Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.4687/2/2009
1236/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.223
Ședința publică din data de 24 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul-persoană vătămată G împotriva Rezoluției din data de 01.IV.2009, adoptată în Dosarul nr.231/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, și a Rezoluției din data de 06.2009, din Lucrarea nr.655/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul-persoană vătămată G, personal, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care petentul-persoană vătămată G solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, anume adresa nr.1399/VIII-1/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, prin care i s-a comunicat faptul că dosarul cu același număr a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, competent să soluționeze cauza privindu-l pe executorul judecătoresc.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri formulată de petentul-persoană vătămată, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Petentul-persoană vătămată G, personal, arată că este nemulțumit de cele două rezoluții, întrucât procurorul nu s-a pronunțat cu privire la executorul judecătoresc și avocatul, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata-făptuitoare este nelegală, motive pentru care solicită admiterea plângerii și trimiterea dosarului de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru a completa cercetările prin audierea intimaților și efectuarea de confruntări.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii, arătând că procurorul nu se putea pronunța asupra infracțiunilor prevăzute de art.246 și de art.249 alin.1 Cod penal pretins a fi fost săvârșite de către executorul judecătoresc, întrucât acestea au făcut obiectul Dosarului nr.7156/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, finalizat prin soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție ce nu a fost atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior. Totodată, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata-făptuitoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.288 și de art.290 alin.1 Cod penal este corectă, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât cererea nu a fost falsificată în vreunul din modurile descrise în art.288 Cod penal, iar în privința avocatului nu rezultă din actele dosarului că plângerea ar fi fost îndreptată și împotriva sa sau că ar fi săvârșit vreo infracțiune, astfel că procurorul nu a avut cu privire la ce să se pronunțe.
Petentul-persoană vătămată G, personal, arată că a formulat plângere și împotriva intimatei-făptuitoare, dar nu a fost atașată la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petentul Gas olicitat desființarea rezoluției nr. 231/P/2008 din 1 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, precum și a rezoluției nr. 655/II/2/2009 din 6 mai 2009 procurorului general al acestei unități de parchet, solicitând, ca efect al admiterii plângerii și desființării actelor atacate, fie retrimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în vederea completării cercetărilor în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele Cod procedură penală, fie reținerea de către instanță a cauzei pentru judecarea pe fond a acesteia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procurorul care a instrumentat dosarul penal soluționat prin rezoluția atacată nu s-a pronunțat cu privire la faptele reclamate în sarcina intimaților și și nu a efectuat nici un act de cercetare pentru stabilirea vinovăției acestora, încălcând, astfel, prevederile art. 62 și următoarele Cod procedură penală.
Totodată, s-a susținut că nu au fost depuse diligențele necesare în vederea identificării mobilului constituirii și continuării de către executorul judecătoresc a dosarului de executare silită nr. 6/2004 având ca obiect vânzarea la licitație a imobilului proprietatea petiționarului și a soției sale situat în B,-, sector 3, procurorul de caz ignorând toate cererile formulate în acest sens de petent.
De asemenea, petentul a mai criticat rezoluția nr. 231/P/2008 din 1 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și sub aspectul soluției date de procuror față de intimata, susținându-se că aceasta, în numele fiului său, a formulat cererea de executare silită imobiliară asupra apartamentului aparținând petiționarului și soției sale, deși nu mai exista nici o creanță de încasat în baza sentinței penale nr. 529/11.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 3
Cu privire la rezoluția nr. 655/II/2/2009 din 6 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 231/P/2008 din 1 aprilie 2009 aceleiași unități de parchet, s-a arătat că aceasta a fost emisă de procurorul general fără a fi administrată vreo probă în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, motiv pentru care s-a apreciat că se impune desființarea acesteia, cu consecința retrimiterii cauzei la parchet sau a reținerii ei de către instanță în vederea judecării pe fond.
Aceleași critici au fost reiterate de petiționar în ședințele publice din 19 iunie 2009 și 24 august 2009, când acesta a învederat Curții că nemulțumirile sale față de cele două rezoluții atacate vizează împrejurarea că procurorul nu s-a pronunțat asupra faptelor reclamate în sarcina intimaților și, precum și soluția de neîncepere a urmăririi penale dată cu privire la intimata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
La solicitarea instanței, au fost atașate dosarul de cercetare penală nr. 231/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, lucrarea nr. 655/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet, precum și dosarul de cercetare penală nr. 7156/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Totodată, la cererea petentului, încuviințată de instanță, au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri în copie, respectiv: rezoluțiile atacate, adresele de comunicare a acestora către petent, plângerea adresată de petiționar procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și completarea la această plângere, ambele înregistrate sub nr. 591/2009, extrase din ziare, întâmpinări depuse în mai multe dosare civile, cererea formulată de creditorul în dosarul de executare silită nr. 344/2002, cererea adresată de petent procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 3115/2009, cererea adresată de petent prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și înregistrată sub nr. 1804/26.06.2009, certificatul de grefă eliberat în dosarul nr. 7098/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 B, adresa nr. 1399/VIII-1/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 12.02.2008, petentul G s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, înregistrată sub nr. 231/P/2008, prin care a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 Cod penal, precum și a intimatei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal. Prin aceeași plângere, s-a solicitat efectuarea de cercetări și față de persoana care a reținut plângerea penală depusă de petent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, înregistrată în condica de audiențe sub nr. 903/18.07.2005, precum și completarea la această din urmă plângere, înregistrată în condica de audiențe sub nr. 220/11.10.2005, la care erau atașate mai multe probe (fila 248 dosar cercetare penală nr. 231/P/2008).
În motivarea plângerii penale, s-a arătat că, la data de 13.01.2004, a formulat o cerere adresată executorului judecătoresc, prin care a solicitat executarea silită asupra imobilului proprietatea petentului și a soției sale situat în B,-, sector 3, până la concurența sumei de 29.745.000 lei reprezentând reactualizarea debitului de 45.000.000 lei, menționând ca titlu executoriu sentința penală nr. 529/11.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1715/6.11.2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, și omițând, cu știință, să înscrie decizia penală nr. 754/R/25.04.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, prin care de fapt rămăsese definitivă sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Cu privire la intimatul, s-a arătat că, la data de 19.01.2004, ca urmare a solicitării formulate de, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, sub nr. 245/2004, o cerere de încuviințare a executării silite asupra imobilului proprietatea petentului și a soției sale situat la adresa anterior menționată, pentru suma de 29.745.000 lei reprezentând reactualizarea debitului de 45.000.000 lei, calculată de la data de 6.11.2001, când a fost pronunțată decizia penală nr. 1715/2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, deși sentința penală nr. 529/11.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B rămăsese definitivă la data de 25.04.2002, prin decizia penală nr. 754/R/2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
Totodată, s-a mai susținut că executorul judecătoresc i-a comunicat petentului încheierea de încuviințare a executării silite imobiliare pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 245/2004 abia după un an, aspect ce rezultă din notificarea nr. 6/2004 din 16.05.2005, precum și faptul că intimatul a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea sumei reprezentând actualizarea creanței pe care petentul o datora lui, menționând aceleași date înscrise în cererea depusă de, respectiv faptul că actualizarea sumei urmează să se facă de la data de 6.11.2001, data pronunțării deciziei penale nr. 1715/2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Aceleași aspecte au fost invocate, în esență, de petiționar și prin cererile depuse la datele de 1.10.2008 (fila 203 dosar cercetare penală nr. 231/P/2008) și 20.10.2008 (fila 177 dosar cercetare penală nr. 231/P/2008) la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, susținându-se în plus faptul că intimatul, la comiterea faptelor penale ce formează obiectul plângerii, a acționat împreună cu avocata, cea care a redactat întâmpinările depuse de Biroul executorului judecătoresc în dosarul civil nr. 7098/2005 al Judecătoriei sectorului 3
În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, prin rezoluția nr. 231/P/2008 din 1 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de și, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, sub aspectul infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 Cod penal, întrucât fapta nu există, precum și față de intimata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a reținut, în esență, în considerentele rezoluției, că cele două plângeri pe care petentul le-a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B la datele de 18 iulie 2005 și 11 octombrie 2005, înregistrate în condica de audiențe sub nr. 903/2005 și, respectiv, nr. 1220/2005, au format obiectul dosarului de cercetare penală nr. 7156/P/2005 al acestei unități de parchet, soluționat prin rezoluția cu același număr din 30 noiembrie 2006, astfel încât fapta sesizată de petiționar privind dispariția celor două plângeri penale și a probelor anexate nu există.
Cu privire la făptuitoarea, s-a arătat că, deși menționarea în cererea adresată executorului judecătoresc doar a hotărârilor pronunțate în fond și în apel, prin omisiunea deciziei date de instanța de recurs, nu reprezintă un procedeu corect, totuși nu se poate reține faptul că intimata ar fi falsificat cererea prin vreunul dintre modurile arătate în art. 288 Cod penal, așa cum cer prevederile art. 290 alin. 1 Cod penal, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Referitor la faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc, s-a reținut în considerente că acestea sunt identice cu faptele descrise în plângerea ce a format obiectul dosarului penal nr. 7156/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și în care, prin rezoluția din 30 noiembrie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 Cod penal, astfel încât s-a apreciat că plângerea înregistrată sub nr. 231/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nu mai poate fi soluționată sub acest aspect.
Rezoluția nr. 231/P/2008 din 1 aprilie 2009 fost comunicată petentului pe 10 aprilie 2009, iar la data de 23 aprilie 2009, acesta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI care, prin rezoluția nr. 655/II/2/2009 din 6 mai 2009, dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Rezoluția dată de procurorul general a fost expediată petentului la data de 11 mai 2009 și primită de către acesta pe 13 mai 2009, iar la data de 22 mai 2009, în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, petiționarul s-a adresat cu plângere la instanța de judecată competentă - Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, făcându-se, în speță, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 290 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune falsificarea unui astfel de înscris prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cod penal (contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
În cauză, însă, se constată, așa cum a reținut și procurorul în considerentele rezoluție atacate, că cererea de executare silită imobiliară adresată la data de 13.01.2004 de către intimata executorului judecătoresc nu a fost falsificată prin nici una din modalitățile alternative prevăzute de art. 288 Cod penal, intimata formulând cererea în numele fiului său, creditorul, în baza procurii autentificate sub nr. 1230/4.04.2003 și indicând ca titlu executoriu sentința penală nr. 529/11.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B și decizia penală nr. 1715/6.11.2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, fără a menționa că hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin decizia tribunalului, astfel cum a susținut petentul. Într-adevăr, în cuprinsul cererii de executare silită, nu a fost indicată decizia penală nr. 754/R/25.04.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, prin care a rămas definitivă sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, însă data și modalitatea rămânerii definitive a hotărârilor date de instanța de fond și cea de apel rezultă din mențiunile făcute pe respectivele hotărâri cu ocazia legalizării lor și investirii cu formulă executorie, acestea fiind anexate la cererea de executare silită și verificate de instanță cu ocazia încuviințării executării silite imobiliare.
Ca urmare, constatând că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nici sub aspectul elementului material al laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus de către procuror, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. d) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimata pentru comiterea respectivei infracțiuni.
Referitor la faptele reclamate în sarcina intimaților și, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul de cercetare penală nr. 7156/P/2005 al acestei unități de parchet, că plângerea înregistrată în condica de audiențe sub nr. 903 din 18 iulie 2005 format obiectul dosarului penal anterior menționat, la care a fost atașată, în data de 11 octombrie 2005, și completarea la plângerea inițială, împreună cu probele anexate, aceasta din urmă fiind înregistrată în condica de audiențe sub nr. 1220/2005.
În consecință, astfel cum - în mod corect - a apreciat și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, nu se poate reține în sarcina celor doi procurori comiterea vreunei fapte de împiedicare, în orice mod, ca cele două plângeri adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B să ajungă la această unitate de parchet, dimpotrivă, actele de sesizare formulate de petent fiind înregistrate la organul judiciar i-au fost adresate și soluționate prin rezoluția nr. 7156/P/2005 din 30 noiembrie 2006.
Referitor la criticile formulate de petent în legătură cu omisiunea procurorului care a instrumentat dosarul de cercetare penală nr. 231/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI de a se pronunța cu privire la faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, prin rezoluția emisă în dosarul penal menționat, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de și, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 272 Cod penal, precum și față de intimata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, fără ca procurorul să se pronunțe în dispozitivul rezoluției asupra infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și art. 249 Cod penal, pretins a fi fost săvârșite de intimatul.
În considerentele rezoluției, însă, procurorul care a instrumentat dosarul a menționat motivele pentru care nu a dat nici o soluție cu privire la faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc, arătând, în esență, că acestea sunt identice cu faptele descrise în plângerea ce a format obiectul dosarului penal nr. 7156/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și în care, prin rezoluția din 30 noiembrie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 Cod penal, astfel încât s-a apreciat că plângerea înregistrată sub nr. 231/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nu mai poate fi soluționată sub acest aspect.
Având în vedere că, deși procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunile reclamate în sarcina executorului judecătoresc, totuși, în cuprinsul considerentelor rezoluției date în cauză, s-a făcut referire la faptele pretins a fi comise de acesta, Curtea va analiza pe fond criticile aduse de petent sub acest aspect, apreciind, față de motivele anterior expuse, că formularea lor pe calea plângerii de față este admisibilă.
Astfel, Curtea constată că, la data de 21 iulie 2005, petentul Gas esizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 B, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și art. 249 Cod penal, plângerea petiționarului fiind înregistrată la parchet sub nr. 7156/P/2005.
În motivarea acestei plângeri penale, petiționarul a arătat că intimatul a redactat o cerere de încuviințare a executării silite pe care a depus-o la instanța de judecată, în care a menționat ca titlu executoriu sentința penală nr. 529/11.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1715/2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, deși sentința rămăsese definitivă la data de 25.04.2002, prin decizia penală nr. 754/R/2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
S-a mai precizat, totodată, că executorul judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea sumei reprezentând actualizarea creanței pe care petentul o datora lui, menționând faptul că actualizarea sumei urmează să se facă de la data de 6.11.2001, data pronunțării deciziei penale nr. 1715/2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, până la data achitării efective.
Prin rezoluția nr. 7156/P/2005 din 30 noiembrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 Cod penal, precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 Cod penal, în legătură cu modul de îndeplinire de către acesta a atribuțiilor de serviciu în dosarul de executare constituit ca urmare a cererii petentului din data de 2.02.2005, având ca obiect executarea silită împotriva numitei pentru suma de 7.386.375 lei vechi plătită în plus în dosarul de executare nr. 343/2002.
Astfel cum rezultă din relațiile furnizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B (filele 45-47 dosar nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI ), rezoluția nr. 7156/P/2005 din 30 noiembrie 2006 acestei unități de parchet a fost comunicată petentului cu adresa nr. 84bis/VIII-1/2007 la data de 12 iulie 2007, nefiind atacată cu plângere în condițiile art. 278 Cod procedură penală.
Așadar, se observă, astfel cum a reținut și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în cuprinsul rezoluției atacate, că faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc prin plângerea ce a format obiectul dosarului de cercetare penală nr. 231/P/2008 al acestei unități de parchet sunt identice cu cele ce au format obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 7156/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală.
Împotriva acestei rezoluții, petentul avea deschisă calea plângerii la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și, ulterior, la instanța de judecată competentă, conform dispozițiilor art. 278 și art. 2781Cod procedură penală, nefiind admisibil ca procedura reglementată de aceste prevederi legale să fie substituită cu formularea unei noi plângeri penale împotriva aceleiași persoane și pentru săvârșirea acelorași fapte penale pentru care s-a dispus prin rezoluția procurorului neînceperea urmăriri penale.
Chiar dacă, la termenul de judecată din 19 iunie 2009, petentul a învederat instanței că nu a exercitat căile legale de atac împotriva rezoluției nr. 7156/P/2005 din 30 noiembrie 2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B întrucât aceasta nu i-a fost comunicată, din cuprinsul înscrisurilor depuse de petiționar în dosarul de cercetare penală nr. 231/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI rezultă că acesta avea cunoștință de soluția dată de procuror în dosarul nr. 7156/P/2005, în opinia Curții, termenul de 20 de zile prevăzut de lege pentru introducerea plângerii la procurorul ierarhic superior calculându-se în acest caz de la data la care petentul a luat cunoștință de conținutul rezoluției.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de petent în legătură cu omisiunea procurorului care a instrumentat dosarul de cercetare penală nr. 231/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI de a se pronunța cu privire la faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc.
În ceea ce privește susținerea petiționarului în sensul că, în cauză, nu a fost efectuat nici un act de cercetare în vederea stabilirii vinovăției intimatului, procurorul care a instrumentat dosarul soluționat prin rezoluția atacată ignorând toate cererile formulate în acest sens de petent, Curtea, de asemenea, nu o poate reține și, ca urmare, o va înlătura, având în vedere împrejurarea că, la data de 20.02.2009, a fost audiat, în calitate de făptuitor, executorul judecătoresc, au fost atașate, în copie, înscrisuri din dosarul de cercetare penală nr. 7156/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, din dosarele nr- ale Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, precum și din dosarele de executare silită nr. 344/2002, nr. 343/2002 și nr. 6/2004 ale Biroului executorului judecătoresc, iar, în funcție de conținutul înscrisurilor atașate, procurorul a apreciat, în mod întemeiat, că nu se impune suplimentarea cercetărilor efectuate împotriva intimatului, cu atât mai mult cu cât împotriva acestuia fusese dată o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru aceleași fapte.
Referitor la criticile formulate de petent în legătură cu omisiunea procurorului de a da o soluție cu privire la faptele reclamate în sarcina intimatei, Curtea constată că împotriva acesteia nu a fost formulată de petiționar o plângere penală în sensul art. 222 Cod procedură penală, referirea la respectivul avocat din cuprinsul înscrisului depus de petent la data de 20.10.2008 (fila 177 dosar de cercetare penală nr. 231/P/2008) având un caracter foarte general și fiind făcută în contextul prezentării faptelor reclamate în sarcina executorului judecătoresc, fără a cuprinde o descriere efectivă a faptelor ce se pretinde că au fost comise de aceasta și fără să rezulte voința petiționarului de a se efectua cercetări și a se dispune tragerea la răspundere penală și a intimatei pentru săvârșirea anumitor infracțiuni.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că formularea acestor critici pe calea plângerii de față nu este admisibilă, atâta timp cât, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, pot fi atacate la instanța de judecată competentă doar rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, în speță nefiind dată de procuror vreo soluție de netrimitere în judecată cu privire la intimata.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Curtea, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent și ținând seama de faptul că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 231/P/2008 din 1 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, precum și împotriva rezoluției nr. 655/II/2/2009 din 6 mai 2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.08.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
---
Red.și dact.: jud.
2 ex./8.09.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie
