Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 253/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1629/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 253/
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.759/II-2/05 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul, personal și asisitat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.76470/20.08.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind intimații, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul depune la dosar dovada comunicării rezoluției din data de 05 iunie 2009 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângere impotriva ordonanței din 14 aprilie 2009 in dosarul nr. 1674/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Aple
Apărătorul petentului dorește să depună la dosar un set de înscrisuri in circumstanțierea petentului.
Curtea aduce la cunoștința petentului că aspectele ce țin de circumstanțierea personală a petentului exced obiectului judecății care este reglementată de dispozitiile art. 278 ind.1 Cpp cu referire la art. 317 Cpp.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, având in vedere că la procurorul de caz, prin rezoluția prim procurorului nu au fost audiați făptuitorii, deși în data de 09.01.2009 procurorul de caz a emis o ordonanță în acest sens. Arată că făptuitorii au depus la dosar declarații date in dosare din anul 2003 care nu au nici o legătură cu cauza de față, declarații trecute și in ordonanța procurorului de caz.
Consideră că ordonanța atacată este lovită de nulitate relativă, potrivit art. 69 Cpp rap. la art. 197 alin.4 Cpp, respectiv lipsa declarațiilor făptuitorilor.
Solicită anularea ordonanței și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în baza art. 278 ind.1 alin.8 lit.a Cpp solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției atacate, având in vedere că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmării penale față de avocatul sub aspectul săvârșirii infactiunii de înșelăciune, fals material, inscrisuri oficiale și uz de fals. Consideră că față de materialul probator administrat, respectiv inscrisurile aflate la dosar din care reiese lipsa oricărei manevre de inducere in eroare, dovedite fără dubiu, toate neințelegerile dintre părți cu privire la actele juridice pe care au înțeles să le încheie, au conținutul unor acte civile.
Cu privire la notarul public, consideră că este legală solutia de netrimitere in judecată cu privire la infractiunea de complicitate la înșelăciune, fals material, inscrisuri oficiale și uz de fals, in activitatea notarului public faptele nu există deoarece inscrisurile autentificate de acesta nu pot fi apreciate ca fals în înțelesul legii penale, iar persoanele vătămate nu au ințeles să indice in ce a constat alterarea sau contrafacerea actelor autentice invocate. Din actele premergătoare efectuate in cauză nu a rezultat că acestea au suferit asemenea modificări, motiv pentru care, consideră că nici infracțiunea de uz de fals nu poate exista și in mod corect s-a disjuns competenta de soluționare a cauzei in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, fals material, inscrisuri oficiale și uz de fals.
Petentul, având cuvântul, invederează că, inițial s-a dispus audierea celor trei învinuiți și nu s-a procedat la audierea lor, intrcât în cazul unei audieri ar fi reieșit alte aspecte care ar fi justificat plângerea formulată. Arată că intimatul este și cumpărător și vânzător, in același timp acesta a dat banii pentru casă și tot acesta și-a luat banii pentru casă și consideră că este autorul ambelor infracțiuni. Arată că au venit, impreună cu notarul, la mama petentului acasă, o femeie în vârstă de 97 de ani și au întocmit actele, de față fiind doi martori, respectiv doi avocați, colegi cu intimatul. Arată că cei doi martori au declarat ceea ce vroia intimatul, fără a fi administrată altă probă.
Mai arată petentul că s-a adresat Institului Medico-legal intrucât există o prevedere legală care stipulează faptul că in momentul in care un om care face un act și este depășit de vârsta de 70 de ani, să existe un organ competent care să ateste faptul că persoana este in deplinătatea facultăților de exercițiu și că nu este influențat.
Arată că există o gașcă de patru avocați care se ocupă de obținerea de acte pentru obținerea de apartamente.
Solicită să se observe că ambele acte sunt întocmite de același notar și există distincție intre cele două acte, într-unul era propetar și cumpărător, iar in celălalt act este prorietară mama petentului, iar cumpărător este. Arată că acesta este motivul pentru care petentul este parte vătămată, întrucât i-a interzis accesul tot de catere și își viziteze mama și a reușit să o influențeze pentru semnarea actului, respectiv i s-a ținut mâmna cu creionul ca să semneze. Mai arată petentul că nu a aflat de moartea mamei sale decât de la rude pentru că nu a fost chemat nici la înmormântare și nici la ultimele ale vieții ei.
Solicită trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor și pentru stabilirea cu exactitate a vinovăției pe baza declarațiilor intimatului, a martorilor și pe baza unor probe pe care petentul dorește să le depună privind sănătatea mamei sale, că aceasta a fost obligată să semneze niște acte prin care intimatul să devină proprietar.
Arată că a mai făcut mențiuni la dosar privind aplicarea Legii 112, iar apartamenul era obținut in baza acestei legi în anul 1997, pe care l-a plătit petentul. Solicită să nu se confunde plângerea petentului cu actele depuse de intimatul din primul proces care a existat pe rol, pentru că acesta se folosește de declarații din anul 2003 privind altă cauză.
Reprezentanul Ministerului Public consideră că soluția dată de procuror este legală și temeinică, actele aflate la dosar precum și susținerile petentului invederează ideea că între părți există mai multe procese civile, nu s-a descoperit nici o manoperă dolozivă folosită de către avocat asupra mamei petentului.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față:
La data de 3.07.2009 numitul a sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI cu o plângere împotriva ordonanței nr. 1674/P/2008 din 14.04.2009 a Parchetului Curții de APEL BUCUREȘTI.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI cu nr-.
La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa înaintat dosarul în care s-a emis soluția procurorului de netrimitere în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art. 2781Cod procedură penală Curtea constată că plângerea este nefondată și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța nr. 1674/P/2008 din 14.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215, 288 și 291 Cod penal și față de notarul public, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215, 288 și 291 Cod penal.
S-a dispus, totodată, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 B, față de.
Împotriva acesteia a formulat plângere, potrivit art. 275-278 Cod procedură penală petenții, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 759/II/2/2009 din 5 iunie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, ulterior, fiind sesizată instanța, potrivit art. 2781,care a constatat:
La data de 28.10.2008 persoanele vătămate și I, prin avocat, au formulat plângere penală solicitând să se efectueze cercetări față de, avocat, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215, art.288 și art.291 din Codul penal.
În motivarea plângerii persoanele vătămate au arătat că i-au remis persoanei numite suma de bani necesară pentru cumpărarea cotei de 2/3 din imobilul situat în Str. -. - nr.7, sector 5 care era la acea dată deținută de, dar făptuitorul a cumpărat l imobilul în nume propriu, deși se înțeleseseră să cumpere pentru. Ulterior, după decesul persoanei numite, au constatat că aceasta a înstrăinat cota sa parte din imobil făptuitorilor și. Persoanele vătămate au apreciat că și au săvârșit infracțiunile sesizate cu prilejul redactării și autentificării actelor de vânzare - cumpărare referitoare la imobil.
La data de 16.03.2009 persoanele vătămate au depus o precizare a plângerii penale arătând că "toate aceste acte juridice încheiate cu încălcarea grosolană a legii nu s-au putut încheia fără complicitatea notarului public."
Astfel, rin p. contractul de vânzare cumpărare nr.42731/1997 a cumpărat apartamentul nr.3 situat în B, Str. -. - nr.7, parter, sector 5 de la Primăria Municipiului B, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.42732/1997 a cumpărat apartamentul nr.3 situat în B, Str. -. - nr. 7 parter, sector 5 de la Primăria Municipiului B, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Fiecare din cele două locuințe avea 2 camere în folosință exclusivă, iar celelalte încăperi în folosință comună.
După decesul lui, moștenitorul acestuia, a promis vânzarea apartamentului către și. Părțile au întocmit un înscris sub semnătură privată la data de 14.10.2001, iar ulterior, la data de 15.04.2002 au încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
La data de 23.07.2007 a vândut apartamentul său lui contractul fiind autentificat sub numărul 2418/23.07.2007.
Prin cele două contracte de vânzare cumpărare, i și au devenit proprietarii întregului apartament nr.3 situat în Str. -. - nr.7, sector 5.
Persoana vătămată este fiul defunctei, iar este nepoata de fiică a acesteia.
Persoanele vătămate și I susțin că i-au dat lui sumele de bani necesare pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare cu și că l-au mandatat pe acesta să încheie contractul în numele lor, dar acesta nu și-a respectat promisiunea. De asemenea, au arătat că le-a sustras bunurile pe care le aduseseră în apartamentul care a aparținut lui înainte ca acesta să încheie contractul de vânzare. Persoanele vătămate au arătat că și al doilea contract de vânzare-cumpărare, prin care a vândut partea sa de apartament a fost încheiat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către și.
În ceea ce privește furtul bunurilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Baf ost înregistrat dosarul nr. 1611/P/2003 care a fost soluționat prin rezoluția din data de 15.06.2004, astfel că în acest dosar penal nu mai este necesară adoptarea unei soluții.
În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru următoarele motive:
Potrivit art.228 alin. 1 din Codul d e Procedură Penală organul de urmărire penală sesizat prin vreunul din modurile prevăzute în art.221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepția celui de la lit.1.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.215 din Codul penal sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit.b din Codul d e procedură penală, litigiul dintre părți fiind de natură civilă.
Astfel, cu privire la încheiereacontractului de vânzare cu, calificarea operațiunii de remitere a unor sume de bani de către lui nu se poate soluționa decât pe calea unei acțiuni civile. De altfel, persoanele vătămate au și formulat o astfel de acțiune civilă soluționată definitiv și irevocabil în dosarul nr.4448/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 B, instanța constatând că nu s-a încheiat o promisiune de vânzare între și. De asemenea nerespectarea obligației asumate de mandatarul față de mandantul nu poate atrage decât răspunderea civilă a mandatarului, în lipsa oricărei manopere de inducere în eroare.
De altfel, din declarațiile persoanei vătămate rezultă că aceasta i-a remis făptuitorului banii necesari pentru cumpărarea apartamentului ca mandatar și nu în nume propriu nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări, iar din declarațiile martorilor audiați rezultă că au cunoscut aceste aspecte din discuțiile avute cu membrii familiei. Și aceste aspecte privind mandatul dat de lui au făcut obiectul dosarului nr.4448/2002 Judecătoriei Sectorului 5
Referitor la contractul de vânzare încheiat de litigiul este, de asemenea, de natură civilă, generat de interpretarea dispozițiilor legale referitoare la moștenire și la contractul de mandat.
în vedere și faptul că, la data de 13.05.2002, a semnat un testament înțelegând să o instituie legatară universală pe, fiica sa și mama făptuitoarei. Ulterior, tot în cursul anului 2002, promis să vândă apartamentul familiei și 1-a mandatat pe să încheie contractul de vânzare cumpărare pentru locuință. De asemenea, că declarațiile martorilor audiați au rezultat că relațiile dintre fiica acesteia, erau foarte bune. Nu putem să excludem faptul că mai multe instanțe, prin hotărâri judecătorești definitive, au constat că relațiile persoanei vătămate cu s-au deteriorat ulterior anului 2002 (dosarul nr.8180/2002 al Judecătoriei Sectorului 5, dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 5 B), astfel că, față de aceste aspecte, manifestarea de voință a testatoarei nu poate fi apreciată ca fiind influențată de fiica acesteia și familia.
Curtea constată, că soluția de netrimitere în judecată a procurorului este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Atât petentul, cât și făptuitoarea sunt descendenți ai defunctei, între aceștia existând relații de dușmănie.
Apartamentul nr. 3 situat în B, str. -. -n nr. 8, parter sector 5 este format din 4 camere din care 2 camere erau proprietatea lui, iar 2 camere erau proprietatea lui, dependințele fiind de folosință comună.
și au cumpărat la data de 15.04.2002, locuința proprietatea lui, iar la 23.07.2007, locuința proprietarului, contractele de vânzare-cumpărare fiind autentificate la notariat.
Deși susține că a fost înșelat de, între cei doi existând o promisiune de vânzare, prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. 4448/2002 al Judecătorie sectorului 5 B, s-a constatat că între părți nu a existat o asemenea promisiune, a cărei încălcare să se poată circumscrie ilicitului penal.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 278 alin. 8 lit. a Cod procedură penală Curtea va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE:
Respinge, ca nefondată plângerea formulată de petentul - cu domiciliul ales în- C, sector 2 -, împotriva ordonanței nr. 1674/P/2008 a Parchetului de pe lângă din 14 aprilie 2009 și a rezoluției nr. 759/II/2/2009 din 5 iunie 2009 procurorului general al Parchetului Curții de APEL BUCUREȘTI.
Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact.
4 ex.-12.10.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă
