Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 233/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(870/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.233
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale de față, având ca obiect plângerea formulată de către petentul, împotriva rezoluției din 13 februarie 2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.1168/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul personal, pentru intimatul, lipsă fiind, avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Arată că în timpul întocmirii actelor de către parchet, singura persoană, numita, care ar fi putut lămurii situația nu a fost chemată să dea nici un fel de declarație. Mai mult, martora, mama numitei, care într-un proces civil, sub prestare de jurământ, a declarat că a făcut declarația calomnioasă fără încuviințarea fiicei sale, nu a fost pusă să facă nici o referință la această situație. Declarația acesteia cuprinde cu totul alte aspecte.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea plângerii, ca nefondată și menținerea rezoluției pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată. Din punctul său de vedere, actele de cercetare au avut un caracter complet, rezoluția atacată fiind temeinică și legală. Cu privire la cele învederate de petent, consideră că nu se impunea audierea celor două persoane în calitate de martore întrucât, pe de o parte, a avut inițial calitatea de inculpat. În ceea ce privește declarația dată de într-un dosar civil, în sensul că intimatul ar fi fost cel care a inițiat susținerea din cadrul celor două cereri de chemare în judecată, că petentul ar fi fost suspectat de producerea incendiului, solicită a se observa că aceasta a fost dată în circumstanțele în care fiica acestei martore, respectiv, era în același timp inculpată alături de intimatul pentru comiterea faptei de calomnie. Pe de altă parte, apreciază că există suficiente acte la dosarul cauzei care să conducă la aceeași soluție întrucât și sunt cele care au depus o plângere penală împotriva petentului în anul 2001 acuzându-l pentru incendierea apartamentului. Tot la dosarul cauzei se află cele două de chemare în judecată în care apare afirmația cu caracter presupus calomnios. Ambele cereri de chemare în judecată nu sunt semnate de către intimat, ci sunt semnate de.
Petentul,având cuvântul în replică, arată că în plângerea numitei despre incendiul din casa acesteia, se menționează doar faptul că îl bănuiește și nu îl învinuiește, nedepunând plângere penală împotriva sa. În ceea ce privește ordinea evenimentelor, arată că procesul civil în care a declarat că nu fiica sa a făcut afirmația, ci avocatul acesteia, a avut loc înainte ca el să formuleze plângerile penale referitoare la intimat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită menținerea rezoluției nr.321 din 11 martie 2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și respingerea plângerii formulate de petent, ca neîntemeiată. Solicită a se avea în vedere motivarea care este dată în considerentele rezoluției.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 13.04.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI cu nr-, petentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.2781din Codul d procedură penală, verificarea soluției adoptate prin rezoluția din 13.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, emisă în dosarul nr.1168/P/2008.
Au fost atașate: dosarul nr.1168/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și rezoluția nr.321/ll-2/2009 din 11.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Examinând conținutul actelor dosarului Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din 13.02.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.1168/II/5/2008 s-a dispus, în baza 10 lit. din Codul d procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de, avocat în cadrul Baroului B, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută de art.206 Cod penal.
Pentru a se adopta această soluție, s-a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost sesizat prin sentința penală nr.132 din 03.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția I penală, prin care s-a trimis dosarul nr- (1294/2007), privind plângerea formulată de numitul împotriva avocatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.206 Cp. la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, spre competentă soluționare.
Astfel, anterior, la data de 14.12.2005, numitul a formulat la Judecătoria Sector 3 B plângere penală împotriva fostei sale soții și avocatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.206 Cp.
În motivarea plângerii a susținut că în procesele, având ca obiect decăderea din drepturile părintești și modificarea programului de vizitare minor, făptuitoarea a afirmat că, în luna decembrie 2002, petentul a incendiat apartamentul părinților acesteia.
Totodată, în plângerea adresată judecătoriei, numitul a susținut că în urma audierii în dosarul nr.2728/2003, martora, mama făptuitoarei, a precizat că afirmația privind incendierea de către numitul a fost făcută de către avocatul, avocat al fiicei sale.
Prin sentința penală nr.756 din 31.03.2006 Judecătoria Sector 3 B s-a dispus încetarea procesului penal față de pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.206 din Codul penal și s-a dispus disjungerea plângerii formulate de împotriva avocatului și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
Cu adresa nr.1342P din 13.11.2008 Baroul București comunică faptul că numitul a fost înscris ca avocat stagiar în Baroul București începând cu data de 14.10.1996 prin decizia nr.902/10.10.1996, fiind definitivat la data de 20.05.1998 prin decizia nr.1205/25.06.1998.
Audiat în cauză, în faza actelor premergătoare, numitul a declarat că, în calitate de avocat, a cunoscut-o pe numita care i-a solicitat câte un model al unui acțiuni pentru stabilirea programului de vizitare minor și un model al unei acțiuni de decădere din drepturile părintești, pe care i le-a trimis în format electronic și le-a redactat singură.
Ulterior a fost angajat ca apărător al numitei și a susținut aspectele menționate în aceste acțiuni.
Din declarația numitei și actele dosarului a rezultat că, întrucât se aflau în relații conflictuale cu numitul, în plângerea formulată la poliție cu privire la incendiul din 22.12.2001 l-a indicat ca posibil suspect pe acesta.
Având în vedere aspectele sus-menționate, procurorul a constatat că nu poate fi reținută în sarcina avocatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.206 Cp. întrucât aceste fapte nu există.
Astfel, prin rezoluția din 13.02.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.1168/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, avocat în cadrul Baroului B, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută de art.206 Cod penal.
Împotriva rezoluției din 13.02.2009 emisă în dosarul nr. 1168/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, petentul a formulat, în baza art. 278 Cod procedură penală, plângere adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Reverificând actele premergătoare efectuate precum și soluția adoptată în cauză - și prin prisma criticilor formulate de petent - s-a constatat că soluția este legală și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că a primit de la avocatul angajat pentru susținerea acțiunii de vizitare minor și decădere din drepturile părintești, conceptul acțiunilor, pe care, ulterior acesta le-a susținut în fața instanței.
Afirmația vizând incendiul a fost transmisă de, mama lui, care în dosarul penal format la Secția 8 Poliție în legătură cu incendiul produs la domiciliul din-, sector 2, indicat ca suspect pe fostul concubin al fiicei sale,.
Din cele expuse mai sus nu s-a putut reține în sarcina avocatului, săvârșirea vreunei fapte care să atragă o responsabilitate penală.
Pentru aceste motivele, s-a apreciat soluția adoptată ca fiind legală și temeinică, plângerea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, prin rezoluția din 11 martie 2003 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.321/II-2/2009 s-a dispus, în baza art.278 din Codul d procedură penală, respingerea ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva soluției adoptată în dosarul nr.1168/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Împotriva acestor soluții, în termen legal, a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, petentul.
În motivarea plângerii, petentul a reiterat susținerile formulate anterior, atât prin plângerea inițială cât și prin plângerea împotriva soluției adresate procurorului general a Parchetului Curții de Apel dar și împrejurarea că procurorul care a instrumentat cauza nu a audiat-o pe.
Examinând soluția criticată sub aspectul temeiniciei, prin prisma susținerilor petentului și în raport cu conținutul actelor premergătoare existente în dosarul de urmărire penală, Curtea constată următoarele:
Referitor la critica vizând neaudierea numitei, se constată că nu este întemeiată, întrucât în faza actelor premergătoare se efectuează, de regulă, verificări pentru lămurirea unor aspecte neclare din conținutul plângerii cu care au fost sesizate organele de urmărire penală și acestea din urmă sunt cele care hotărăsc ce este necesar a fi clarificat.
Așadar, constituia atributul exclusiv al organelor de urmărire penală să stabilească dacă se impune audierea numitei, procurorul putând să decidă asupra tuturor chestiunilor care țin de efectuarea urmăririi penale.
De altfel, din actele premergătoare rezultau toate datele necesare pentru a se putea aprecia dacă se impune începerea urmăririi penale în cauză.
Soluțiile date în cauză prin rezoluția din 13.02.2009 emisă în dosarul nr.1168/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și prin rezoluția nr.321/II-2/2009 din 11.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Instanța învestită de petent are posibilitatea să verifice dacă există măcar indicii cu privire la comiterea infracțiunii de calomnie prev. de art. 206 din Codul penal, de către, avocat în cadrul Baroului
Examinând conținutul actelor dosarului constată că nu există indicii din care să reiasă comiterea vreunei infracțiuni de către sus-numit.
Așa cum corect s-a reținut în motivarea soluției atacate, numitul, în calitate de avocat, i-a înmânat numitei câte un model al unei acțiuni pentru stabilirea programului de vizitare minor și un model al unei acțiuni de decădere din drepturile părintești, pe baza cărora aceasta și-a redactat singură acțiunea pe care a depus-o la instanță.
Ulterior, a fost angajat ca apărător al numitei și a susținut aspectele menționate în aceste acțiuni.
Din declarația numitei și actele dosarului a rezultat că, pe fondul unor relații conflictuale cu numitul, în plângerea formulată la poliție, cu privire la incendiul din 22.12.2001, ce s-a produs la domiciliul susnumitei, l-a indicat ca posibil suspect pe acesta.
Este adevărat că în cuprinsul acțiunii redactate de a fost menționat faptul că petentul este autorul incendiului din 22.12.2001.
Cu privire la aceasta, numita a declarat că fiica sa a introdus acea mențiune, în motivarea acțiunii, la îndemnul apărătorului său,.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că în afara declarației numitei, nu există nici un alt indiciu privind comiterea vreunei infracțiuni de calomnie de către.
Trebuie subliniat că numita a reclamat la Secția 8 Poliție producerea unui incendiu la domiciliul său din-, sector 2, indicând ca suspect pe fostul concubin al fiicei sale,.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază criticile formulate de petiționarul, ca neîntemeiate urmând a dispune respingerea plângerii, menținerea rezoluției și în raport cu această soluție, obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 13.02.2009 emisă în dosarul nr.1168/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției nr.321/II-2/2009 din 11.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluția din 13.02.2009 emisă în dosarul nr.1168/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică,azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.-28.09.2009
Dact.EA-28.09.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu
