Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 223/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 223/PI
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției din 06.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 623/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 16.06.2008 dată în dosarul nr. 621/II/2/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, lipsă fiind intimații, și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petentul solicită a se aplica prevederile constituției României și a fi pedepsiți intimații.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea celor două rezoluții, întrucât din probe nu rezultă vinovăția intimaților.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub numărul 679/59 din 27.06.2008, petentul a solicitat desființarea rezoluției dată în dosarul nr. 621/II/2/2008 și a rezoluției dată în dosarul nr. 623/P/2008, întrucât au fost încălcate mai multe articole din Constituția Română și din Codul d e procedură penală; strămutarea acțiunii la Parlamentul European pentru Drepturile Omului (CEDO).
În motivarea plângerii, petentul a susținut că s-ar fi dat o încadrare juridică eronată în art. 278.C.P.P. ceea ce ar fi încălcat Constituția României, precum și art. 246, 247, 248, 2481, 249, 250.C.P.P.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv: conținutul dosarului de urmărire penală nr. 623/P/2008 și lucrarea nr. 621/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1895 din 24.09.2007, pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Timișoara, s-a dispus în baza art. 300.C.P.P. trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea efectuării de cercetări împotriva numiților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194.Cod Penal, art. 260.Cod Penal, art. 288.Cod Penal, art. 291.Cod Penal și art. 208 al. 1.Cod Penal, precum și împotriva lui, judecător la Judecătoria Timișoara, avocat în cadrul Baroului T, executor judecătoresc și, expert contabil, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 194.Cod Penal, art. 260.Cod Penal, art. 288.Cod Penal, art. 291.Cod Penal și art. 208 alin. 1.
Cod PenalÎn declarația dată la procuror în data de 29.02.2008, numitul și-a precizat plângerea formulată, în sensul că solicită efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal a judecătorului, avocatului, expertului contabil, executorului judecătoresc, și.
Față de avocatul s-a solicitat efectuarea de cercetări și cu privire la infracțiunea de sustragere de acte prev. de art. 242.Cod Penal, iar față de executorul judecătoresc și pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260.
Cod PenalÎn esență, petentul a susținut că activitatea infracțională a persoanelor reclamate constă în săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- judecătorul i-a cauzat o vătămare a intereselor legale prin sentința civilă nr. 1289/3.07.2002, pronunțată în dosarul nr. 23788/2001 al Judecătoriei Timișoara, întrucât în mod nejustificat l-a obligat să plătească cu titlu de pretenții suma de 6.345.901 Rol, deși a dovedit cu acte că nu datorează suma respectivă.
- expertul, în mod abuziv nu a luat în considerare la efectuarea raportului de expertiză contabilă, actele, în original, pe care i le-a pus la dispoziție;
- avocatul în calitate de reprezentant al Asociației de proprietari, a refuzat să colaboreze cu acesta, pentru a susține în fața instanței de judecată în dosarul nr. 23788/2001 al Judecătoriei Timișoara, că pretențiile asociației sunt nefondate, suspectându-l totodată pe avocat, de sustragerea unor acte din dosarul cauzei;
- executorul judecătoresc în mod abuziv l-a somat la data de 11.09.2001 să plătească Asociației de proprietari suma de 5.382.904 Rol, deși nu avea la bază un titlu executoriu. De asemenea, în baza mărturiei mincinoase depusă de acesta în dosarul nr. 6506/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, a fost sancționat cu amendă administrativă de 2.000.000 lei;
- numiții, și, cu rea-credință, au promovat acțiunile civile care au format obiectul dosarelor nr. 23788/2001 și nr- ale Judecătoriei Timișoara, întrucât în calitate de membri ai comitetului executiv a Asociației de proprietari, aveau cunoștință de faptul că acesta a emis chitanțe cu privire la toate cheltuielile efectuate în calitate de administrator. Petentul a solicitat să fie despăgubit cu suma de 5.000 Ron, ce reprezintă prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a litigiilor respective.
Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 06.03.2008 în dosarul nr.623 /P/2007, în temeiul art. 228 alin. 61.C.P.P. art. 209 alin. 3, 4.p Cod Penal, rap. la art. 10 lit. a, f și g C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246.Cod Penal, iar față de și pentru infracțiunea prev. de art. 242.Cod Penal și față de cu privire la infracțiunea prev. de art. 260.
Cod PenalPentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara, sub nr. 23788/2001, reclamanta Asociația de proprietari- T, reprezentată de avocatul, l-a acționat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să plătească contravaloarea cheltuielilor de întreținere.
La solicitarea lui, instanța de judecată a încuviințat efectuarea unei expertize contabile care a fost întocmită de expertul contabil, expertiză ce a stabilit că numitul datorează Asociației de proprietari suma de 7.390.300 Rol, iar prin sentința civilă nr. 12892 din 03.07.2002 pronunțată de judecătorul, acesta a fost obligat la plata sumei de 6.345.900 Rol.
Prin rezoluție s-a reținut că instanța de judecată a luat în considerare la stabilirea cuantumului obligației un număr de două chitanțe, cu care a făcut dovada achitării unor cheltuieli parțiale în cuantum de 1.044.400 Rol. Cu privire la modul de soluționare a acestei cauze, numitul a formulat plângeri penale împotriva lui, și.
S-a constatat că prin rezoluția nr. 2419/P/2003 din 11.12.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus în baza art. 10 lit. a neînceperea C.P.P. urmăririi penale față de numiții, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal, iar prin rezoluția nr. 69/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d față C.P.P. de judecătorul cu privire la aceeași infracțiune.
S-a apreciat că în această situație, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f sub C.P.P. aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal, întrucât aceleași fapte reclamate de prin plângerea penală au constituit obiectul de cercetare al dosarului nr. 2419/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și nr. 69/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
De asemenea, s-a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121.Cod Penal, art. 122 lit. d Cod Penal, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale față de, și, cu privire la infracțiunea prev. de art. 246.
Cod PenalFață de executorul judecătoresc s-a considerată că prescripția a intervenit și pentru infracțiunea prev. de art. 260.Cod Penal, iar față de avocatul cu privire la infracțiunea prev. de art. 242.Cod Penal, întrucât de la data săvârșirii faptelor și până la sesizarea organului de urmărire penală la 12.11.2007 au trecut 5 ani, astfel că în baza art. 10 lit. g acțiunea C.P.P. penală nu mai poate fi exercitată. S-a reținut că potrivit art. 122 lit. d termenul Cod Penal de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, care nu depășește 5 ani, ori pentru aceste infracțiuni Codul penal prevede pedeapsa de până la 5 ani închisoare.
Totodată, s-a apreciat că infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.Cod Penal, nu poate fi reținută în sarcina numiților:, și, întrucât acestea nu există.
Pe de altă parte, reținând că în art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, se prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, procurorul a apreciat că în virtutea acestui drept, Asociația de proprietari din T,-, a avut libertatea să se adreseze justiției împotriva petentului, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata cheltuielilor de întreținere.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, fiind nemulțumit de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul, avocatul, executorul judecătoresc, expertul contabil și numiții, și.
Prin rezoluția dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 16 iunie 2008 în dosarul nr. 621/II/2/2008, în temeiul art. 278.C.P.P. a fost respinsă plângerea formulată de petentul.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul, instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
În mod corect în speță s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. g privind C.P.P. prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile imputate de petent intimaților. Astfel, potrivit art. 122 alin. 1 lit. d termenul C.P.P. de prescriere a răspunderii penale este de "5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani"; termen aplicabil în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.Cod Penal (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani), infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242.Cod Penal (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 5 ani) și infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260.Cod Penal (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani). În raport cu data comiterii faptelor și data sesizării organului de urmărire penală, respectiv 12.11.2007, termenul de prescripție a răspunderii penale este împlinit, ceea ce împiedică exercitarea acțiunii penale.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 246.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că judecătorul, avocatul, executorul judecătoresc și expertul menționați, cu rea credință, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt; iar din cuprinsul plângerii rezultă că nemulțumirea acestuia vizează în fapt soluția pronunțată într-o cauză civilă, cu referire la care afirmă că s-ar fi produs erori în aplicarea dispozițiilor legale. Așa cum în mod întemeiat a reținut organul de urmărire penală, nemulțumirea petentului privește soluția dată în cauză civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 23788/2001 și vizează declanșarea controlului judiciar al hotărârii judecătorești pronunțate (sentința civilă nr. 12892/2002), pe alte căi decât cele prevăzute de legea procesual-civilă. Astfel, plângerea prevăzută de art. 2781. proc. pen. are ca finalitate controlul judecătoresc al soluției de netrimitere în judecată, control ce privește exclusiv temeinicia și legalitatea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de urmărire penală, după caz, în condițiile determinate riguros de legea procesual-penală. Prin urmare, instanța penală sesizată cu plângere nu are temei legal pentru a se pronunța ca instanță de control judiciar în cauza civilă la soluționarea căreia, într-un proces civil, s-a pronunțat o soluție ce nu dă satisfacție petentului; pretinsele erori jurisdicționale și de procedură ce, eventual, ar fi vizate de petent, nu pot fi examinate, contrar legalității căilor de atac, pe această cale; cu atât mai mult cu cât în speță aceasta a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 1354/R/09.10.2002 a Tribunalului Timiș recursul a fost respins ca nefondat.
În același sens, este de reținut că sistemul procesului civil sau penal, după caz, același pentru persoane aflate în situații identice, determinat prin norme imperative și având ca finalitate intrarea în puterea lucrului judecat numai a hotărârilor corespunzătoare adevărului și legii, este de natură a asigura respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, egalitatea acestora în fața legii și tratamentul juridic nediscriminatoriu pentru toți participanții. Totodată, determinarea riguroasă a procedurilor jurisdicționale, prin legea procesual-civilă și, respectiv, legea procesual-penală, este de natură a răspunde exigențelor noii perspective asupra protecției judiciare a drepturilor subiective, determinată de dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinarea legalității și temeiniciei soluției pronunțate în cauza civilă, în sensul vizat de petent, ar fi reprezentat o încălcare a principiilor fundamentale menționate anterior.
Se mai reține de către instanță că nemulțumirile petentului vizează în fapt îndeplinirea de către intimați a unor atribuții conferite de lege, respectiv: pronunțarea sentinței civile nr. 12822/2002 a Judecătoriei Timișoara de către judecător; efectuarea expertizei în cauză de către expertul; reprezentarea Asociației de Proprietari în litigiu de către avocatul; somarea petentului să achite sumele restante către asociație de către executorul judecătoresc; formularea cererilor de chemare în judecată și punerea în executare a hotărârii civile de către reprezentanții asociației. În speță, nu s-a făcut dovada că exercitarea acestor atribuții ar fi fost efectuată cu încălcarea normelor legale ce reglementează activitatea respectivă și nici că avocatul ar fi sustras acte de la dosarul cauzei.
În ce privește cererea petentului de strămutare a cauzei la Parlamentul European pentru Drepturile Omului, instanța constată că o asemenea procedură nu este reglementată de normale interne sau internaționale; că, în ipoteza în care dorește să formuleze plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru îngrădirea vreunuia dintre drepturile ce îi sunt garantate are posibilitatea de a se adresa direct, fără a fi necesară intermedierea instituțiilor statului.
Prin urmare, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a p Cod Penal instanța va respinge plângerea formulată de petentul, ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACTESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE
În temeiul art. 2781al. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 06.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 623/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 16.06.2008 dată în dosarul nr. 62/II/2/2008.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședință publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. /06.10.2008
Tehnoed.-06.10.08
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan
