Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 279/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.6131/2/2009
1599/2009
SENTINȚA PENALĂ NR.279/
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectplângereaformulată de petenta, în contradictoriu cu intimații, și, împotriva Rezoluției nr.1021/P/2008 din data de 14 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Rezoluției nr.851/II/2/2009 din data de 11 iunie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petenta, care a fost reprezentată juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.-/28.05.2009 (atașată la fila 3 din dosar), intimații și, care au fost reprezentați juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.-/16.10.2009 (atașată la fila 25 din dosar) și intimata, care a fost reprezentată juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.95835/21.09.2009 (atașată la fila 19 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al petentei depune la dosar un înscris, reprezentând copia Sentinței civile nr.1869/12.06.2009 a Judecătoriei
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii.
Apărătorul ales al petentei solicită admiterea plângeri formulate de aceasta, în temeiul dispozițiilor art.2781alin.8 lit.b din Codul d e procedură penală și retrimiterea cauzei la Parchet, pentru completarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii de către intimați a infracțiunilor prevăzute de art.249 și art.292 din Codul penal.
În susținerea plângerii, afirmă că Parchetul, în mod eronat, a reținut că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei a fost stabilită prin Certificatul de moștenitor nr.108/30.11.2002.
În ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.975/22.12.2005, arată că părțile contractante, respectiv intimații și, au făcut declarații mincinoase, susținând în mod neadevărat că vânzătorul este proprietarul unic al imobilului, iar notarul public, respectiv intimata, nu a întreprins demersurile legale pentru a verifica acest aspect.
- susține că plângerea petentei este întemeiată, întrucât bunurile imobile (teren și construcție) care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare se aflau în coproprietatea vânzătorului și a soției acestuia, (mama petentei), decedată în anul 1992. De asemenea, afirmă că, prin încheierea contractului respectiv, a cărui anulare a solicitat-o în fața instanței civile, petenta a suferit un prejudiciu material, împrejurarea dovedită prin sentința depusă în copie la dosar la termenul de astăzi.
Apărătorul ales al intimaților și solicită, în temeiul dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a din Codul d e procedură penală, respingerea plângerii și menținerea rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, fiind legală și temeinică.
Precizează că numita a decedat în anul 1992, iar prin Certificatul de moștenitor nr.108/30.11.2002 s-a stabilit masa succesorală. Ulterior, soțul acesteia, intimatul, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în anul 2005, dobândit, în calitate de unic proprietar, imobilul vândut prin contractul în discuție intimatei, fiica sa.
Totodată, învederează că, prin Sentința civilă nr.1869/12.06.2009, Judecătoria Car espins cererea petentei de anulare a acelui contract de vânzare-cumpărare.
Apărătorul ales al intimatei solicită, la rândul său, respingerea plângerii formulate de petentă și menținerea rezoluției atacate de aceasta, ca fiind legală și temeinică.
Susține că intimata, în calitate de notar public, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare în baza documentelor care dovedesc dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilului a vânzătorului, respectiv Titlul de proprietate nr.72983/19.08.2005, emis conform Legii nr.18/1991 a fondului funciar și extrasul de carte funciară, care îi atestă acestuia calitatea de unic proprietar, acte care nu i-au creat notarului niciun dubiu sub acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii, ca nefondată și menținerea rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei intimați, apreciind că aceasta este legală și temeinică în raport cu actele și lucrările dosarului.
În acest sens, solicită a se observa că extrasele de carte funciară, încheierea nr.77.150/12.12.2005 prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a suprafeței de 4.000,06 mp, aflată în proprietatea intimatului, titlul de proprietate emis pe numele acestuia, precum și certificatele de rol fiscal dovedesc că intimatul respectiv este unicul proprietar al imobilului vândut. Aceleași înscrisuri au fost avute în vedere și de către notarul public la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, ele fiind menționate în cuprinsul acelui contract. Întrucât intimatul era proprietarul exclusiv al imobilului ce a făcut obiectul vânzării, el era și singurul îndreptățit să dispună de acesta, conform propriei voințe.
În aceste condiții, consideră că, în mod just, procurorul de caz a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, în ceea ce îi privește pe intimați.
Solicită ca, urmare a respingerii plângerii, petenta să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul ales al petentei, în replică față de concluziile anterior formulate, susține că imobilul vândut era compus nu doar din teren, ci și din casa de locuit și se afla în coproprietate, intimatul nefiind singurul proprietar al acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinRezoluția nr.1021/P/2008 din data de 14 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia dispus, în temeiul art.228 alin.1 rap. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea (notar public), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 din Codul penal și respectiv față de făptuitorii și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.292 din Codul penal, cu motivarea că faptele imputate acestora nu există, cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei rămânând în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, prin plângerea formulată la data de 27 martie 2008, petenta a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a notarului public, pe motiv că, prin încheierea nr.975/22.12.2005, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care a vândut un teren și o construcție din comuna, județul I, fără ca, în prealabil, să fi fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei sale soții, decedată în anul 1992. De asemenea, a susținut că, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător au făcut declarații mincinoase în fața notarului public, susținând că vânzătorul era unicul proprietar al acelor imobile, iar notarul public nu a întreprins demersurile legale necesare pentru a constata că vânzătorul era doar coproprietar al bunurilor respective, în acest fel petenta, în calitate de moștenitoare a soției vânzătorului, fiind prejudiciată.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, procurorul a reținut următoarea situație de fapt:
și (decedată în anul 1992) au fost căsătoriți și au avut doi copii: ȘI.
Prin certificatul de moștenitor nr.108/30.11.2002, emis de Biroul Notarului Public, a fost stabilită masa succesorală de pe urma defunctei, moștenitorii și cota ce revenea fiecăruia dintre aceștia, astfel:, în calitate de soț supraviețuitor - 2/8, și, în calitate de fiice - câte 3/8 fiecare.
În urma reconstituirii dreptului de proprietate funciară, a obținut, în calitate de unic proprietar, titlul de proprietate nr.72983/19.08.2005.
Prin încheierea nr.975/22.12.2005 a Biroului Notarului Public din B, a fost autentificat contractul prin care a vândut fiicei sale proprietatea consemnată în titlul de proprietate anterior menționat.
Petenta și soțul său, în calitate de mandatar al acesteia, au susținut că terenurile și construcția vândute fac parte din moștenirea ce trebuia dezbătută de pe urma defunctei.
În declarația sa, a susținut că titlul de proprietate îi conferă dreptul de proprietate exclusivă, iar imobilele la care acesta se referă nu intră în categoria bunurilor comune ce au făcut obiectul certificatului de moștenitor. De asemenea, a precizat că fiica sa a dat dovadă de ingratitudine (nu îl vizitează, nu îi acordă sprijin material) și, el fiind o persoană în vârstă, a ales drept cumpărătoare pe cealaltă fiică, care îi acordă atât întreținere, cât și întreaga afecțiune de care are nevoie.
a declarat că tatăl său i-a vândut numai bunurile aflate în proprietatea lui exclusivă, iar nicidecum în indiviziune.
Petenta a formulat și o acțiune civilă de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare contestat, acțiunea respectivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub nr-, nefiind soluționată până la data rezoluției procurorului.
În raport cu aspectele anterior menționate, procurorul a apreciat că nu există indicii în legătură cu săvârșirea vreunei fapte penale, reținând următoarele:
La autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, notarul public și-a respectat întocmai atribuțiile de serviciu.
a vândut proprietatea pe care o deținea în nume propriu, necontestată la acea dată.
Proprietarul se bucură fără restricții de atributele proprietății sale (conservare, administrare, dispoziție) și nimeni, indiferent de calitate, nu i le poate restrânge.
Împotriva acestei rezoluții (care i-a fost comunicată la data de 22 mai 2009), petenta a formulat, în data de 03 iunie 2009, plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform dispozițiilor art.275-278 din Codul d e procedură penală, susținând că cercetarea penală este incompletă, deoarece nu s-a stabilit dacă notarul public a verificat care erau moștenitorii defunctei și solicitând începerea urmăririi penale în cauză.
PrinRezoluția nr.851/II/2/2009 din data de 11 iunie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art.278 din Codul d e procedură penală, a respins ca neîntemeiată plângerea cu care a fost sesizat, având în vedere următoarele considerente:
este tatăl petentei și intimatei.
Prin încheierea nr.975/22.12.2005, notarul public a autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care a vândut fiicei sale bunurile dobândite prin titlul de proprietate nr.72983/19.08.2005, în care figura ca unic proprietar.
Din cercetările efectuate, a rezultat că bunurile vândute aveau caracter de bunuri proprii ale vânzătorului, fiind obținute de la părinții săi și nu figurau printre bunurile comune deținute împreună cu soția sa, defuncta, în urma decesului căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.108/30.11.2002.
Ultima rezoluție a fost comunicată petentei la data de 17 iunie 2009, iar împotriva sa aceasta a formulatplângerela instanța de judecată competentă, în termenul legal prevăzut de art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală, respectiv în data de 02 iulie 2009.
În cuprinsul plângerii astfel formulate, petenta a reiterat susținerile privitoare la "cercetarea neglijentă" de către notarul public, prin încălcarea obligațiilor sale legale, a situației juridice reale a imobilului (teren și construcție) ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a autentificat și respectiv la declarațiile mincinoase făcute în fața acestuia de către cele două părți contractante, care au susținut în mod neadevărat că acel imobil se afla în proprietatea exclusivă a vânzătorului, fapte prin care petentei i-au fost cauzate prejudicii.
De asemenea, petenta a criticat ca fiind nelegală soluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de respingere a plângerii sale ca neîntemeiată, motivând că plângerea respectivă are un temei legal, cel mult ea putând fi respinsă ca nefondată.
În dezbaterile asupra plângerii, petenta a mai susținut, prin apărătorul ales care a reprezentat-o juridic în fața Curții, că procurorul a interpretat în mod greșit înscrisurile aflate la dosar, iar cercetarea penală pe care a efectuat-o este incompletă, motiv pentru care, invocând dispozițiile art.2781alin.8 lit.b din Codul d e procedură penală, a solicitat retrimiterea cauzei la Parchet, în vederea completării cercetărilor, sub aspectul săvârșirii de către intimați a infracțiunilor prevăzute de art.249 și respectiv de art.292 din Codul penal.
Petenta a depus la dosar, ca înscris nou, potrivit art.2781alin.7 din Codul d e procedură penală, copie de pe Sentința civilă nr.1869 din data de 12 iunie 2009 Judecătoriei
Verificând rezoluțiile contestate pe baza lucrărilor efectuate în faza actelor premergătoare, precum și a înscrisului nou prezentat de petentă, Curtea constată căplângereacu care a fost sesizatăeste nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat în mod corect, pe baza unei evaluări juste a materialului probator, existența cazului prevăzut de art.10 lit. din Codul d e procedură penală, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei intimați, întrucât faptele imputate acestora de către petentă nu există.
În acest sens, referindu-se la fapta de neglijență în serviciu, incriminată în art.249 din Codul penal, Curtea constată că notarul public nu a încălcat nicio îndatorire de serviciu prin autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr.975/22.12.2005 (filele 44-45, ), de altfel nici petenta neindicând vreodată, în concret, o dispoziție legală care să fi fost eludată de către acesta.
Astfel, din actele dosarului, rezultă că, după decesul soției sale, intervenit la data de 17 februarie 1992 (fila 46, ), vânzătorului i-a fost eliberat, în calitate de unic proprietar, titlul de proprietate nr.72983/19.08.2005, pentru imobilul (teren și construcție) în suprafață totală de 5.265 mp, situat în intravilanul comunei, județul I (fila 30, ), pe care ulterior acesta l-a vândut uneia dintre fiicele sale, prin contractul anterior menționat.
Împrejurarea că vânzătorul era, la momentul vânzării, proprietarul unic al imobilului respectiv, în suprafață reală - stabilită prin măsurători cadastrale - de 5.293,51 mp, din care 102,30 mp construcție, rezultă și din extrasele de carte funciară ale Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară al județului I (filele 25-28, ), înscrierile în cartea funciară, realizate în baza încheierilor nr.73856/02.12.2005 și respectiv nr.77150/12.12.2005, producându-și efectele de opozabilitate generală față de terți, conform art.25 alin.1 din Legea nr.7/1996 (a cadastrului și publicității imobiliare), în condițiile în care, până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în discuție, nu au intervenit rectificări ale acestora, potrivit art.33 alin.2 și 4 din aceeași lege.
Aceeași împrejurare rezultă, de asemenea, din certificatul fiscal nr.2847/19.12.2005, eliberat vânzătorului de către Primăria comunei, pentru a-i servi la notariat în vederea perfectării vânzării (fila 24, ).
Toate aceste înscrisuri, ce au fost prezentate notarului public, dovedesc dreptul exclusiv de proprietate al vânzătorului asupra întregului imobil înstrăinat, astfel că, situația juridică a acestuia fiind clară și, până la acel moment, de nimeni contestată, nu există nici măcar un simplu indiciu care să susțină afirmația petentei în sensul că notarul public ar fi procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, prin încălcarea vreunei îndatoriri legale.
În ceea ce privește folosirea, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, a expresiei"coproprietatea mea", în legătură cu imobilul înstrăinat de către vânzătorul, Curtea apreciază, față de aspectele anterior expuse, că aceasta este rezultatul unei simple erori materiale, lipsită de consecințe juridice.
În aceeași ordine de idei, Curtea reține că, urmare a acțiunii civile ce a fost promovată de către petentă la data de 22 februarie 2008 (prin urmare, după mai mult de 2 ani de la autentificarea contractului respectiv), însăși instanța civilă sesizată a constatat că terenul în discuție este bun propriu al intimatului, conform mențiunii explicite din considerentele Sentinței civile nr.1869 din data de 12 iunie 2009 Judecătoriei C (filele 26-27, ).
În privința construcției edificate pe una dintre parcelele ce compun acel teren, deși instanța civilă a apreciat că aceasta este bun comun al intimatului și al defunctei sale soții, procedând în consecință la partajarea succesorală a cotei de 1/2 aparținând celei din urmă, Curtea constată că această situație juridică a fost stabilită pe baza probatoriului administrat în contradictoriu într-un proces civil inițiat de petentă ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare pe care îl contestă, până la momentul respectiv construcția fiind prezumată în mod legal a se afla în proprietatea exclusivă a proprietarului unic al terenului, potrivit dispozițiilor legale privitoare la accesiunea imobiliară (art.492 din Codul civil).
De altfel, însăși instanța civilă - prin aceeași sentință anterior menționată (prezentată drept probă în cauza de față chiar de către petentă) - a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere din acțiunea acesteia de anulare a contractului de vânzare-cumpărare în discuție și, în plus, a atribuit întreaga construcție intimatului (care deținea oricum, ca bun propriu, o cotă de 1/2 din ea), cu obligarea sa la sultă către ceilalți moștenitori, între care și petenta, astfel încât, ca urmare a efectului retroactiv al partajului (art.786 din Codul civil), intimatul este considerat proprietar exclusiv și al construcției, în întregul său, iar vânzarea efectuată rămâne valabilă, inclusiv cât privește bunul respectiv, sens în care s-a pronunțat în mod constant atât literatura de specialitate, cât și jurisprudența civilă (a se vedea, spre exemplu, lucrarea "Contracte civile și comerciale", autori prof. dr. și prof. dr., editura, 1993, pag.42-43).
II. Pentru aceleași motive, nu există niciun indiciu în sensul săvârșirii de către părțile contractante și a unei fapte de fals în declarații, incriminată în art.292 din Codul penal, cu ocazia prezentării lor în fața notarului public în vederea autentificării contractului de vânzare-cumpărare, întrucât situația juridică legală a imobilului (teren și construcție) - necontestată la data perfectării acelui contract - îl înfățișa pe vânzător ca titular exclusiv al dreptului de proprietate asupra acestuia, de care el putea dispune în mod liber, potrivit voinței sale, confirmată de altfel și în declarația dată în fața procurorului (filele 12-13, ).
III. În raport cu aspectele deja evidențiate, Curtea constată ca fiind în mod vădit lipsită de orice fundament susținerea petentei privitoare la caracterul incomplet al anchetei desfășurate în legătură cu plângerea sa penală, probatoriul existent la dosarul cauzei fiind suficient pentru a concluziona cu certitudine în sensul existenței în speță a unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimați, conform art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
IV. În ceea ce privește soluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de respingere"ca neîntemeiată"a plângerii ce i-a fost adresată de către petentă, Curtea constată că, dincolo de folosirea unui termen impropriu (întrucât acea plângere avea ca temei legal dispozițiile art.278 din Codul d e procedură penală, reținute de altfel în mod explicit în cuprinsul Rezoluției nr.851/II/2/2009 din data de 11 iunie 2009), motivarea neechivocă a acesteia este în sensul că plângerea respectivă este nefondată, astfel că, nici sub aspectul în discuție, critica petentei nu poate fi primită.
În consecință, constatând ca fiind legale și temeinice soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate, Curtea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, menținând acele rezoluții.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta (cu domiciliul în B,-, -3B,.1,.2,.10, sectorul 4), în contradictoriu cu intimații (cu domiciliul în B,--73, -8,.A,.3, sectorul 2), (cu domiciliul în comuna,-, județul I) și (cu sediul biroului notarial în B,-, sectorul 2), împotriva Rezoluției nr.1021/P/2008 din data de 14 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Rezoluției nr.851/II/2/2009 din data de 11 iunie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe petentă la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petentă și intimați.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 27.10.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
