt indicii cu privire la savarsirea infracțiunii prevăzute de art.254 si art.255 Cp, iar cu privire la declinarea cauzei la Parchetul de pe langa Judecătoria Sector 2 B, acesta a fost legală si temeinică, celelalte pretinse fapte reclamate de către petenta fiind de competența parchetelor de pe lângă judecătorii, in cauza de față locul pretinselor fapte fiind situat in sectorul 2.Astfel, in mod legal si temeinic a fost menținută soluția Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Recurenta petent solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, pentru a combate motivele susținute de către apărătorul ales al intimaților.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate recurentei petent - sa depună concluzii scrise, la solicitarea acesteia,
DISPUNE
Amâna pronunțarea la data de 20.01.2010.
Data in ședința publică, azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.01.2010
CURTEA
In aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 27.01.2010.
Data in ședința publică, azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 11607/3/2009
2743/2009
DECIZIA PENALĂ NR.160
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta - împotriva sentinței penale nr.990/04.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -SECTIA I PENALĂ in dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 13.01.2010, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, pentru a da posibilitate recurentei petent să depună concluzii scrise, la solicitarea expresă a acesteia, a amânat succesiv pronunțarea la 20.01.2010, și, respectiv 27.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.990/F din 4.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza art.2781Cod procedură penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta împotriva soluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr.1719/P/2007.
A fost menținută ordonanța nr.1719/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu obligarea petentei la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
La data de 08.02.2008 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția II Penală, plângerea petentei împotriva soluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr.1719/P/2007.
În motivarea plângerii se arată, în esență, că soluțiile Parchetului sunt netemeinice și nelegale, intimații făcându-se vinovați de săvârșirea infr. prev. de art.246 și 255.
Cod PenalPrin sentința penală nr.883/29.07.2008 Tribunalul București - Secția II Penală a admis plângerea și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea audierii petentei și administrării tuturor probelor propuse de petentă și apreciate de procuror ca utile cauzei în scopul aflării adevărului.
Soluția a rămas definitivă prin respingerea recursului Parchetului pe lângă Tribunalul București.
Organele de urmărire penală și-au îndeplinit obligația de aoa udia pe petentă.
Prin ordonanța nr.1719/P/19.01.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și pentru infr. prev. de art.255 și Cod Penal declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B pentru efectuarea de cercetări față de intimați sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.246 rap. la art.258 Cod Penal, 247 rap. la art.258 și Cod Penal art.6 din Legea nr.251/2005.
Prin rezoluția nr.355/II-2/2009 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia respins plângerea petentei ca neîntemeiată
La data de 23.03.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală plângerea formulată de petenta împotriva acestor soluții adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Petenta se plânge că intimații i-ar fi oferit suma de 3000 de euro pentru a-și da demisia din funcția pe care o deținea în cadrul SC " International " SRL, unde era angajată în baza contractului de muncă nr.1622/09.10.2006.
Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.255 Cod Penal, suma de bani nefiindu-i dată în scopurile prev. de art.254 Cod Penal(în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia efectuarea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri).
Astfel, a rezultat din studierea plângerii și actelor depuse de petentă că acesteia i s-a solicitat de conducerea SC International să fie de acord cu încetarea contractului individual de muncă, pe cale amiabilă, dispozițiile art.55 lit.b din legea nr.53/2003, modificată și republicată ( Codul muncii ), reglementând această posibilitate.
În acest sens, i s-au înmânat petentei un model al "Convenției de încetare" și o "Anexă la convenția de încetare" - (ultimele 3 file ale dosarului de urmărire penală), pentru a le completa, dar întrucât, aceasta nu a fost de acord cu încetarea contractului, nu le-a completat. Rezultă din această convenție că pentru pierderea locului de muncă (art.2), urmează ca, dacă va fi acord cu încetarea contractului de muncă, să primească în compensație, suma de două salarii brute lunare și anume 2900 euro, ce urmează a-i fi plătită prin virament bancar.
Cât privește declinarea cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, aceasta a fost legală și temeinică, celelalte pretinse fapte reclamate de petentă fiind de competența parchetelor de pe lângă judecătorii, iar locul pretinselor fapte fiind situat în sectorul 2.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta.
În cuprinsul recursului, petenta a invocat mai multe motive, primul dintre acesta vizând legalitatea compunerii primei instanțe, față de faptul că judecătorul care a soluționat caua nu ar fi avut calitatea de judecător.
De asemenea, petenta a mai arătat că apărătorul intimaților nu ar fi avut calitatea de reprezentant al intimaților, față de modul de exercitare a profesiei de avocat.
Celelalte motive invocate vizează modalitatea de soluționare a cauzei, respectiv nelegalitatea ordonanței procurorului, neadministrarea probelor, neatașarea dosarului 1170/P/2007.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către petenta recurentă dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, respectiv nelegalitatea compunerii completului de judecată, Curtea constată că este nefondat, dl., fiind judecător al Tribunalului București Secția I Penală, având competența funcțională și materială să soluționeze cauza cu care a fost investit.
Referitor la al doilea motiv, Curtea constată că potrivit art.68 pr. civ. procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată;în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților. Față de acest dispoziții, care se aplică și în procedura penală, Curtea constă că împuternicirea avocațială depusă la dosar dă dreptul apărătorului să reprezinte intimații în fața instanței, critica recurentei fiind nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată, ca un aspect preliminar (fiind invocată această chestiune de către petentă), că dosarele nr.1770/P/2009 și nr.7483/P/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B au fost solicitate și atașate cu ocazia judecării în fond, deși făceau obiectul altor dosare, astfel că susținerea petentei în sensul că judecata s-ar fi făcut în lipsa acestora este nesusținută de probe.
Pe fond Curtea constată că prin sentința penală nr.883/29.07.2008 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, în temeiul art.2781alin.8 Cod proc. pen. a fost admisă plângerea petentei, s-a desființat rezoluția nr.1719/P/31,07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, trimițându-se cauza acestei unități de parchet, urmând a se proceda la audierea petentei și la administrarea tuturor probelor propuse de petentă și apreciate ca utile de către procurorului cauzei.
Prin decizia penală nr.1217/07.10.2008 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În considerentele acesteia s-a reținut că se impunea administrarea probatoriilor enumerate în hotărârea atacată, respectiv audierea petentei și administrarea probelor pe care aceasta le va propune.
Totodată, s-a mai reținut că organul de urmărire penală nu este ținut de încadrarea juridică dată faptelor de către petentă, urmând ca organul de urmărire penală să schimbe încadrarea juridică, cu atât mai mult că cât petenta susținea că s-au săvârșit infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Astfel că, procurorul a reluat cercetările, după primirea dosarului, procedând la audierea petentei și administrarea probei cu înscrisuri, depuse de către aceasta.
Prin ordonanța nr.1719/P/2008 din data de 19.01.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus neînceperea urmării penale față de intimații, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art.255 Cod pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Totodată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe aceeași intimați Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 Cod pen. rap. la art.258 Cod pen. art.247 rap. la art.258 Cod pen. și respectiv art.6 din Legea nr.251/2005.
Din analiza actelor din dosar, Curtea, în acord cu prima instanță constată că ordonanța procurorului este legală și temeinică, atât sub aspectul soluției date cu privire la intimați în ceea ce privește soluția ce neîncepere a urmăririi penale, cât și în ceea ce privește declinarea competenței. Sub acest ultim aspect, se constată că, procedând astfel, procurorul a dat curs și dispozițiilor instanțelor care au soluționat inițial plângerea petentei.
În ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de către procuror, Curtea constată următoarele:
Prin plângerea formulată de către petentă la data de 15.06.2007 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, aceasta a solicitat tragerea la răspundere a intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 Cod pen. întrucât intimații, în calitate de angajați ai societăți a cărei angajată era și petenta, i-ar fi oferit suma de 3 000 euro cu condiția ca acesta să își dea demisia din funcția de conducere pe care o deținea în cadrul societății.
Potrivit art.255 Cod pen. promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 Cp, respective ca un funcționar îndeplinească, să nu îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Or, așa cum în mod corect a reținut și procurorul, demisia nu poate fi considerată ca intrând în sfera atribuțiilor de serviciu, ci reprezintă o manifestare unilaterală de voință a angajatului și care nu poate fi cenzurată în vreun fel. Rezultă,deci că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 Cod pen.
În ceea ce privește critica petentei, în sensul că hotărârea primei instanțe nu ar fi fost pronunțată în ședință publică, Curtea constată că aceasta este nefondată, din cuprinsul minutei, dar și a hotărârii rezultând contrariul.
Față de toate acestea, constatând că hotărârea primei instanțe prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentei, menținându-se ordonanța procurorului, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către petenta, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul formulat de petenta împotriva sentinței penale nr.990/F din 4.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./4.02.2010
- - jud.:
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Luciana Mera, Cristina Rotaru
