Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1535/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.242/
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect plângerea formulată de petiționarii și împotriva rezoluției emise în dosarul nr. 640/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta, personal și asistată de avocat, lipsă fiind petentul, pentru care a răspuns avocat, intimatul și, pentru care se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.168/28.09.2009 emisă de baroul Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petenților și, având cuvântul, învederează că rezoluția parchetului din data de 12.05.2009 dată în dosarul nr. 640/P/2009 este netemeinică și nelegală. Arată că, este adevărat că petenții sunt doar posesori ai imobilului în litigiu, însă ceea ce apără ca și valoare socială textul de lege de la art. 320 Cod penal, este reprezentat de posesie și nu de proprietate. Pe de altă parte, arată că o hotărâre judecătorească, chiar definitivă și irevocabilă, are ca modalitate de executare, executare voluntară, ceea ce nu s-a produs în această cauză și executarea silită. Arată că nu a fost efectuată o evacuare efectivă, în limitele prevăzute de lege.
Învederează că temeiul în baza căruia a fost respinsă plângerea este prevăzut de art. 10 lit.d Cpp și s-a reținut de către procuror că faptei cu care a fost sesizat, îi lipsește intenția, in sensul că făptuitorul nu și-a dat seama.
Consideră că făptuitorul nu avea cum să nu-și dea seama, acesta având cunoștințe juridice, iar procedura aleasă nu era cea legală, acesta a înțeles să înlocuiască yalele de la locuință. Mai arată că era de datoria procurorului să se sesizeze și cu o infracțiune prevăzută de art. 192 Cp, respectiv violare de domiciliu.
Față de aceste aspecte, consideră că rezoluția dată de procuror în cauză este netemeinică și nelegală, astfel că solicită desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea completării acesteia în sensul de a face cercetări cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 192 Cp.
În temeiul art. 278 ind.1 alin.8 lit. c Cpp, solicită admiterea plângerii și reținerea cauzei pentru judecare. Arată că interesul petenților este acela de a putea rămâne in casă până își vor putea găsi o locuință.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată, menținerea rezoluției parchetului ca fiind legală și temeinică. Arată că, a printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, petenții au fost obligați să lase in deplină proprietate imobilul la care se face referire intimatului. Având in vedere că petenții au refuzat să execute acea hotărâre judecătorească, s-au urmat căile legale, s-a investit acea hotărâre cu formulă executorie, s-a mers la un executor judecătoresc, au fost notificați, iar in urma notificărilor petenții nu au părăsit imobilul. Ulterior aceștia și-au luat o parte din lucruri și s-au mutat la o altă locuință, iar la momentul la care a venit executorul aceștia nu se mai aflau in locuință, acesta este motivul pentru care s-a procedat la întocmirea unui proces verbal de punere in posesie. Consideră că nu se poate vorbi de o ocupare fără drept a imobilului, s-a făcut in urma unui act legal întocmit de executorul judecătoresc.
Solicită respingerea plângerii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul petenților și, învederează că nu este suficient acel proces verbal fără să fie însoțit de o măsură luată în fapt.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că plângerea este nefondată, din actele depuse la dosar rezultă că intimatului îi fusese recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului, a efectuat demersurile legale, a fost făcută somația, ulterior a fost întocmit procesul verbal prin care a fost pus in posesie. Consideră că in mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului parchetului și asupra onorariului de 5000 lei solicitat de avocatul intimatului.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că lasă la aprecierea instanței.
Petenta învederează că este cumpărător al imobilului în litigiu, în baza Legii 112 și are un act de vânzare cumpărare valabil.
CURTEA,
Prin rezoluția nr.640/P/2009, din data de 12.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.320 Cod penal.
Parchetul a reținut că prin plângerea formulată de petiționarii și s-a solicitat efectuarea de cercetări față de avocat și numita sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea folosinței locuinței prev. de art. 320 Cod penal.
In plângere petiționarii au arătat că sunt proprietarii apartamentului nr. 2 de la etajul I al imobilului din-, sector 1, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 459/23590/04.11.1992 încheiat cu SC " Nord" SA, iar la data de 11.03.2009, când s-au întors la domiciliu au constatat că yala de la ușa de acces în imobil a fost schimbată, astfel încât nu au putut intra în locuință.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că prin sentința civilă nr. 17204/06.10.2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 3583/2000, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de împotriva pârâților, și SC " Nord" SA în sensul că s-a constatat că s-a făcut fără titlu valabil preluarea în patrimoniul statului a imobilului situat în-, sector 1, fiind obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie numitei imobilul din litigiu.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 459/23590/04.11.1996 încheiat între, și SC " Nord" SA.
Prin procura autentificată sub nr. 62/13.01.2009, numita l-a împuternicit pe să o reprezinte cu depline puteri în fața persoanelor fizice sau juridice și a autorităților competente în vederea administrării imobilului situat în B,-, sector 1.
La începutul lunii martie 2009, în baza împuternicirii, numitul a înlocuit toate yalele de la ușile de acces în imobilul în litigiu.
Din actele de urmărire penală rezultă că în cauză sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d C.P.P. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 320 Cod penal sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția, făptuitorul nedându-și seama că prin fapta sa împiedică normala folosință a locuinței.
Fiind audiat, numitul avocat în cadrul Baroului Sad eclarat că în baza împuternicirii numitei, în repetate rânduri, începând cu anul 2007, solicitat familiei să părăsească imobilul pe care îl ocupa fără titlu, solicitându-le soților în același timp să respecte deciziile instanțelor judecătorești. In luna martie 2009, constatând că numiții și s-au mutat într-o locuință pusă la dispoziție de sora numitei, crezând astfel că au înțeles să respecte deciziile instanțelor judecătorești, pentru a proteja imobilul a decis să înlocuiască toate yalele de la ușile de acces în imobil, lucru care s-a și realizat.
De precizat că sentința definitivă a Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost investită cu formulă executorie de către, iar în urma cererii de punere a sa în executare silită, executorul judecătoresc a emis, somațiile cu nr. 275/23.10.2007, prin care toți debitorii menționați în titlul executoriu au fost somați ca, în termen de 5 zile de la primirea somația, să lase numitei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din B,-, sector 1-, sector 1.
Prin adresa nr. 95/04.03.2009, Biroul Executorului Judecătoresc - a comunicat faptul că în cadrul dosarului de executare nr. 275/2007 la solicitarea creditoarei nu s-a procedat la evacuarea efectivă a debitorilor și din imobilul situat în B,-, sector 1, ci doar la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie pentru imobilul sus-menționat.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 436/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr-, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de și împotriva actelor de executare din cadrul dosarului nr. 275/2007.
De menționat, prin decizia nr. 10998/19.12.2008 Primăria Municipiului Bad ecis restituirea în natură, în proprietatea numitei a imobilului situat în B,-, sector 1.
La adoptarea soluției s-a avut în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat, inclusiv în numeroasele hotărâri de condamnare a statului român, că "dreptul la un tribunal garantat de art. 6 al. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces în sensul art. 6".
In această materie, hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilesc obligații pozitive în sarcina statului, în sensul găsirii celor mai adecvate mijloace pentru a se asigura executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă proeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect.
Împotriva rezoluției nr.640/P/2009, petenții și au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr.861/II-2/2009, ca nefondată.
Petiționarii și, în temeiul art.2781Cod procedură penală au formulat plângere împotriva rezoluțiilor menționate la Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care au solicitat desființarea acestora și trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări pentru infracțiunea prevăzută de art.192 Cod penal.
Analizând plângerea formulată de către petiționari, Curtea constată că nu este întemeiată și o va respinge în baza art.2781pct.8 lit.a Cod procedură penală.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că imobilul situat în-, sector 1 fost restituit către numita.
În aceste condiții s-a procedat la executarea sentinței civile de restituire iar executorul judecătoresc, prin adresa nr.95 din 4.03.2009, a arătat că s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie pentru numita, pentru imobilul menționat.
În acest context, numitul a procedat la schimbarea sistemului de închidere a ușilor, după ce anterior la dispoziția petenților și, fusese pusă o locuință de sora numitei.
În mod justificat Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art.228 alin.4 raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Activitatea desfășurată de numitul, s-a desfășurat în cadrul procedurii de executare a sentinței civile nr.17204 din 6.10.2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Deși, inițial, petiționarii au formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art.320 Cod penal, respectiv pentru infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței, în fața instanței de judecată au arătat că este necesară efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunea prevăzută de art.192 Cod penal.
Potrivit art.317 Cod procedură penală, judecata se limitează la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare.
În cauză s-au făcut cercetări de către Parchet cu privire la infracțiunea prevăzută de art.320 Cod penal, iar obiectul sesizării instanței îl reprezintă critica rezoluției nr.640/P/2009.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.192 Cod penal, părțile au posibilitatea să formuleze plângere la organele de urmărire penală, instanța de judecată în această fază procesuală nu are competența să analizeze aceste aspecte privind infracțiunea de violare de domiciliu.
În concluzie, se constată că plângerea formulată de petiționar nu este întemeiată și potrivit art.2781pct.8 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul, Curtea apreciază că suma de 5000 lei este exagerată față de complexitatea dosarului și activitatea desfășurată de avocatul acestuia, astfel că o va reduce la 500 lei. Dacă nu s-ar proceda în acest mod, respectiv dacă nu ar fi redusă această sumă, petiționarii ar urma să suporte cheltuieli de judecată exagerat de mari în raport cu volumul de activitate desfășurat de către avocatul intimatului.
Pentru a dispune cu privire la cheltuielile judiciare făcute de părți, instanța are în vedere dispozițiile art.103 alin.6 Cod procedură penală, cu referire la art.998 și urm. Cod civil.
Petiționarii vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr.640/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI din data de 12.05.2009.
Obligă petiționarii la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Obligă petiționarii la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7; 23.10.09
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea
