Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Grefier,
09 Aprilie 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.45534/3/2007
2526/2008
DECIZIA PENALĂ NR.281
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de petentul - împotriva sentinței penale nr.1227/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica de la 3 februarie 2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, data la care Curtea n temeiul disp.art.306 Cod Procedură Penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 10.02.2009, 17.02.2009 si, respectiv, 19.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1227 din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul -, în contradictoriu cu intimata, împotriva ordonanței nr.2049/VIII-1/2007 din data de 31.10.2007 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și ordonanței nr.3504/P/2001 din 23.10.2006 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și au fost menținute soluțiile atacate.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost respinsă ca nefondată cererea numitei de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, a fost reținută următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr3504/P 12001 din data de 23.10.2006, procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 11/1991, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 211 Cod penal, art. 271 Cod penal și art. 323 Cod penal. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că petentul a formulat trei plângeri penale astfel: la data de 09.07.2001, a sesizat faptul că intimata a efectuat transferuri ilegale de fonduri din patrimoniul SC SRL B către alte societăți comerciale, nu a evidențiat în bilanțul contabil pe anul 2000 stocurile de marfa, a sustras bunuri și documente din patrimoniul societății, la data de 08.08.2001, a sesizat că mai multe persoane printre care și intimata au comis infracțiunile de concurență neloială, infracțiuni prev. de Legea nr. 31/1990 rep. nerespectarea hotărârilor judecătorești, tâlhărie, evaziune fiscală, fals intelectual, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,m iar la datat de 21.11.2001, a sesizat comiterea de către același persoane din cea de-a doua plângere a infracțiunii de distrugere. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 5 din Legea nr. 11/1991, procurorul a reținut că, din actele efectuate a rezultat că produsele SC SRL se comercializau prin intermediul SC Production and Distribution SRL al cărei acționar era intimata întrucât asociatul, petentul, a blocat conturile, iar societatea ar fi intrat în lichidare judiciară, situație de fapt, care, din punctul de vedere al organului de urmărire penală nu se circumscrie infracțiunii prev. de art. 5 lit a și b din Legea nr. 11/1991.
Prin ordonanța nr. 2049/VIII-1/2007 din data de 31.10.2007, prim procurorul adjunct de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București a respins ca neîntemeiată plângerea pe motiv că, între cele două societăți comerciale, a existat un contract de asociere în participațiune, că produsele comercializate nu erau falsificate ci distribuite prin SC Production and Distribution SRL. S-a mai arătat că aspectul că ulterior această din urmă societate ar fi preluat fondul de comerț al SC și apoi marca într-o manieră pe care petentul o descrie ca fiind aparent legală, dar în realitate ilegală, nu constituie fapte care să intre în competența materială a parchetului, petentul având posibilitatea de a se adresa organelor competente.
Cu privire la situația de fapt instanța a reținut că SC SRL a fost înființată încă din anul 1992, astfel cum rezultă din relațiile primite de la ORC.
La data de 11.09.1997, la OSIM a fost depusă cererea de înregistrare pentru marca titular fiind SC SRL, iar la data de 11.05.1998, este admisă cererea de constituire a depozitului reglementar la mărcii și se înscrie în Registrul Național al sub nr. de depozit - pentru clasele de servicii comerțen groscu produse lactate, import export de produse lactate și ambalare și preambalare în vid a brânzeturilor și cașcavalurilor.
La data de 24.02.1999, se admitea publicarea mărcii.
Prin decizia asociatului unic al SC SRL, nr. 1/1999, s-a hotărât cesionarea unui număr de 760 părți sociale, respectiv 50% din părțile sociale către SC Line SRL, reprezentată prin administrator - petentul -, asocierea acesteia din urmă la cea dintâi precum și transformarea SC SRL în societate cu răspundere limitată de drept comun.
Prin contractul de societate autentificat sub nr. 2683/29.07.1999 la BNP
, au fost stabilite raporturile dintre asociați (filele 7-12 voi. 7 dup),
printre care administrarea societății - art. 11 din contract - va fi realizată de doi
asociați cu drepturi egale, respectiv și, iar administrarea operativă va fi asigurată de care va acționa pentru asigurarea unui management performant cu rezultate cel puțin la nivelul celor obținute până în prezent.
La scurt timp de la această asociere, între cei doi asociați au intervenit numeroase neînțelegeri ce au culminat cu plângeri penale civile/comerciale reciproce, acest lucru rezultând atât din expertiza contabilă efectuată în cauză, din procesele verbale ale adunării generale a societății SC SRL cât și din copiile hotărârilor judecătorești atașate.
Astfel, în cuprinsul expertizei menționate mai sus (filele 9-24 voi. 8 dup), s-au reținut următoarele: asociatul și administratorul nu a mai fost de acord ca societatea să fie condusă numai de către intimată, care era la rândul său administrator operativ, motiv pentru care a solicitat închiderea tuturor conturilor ale societății SC SRL la diferite bănci, dorind să rămână deschis numai contul de la Banca Greciei care a acordat un împrumut acesteia, iar toate documentele să fie semnate de ambii administratori, intimata a virat o sumă de bani din contul deschis la Banca Greciei la SC SRL și apoi a virat suma furnizorilor SC SRL, s-a mai reținut că intimata a încheiat un acord de asociere în participațiune cu SC Distribution and Production SRL societate la care aceasta deținea 100% din capital, contract care a fost semnat din partea SC SRL numai de către intimată fără acordul celuilalt asociat. Expertul a arătat că măsurile enumerate mai sus ale celor doi administratori încalcă prevederile Legii nr. 31/1990 și contribuie la nefuncționarea normală a firmei.
In cuprinsul aceleiași expertize sunt enumerate mai multe acțiuni întreprinse de cei doi administratori după ivirea neînțelegerilor, acțiuni care rezultă și din celelalte înscrisuri administrate în faza actelor premergătoare și la care s-au făcut referiri mai sus. De asemenea, expertul nu a putut preciza în general cum ar fi putut fi evitată această disfuncție a societății având în vedere că asociații aveau cote egale de participare și că nu se puteau concilia.
La data de 26.10.2000, între SC SRL, prin administrator și SC Production and
Distribution SRL prin administrator (filele 5-7 voi. 8 dup), a fost încheiat un contract de asociere în participațiune la care s-au făcut referiri și în cuprinsul expertizei menționate mai sus având ca obiect distribuția, urmărirea încasărilor de la clienți, marketingul și promovarea produselor fabricate sub marca înregistrată. în cuprinsul acestui contract la art. 3 s-a menționat printre altele că SRL contribuia la asociere cu marca, contractele cu clienții și fondul de marfa, iar la art. 6 s-a stabilit că durat de valabilitate a contractului este de 3 ani cu posibilitate prelungirii prin acordul părților.
Cu privire la motivul încheierii acestui contract, intimata a declarat (fila
31 vol. 8 dup) că acesta a constat în faptul că urmare a blocării conturilor
SRL putea intra în faliment întrucât fuseseră refuzate la plată
mai multe bilete la ordin, putând astfel intra în incapacitate de plată, iar singura
opțiune pe care a considerat-o bună la acel moment era să facă aceste plăți către
furnizori printr-o societate la care petentul nu avea acces.
In legătură cu apărările intimatei, în dosarul nr. 6007/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, atașat la prezenta plângere, se arată că sumele rulate prin această societate în perioada 14.09-03.11.2000, în sumă de 897.922.100 lei reprezenta datoria pe care SC SRL o avea către furnizori, precum și că toate sumele virate din contul SC Srl prin SC Production and SRL au fost justificate cu facturi și că nu a fost reținut nici un comision pentru această din urmă societate, motiv pentru care pentru aceste aspecte prin rezoluția nr. 6007/P/2001 din data de 08.02.2005, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990 rep. întrucât banii societății au fost folosiți de către intimată nu contra intereselor acesteia ci dimpotrivă pentru plata furnizorilor în vederea continuării activității comerciale și pentru preîntâmpinarea unor litigii rezultate din neexecutarea contractelor.
La data de 14.02.2000, OSIM a eliberat certificat de înregistrare a mărcii nr. 30977.
La data de 01.03.2001, între SC SRL și SC Production and Distribution SRL s-a încheiat un contract de licență de exploatare a mărcii, având ca obiect dreptul de a exploata marca pentru toate produsele licențiatului, în schimbul unui preț determinat, pe durată de 5 ani cu începere de la data de 01.03.2001. Cu privire la semnarea acestui contract nu rezultă cina a reprezentat legal SC Production and Distribution SRL întrucât în cuprinsul contractului nu este menționată nicio persoană.
Prin actul adițional nr. 1/15.03.2001 (fila 23 vol. 7 dup), cele două societăți părți la contractul de asociere în participațiune, prin aceeași reprezentanți au hotărât încetarea efectelor acestui contract începând cu data semnării actului adițional.
La 04.04.2001, la OSIM se solicită înregistrarea licenței mărcii, cererea fiind admisă la data de 18.06.2001 în favoarea SC Production and Distribution SRL, pentru o durată de 5 ani până la data de 01.03.2006.
La data de 10.06.2002, este deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva SC SRL, procedură închisă la data de 30.09.2002, când s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, alte mențiuni nemaifiind indicate în relațiile de la ORC.
Din relațiile primite de la OSIM rezultă că până la data de 11.03.2007, SC Production and Distribution SRL a folosit în calitate de licențiat a sublicențiat dreptul asupra mărcii către SC Producție în baza unor acte succesive, depunând cereri însoțite de acte și admise de OSIM.
Și față de SC Production and Distribution SRL a fost deschisă procedura insolvenței la data de 18.02.2008 astfel cum rezultă din relațiile ORC.
Instanța de fond a reținut că, întrucât SC Production and Distribution SRL a folosit marca în baza unei licențe înregistrate la OSIM, nu sunt indiciile săvârșirii infracțiunilor prev. de art.5 lit. a, b și g din Legea nr.11/1991 rep. și nici prev. De art.83 lit. a și b din Legea nr.84/1998, de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul -.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar, petentul a arată, în esență, că hotărârea primei instanțe este netemeinică, intimata săvârșind infracțiunile prev. de art.5 din Legea nr.11/1991, întrucât nu a fost încheiat în mod real un contract de licență, acesta fiind fals, intimata folosind fără drept marca. De asemenea, recurentul petent arată că, referitor la contractul de asociere în participațiune, încheiat la data de 26.10.2000 între SC. SRL, prin administrator și SC PRODUTION & DISTRIBUTION GRUP SRL, prin administrator, acesta ar fi fost tot o formă de a acoperii unele ilegalități.
Examinând hotărârea atacatăprin prisma criticilor invocate, precum și sub toate aspectele, potrivi art.3856Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de către petent este nefondat.
Curtea constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt respectiv că:
SC SRL a fost înființată în anul 1992, iar la data de 11.09.1997 a fost depusă la OSIM cererea de înregistrare pentru marca titular fiind SC SRL, fiind admisă la data de 11.05.1998 cererea de constituire a depozitului reglementar la mărcii și înscrisă în Registrul Național al sub nr. de depozit - pentru clasele de servicii comerțen groscu produse lactate, import export de produse lactate și ambalare și preambalare în vid a brânzeturilor și cașcavalurilor.
Prin decizia asociatului unic al SC SRL, nr. 1/1999, s-a hotărât cesionarea unui număr de 760 părți sociale, respectiv 50% din părțile sociale către SC Line SRL, reprezentată prin administrator, asocierea acesteia din urmă la cea dintâi precum și transformarea SC SRL în societate cu răspundere limitată de drept comun. În urma acestei asocieri, cei doi asociați aveau drepturi egale, respectiv și, iar administrarea operativă era asigurată de.
La scurt timp de la această asociere, între cei doi asociați au intervenit numeroase neînțelegeri ce au culminat cu plângeri reciproce.
La data de 26.10.2000, între SC SRL, prin administrator și SC Production and
Distribution SRL prin administrator (filele 5-7 voi. 8 dup), a fost încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect distribuția, urmărirea încasărilor de la clienți, marketingul și promovarea produselor fabricate sub marca înregistrată.
Cu privire la motivul încheierii acestui contract, intimata a declarat (fila
31 vol. 8 dup) că acesta a constat în faptul că urmare a blocării conturilor SC
SRL putea intra în faliment întrucât fuseseră refuzate la plată
mai multe bilete la ordin, putând astfel intra în incapacitate de plată, iar singura
opțiune pe care a considerat-o bună la acel moment era să facă aceste plăți către
furnizori printr-o societate la care petentul nu avea acces.
La data de 01.03.2001, între SC SRL și SC Production and Distribution SRL s-a încheiat un contract de licență de exploatare a mărcii, având ca obiect dreptul de a exploata marca pentru toate produsele licențiatului, în schimbul unui preț determinat, pe durată de 5 ani cu începere de la data de 01.03.2001. Cu privire la semnarea acestui contract nu rezultă cine a reprezentat legal SC Production and Distribution SRL întrucât în cuprinsul contractului nu este menționată nicio persoană.
Prin actul adițional nr. 1/15.03.2001 (fila 23 vol. 7 dup), cele două societăți părți la contractul de asociere în participațiune, prin aceeași reprezentanți au hotărât încetarea efectelor acestui contract începând cu data semnării actului adițional.
La 04.04.2001, la OSIM se solicită înregistrarea licenței mărcii, cererea fiind admisă la data de 18.06.2001 în favoarea SC Production and Distribution SRL, pentru o durată de 5 ani până la data de 01.03.2006.
La data de 10.06.2002, este deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva SC SRL, procedură închisă la data de 30.09.2002, când s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, alte mențiuni nemaifiind indicate în relațiile de la ORC.
Din relațiile primite de la OSIM rezultă că până la data de 11.03.2007, SC Production and Distribution SRL a folosit în calitate de licențiat a sublicențiat dreptul asupra mărcii către SC Producție în baza unor acte succesive, depunând cereri însoțite de acte și admise de OSIM.
Or, față de situația de fapt reținută, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că, întrucât SC Production and Distribution SRL a folosit marca în baza unei licențe înregistrate la OSIM, nu sunt indiciile săvârșirii infracțiunilor prev. de art.5 lit. a, b și g din Legea nr.11/1991 rep. și nici prev. de art.83 lit. a și b din Legea nr.84/1998, de către intimată.
Astfel că, nu se poate susține că folosirea mărcii de către SC Production and Distribution SRL a fost de natură să producă confuzie cu marca folosită legitim de către SC SRL, întrucât contractul de licență încheiat între cele două societății era înregistrat la OSIM și îi conferea dreptul de aof olosi, iar prin publicitatea acestuia era eliminată orice formă de confuzie. De asemenea, este neîntemeiată susținerea petentului în sensul că SC Production and Distribution SRL ar fi comercializat mărfuri contrafăcute, deoarece aceasta comercializa produsele sub marca, în baza aceluiași contract de licență încheiat, contract înregistrat la OSIM. Pentru aceleași considerente, nu se poate susține că SC Production and Distribution SRL ar fi comercializat mărfuri purtând mențiuni false privitoare la marca.
Și sub aspectul săvârșirii de către intimată a infracțiunilor prev. de art.83 lit.a și b din Legea nr.84/1998, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că, în împrejurările date, nu poate fi vorba despre săvârșirea acestor infracțiuni, respectiv folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca sau punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică ori similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate. Aceasta deoarece, societatea al cărei administrator era intimata, avea dreptul de a folosi marca, drept conferit de contractul de licență amintit.
În ceea ce privește valabilitatea contractelor de licență, respectiv de asociere în participațiune, C constată că petentul nu invocat și dovedit vreun motiv de nulitate a acestora și nici că s-a încercat desființarea acestora printr-unul din mijloacele prevăzute de lege. Nota de constatare întocmită de Garda Financiară Centrală nu pune în evidență vreun caz care ar putea atrage nevalabilitatea celor două acte juridice și nici nu a condus la declanșarea unor proceduri care să atragă desființarea contractelor.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către petentul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1227 din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, ca nefondat.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./ 26.03.2009
- I. jud.
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
