Ucidere din culpă (art.178 cod penal).

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

(2420/2008)

Î N CH EIERE

Ședința publică de la data de 10 Februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Niculina Alexandru

JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile

JUDECĂTOR 3: Daniel

GREFIER -

.-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de asiguratorul de răspundere civilă ROMÂNEASCĂ - INSURANCE - SUCURSALA, împotriva sentinței penale nr. 119 in data de 15 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Lehliu și a deciziei penale nr. 170/A din data de 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul inculpat pentru care răspunde în baza împuternicirii avocațiale nr. -/20.01.2009 emisă de Baroul București -Cabinet individual, lipsă fiind: intimații părți civile și pentru care răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 35733/2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimații părți civile: Spitalul Clinic de Urgență "Sf. ", Spitalul Clinic de Urgență " ", "" - asigurare - Reasigurare, și intimata parte responsabilă civilmente Trans SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, a apreciat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea motivelor.

Apărătorul intimatelor părți civile și, solicită a se observa că în conformitate cu prevederile art. 385/9 alin. 1 coroborate cu art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală hotărârile pot fi casate numai în cazurile expres prevăzute de art. 385/9 alin. 1 pct. 1 - 21 Cod procedură penală și raportat la acest aspect, în speță, recurenta nu a înțeles să individualizeze temeiul legal al recursului său, invocând cu titlu generic art. 385/1 și urm. Cod procedură penală.

Analizând motivele de recurs, a constatat că recurenta nu a făcut altceva decât să reitereze motivele invocate la instanța de apel, astfel că, înțelege să reia susținerile expuse în fața instanței de apel. Astfel, cu privire la primul motiv, consideră că în mod greșit recurenta a interpretat faptul că citarea în calitate de asigurator înlătură posibilitatea de asigurator și nu de parte responsabilă civilmente și în referire la cuantumul despăgubirilor acordate apreciază că în cazul de față suma totală stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel cu titlu de despăgubiri pentru ambele părți civile reprezintă suma de 270.000 lei, deci sub cuantumul de 1.000.000. lei stabilit prin norme. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect faptul că una dintre părțile civile este minoră și este reprezentată de către mamă care îi gestionează patrimoniul până la majorat. Iar, cu privire la ultimul motiv de recurs invocat consideră că instanța de apel a respectat hotărârea instanței de fond și a menținut-o ținând cont, în mod corect de recomandările Consiliului Europei din 1969 de la.

Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de asigurator, ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor pronunțară de instanța de fond și de apel, ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului inculpat, consideră recursul neîntemeiat, având în vedere că nu s-au indicat în concret motivele de recurs.

Totodată, recursul este nefondat și solicită a fi avut în vedere contractul de asigurare încheiat între societate și inculpat, unde societatea de asigurare se încadrează între sumele prevăzute pentru fiecare persoană, respectiv de 200.000 lei și pe cale de consecință, consideră că nu au fost încălcate aceste limite. Referitor la imposibilitatea obligării societății în solidar, menționează că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1039 Cod civile, deoarece există solidaritate atunci când debitorii sunt obligați la aceiași prestație. Iar cu privire la ultimul motiv de recurs, consideră că este un aspect ce ține de executarea deciziei pe latură civile, în plus, în cauză există o minoră care are un tutore care se va ocupa de patrimoniul acesteia.

Pentru argumentele arătate, solicită respingerea recursului declarat de către asiguratorul de răspundere civilă ROMÂNEASCĂ - INSURANCE - SUCURSALA S, ca nefondat.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, considerând că hotărârile pronunțate în prezenta cauză sunt legale și temeinice.

Referitor la primul motiv de recurs, care vizează obligarea asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, consideră că se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală, abrogat, fiind o problemă de aplicare a legii. Cu privire la întinderea daunelor materiale și morale, pe de o parte consideră că prezenta critică nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de casare, dar în situația în care se menține punctul 18 al articolului 385/9 Cod procedură penală, recursul este nefondat în raport de probele administrate în cauză, de numărul persoanelor vătămate, de suma stabilită de instanța de fond și mențiunile ordinului invocat de recurentă.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 306 Cod procedură penală,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la data de 17 februarie 2009.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data de 17 februarie 2009

CURTEA,

În aceiași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la data de 19 februarie 2009.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

(2420/2008)

DECIZIA PENALĂ NR. 280/

Ședința publică de la data de 19 Februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - - -

JUDECĂTOR - -

GREFIER -

.-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 10 februarie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amâna pronunțarea la data de 17 februarie 2009 și apoi la data de 19 februarie 2009, când a dat următoarea decizie penală.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Prin Rechizitoriul nr.709/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, inculpatul, fiul lui si,născut la data de 24.08.1969 în loc. S jud. M, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.178 al. l cp. si de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al. l si 3 cp. (două fapte).

Din actul de sesizare instanța a reținut următoarea situație de fapt:

In ziua de 07.07.2006 în jurul orei 17,00, în timp ce se deplasa pe A2 pe direcția C - B conducând autospecializata Mercedes cu nr. - aparținând - TRANS SRL al cărei angajat era, la km 87 + 700, ir. timp ce se deplasa pe I, în condițiile unui timp ploios, cu vizibilitate redusă si a unui carosabil umed, inculpatul nu a observat la timp autoturismul cu nr.- ce staționa pe de urgentă, situație față de care a lovit autoturismul din spate si 1-a târât pe carosabil circa 30-40.

Din accident a rezultat vătămarea lui (șoferul ) care la data de 11.07.2006 a decedat precum si vătămarea corporală a părților vătămate - fiica si - soția acestuia, care au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile, respectiv 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

Cu adresa nr.6342/2007 Spitalul clinic de urgenta Sf. a comunicat faptul că c/val. cheltuielilor efectuate cu asistenta medicală acordată părților vătămate este de 15 lei, este de 15 lei iar a victimei inclusiv dobânda legală până la data achitării integrale a debitului.

Cu adresa fără număr, Spitalul clinic de urgentă -, comunică faptul că, c/val cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părților vătămate este de 1229,50 lei, este de 329,40 lei iar cu victima este de 853,80 lei, sume cu care unitatea se constituie parte civilă în cauză, inclusiv dobânda legală până la data achitării integrale.

In fața instanței, partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cauza cu următoarele sume: 200.000 euro - despăgubiri civile reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a victimei, o prestație periodică de 1000 lei în favoarea minorei, până la majoratul acesteia, 190.000 euro - daune morale si 10.000 euro cheltuieli de înmormântare si obiceiurile ulterioare.

- SA, Societate de Asigurare reasigurare a formulat în cauza o cerere de constituire ca parte civila prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 14.706,50 lei reprezentând prejudiciul care s-a cauzat prin fapta inculpatului asupra autoturismului cu nr. - plus dobânda legală de la data de 23.10.2006.

In ședința publică din 14.05.2008 reprezentantul - SA a precizat că-și modifică cererea de constituire ca parte civila în ce privește persoanele obligate la plata despăgubirilor, respectiv inculpatul, partea responsabilă civilmente - TRANS si asigurătorul - SA să fie obligați în solidar.

Soluționând cauza, Judectoria L Gară prin sentința penala nr. 119/2008, a luat act că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prev. de art.178 cp. din art.178 al.1 cp. în art.178 al.2 cp.

In baza art.178 al.2 cp. cu aplic.art.74 si 76 lit. d cp. a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 1 an si 4 luni.

In baza art.184 al.l si 3 cp. cu aplicart.74 cp. si art.76 lit.e teza I cp. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

In baza art.33 lit.a cp. rap la art.34 lit.b cp. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an si 4 luni închisoare.

In baza art.81-82 cp. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani si 4 luni ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței.

In baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cp. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A făcut aplicarea disp.art.71 al.5 cp.

A luat act că valoarea totala a cheltuielilor de spitalizare este de 2.593,31 lei.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul de Urgență Sf. si a obligat inculpatul în solidar cu resp.civ.p. - TRANS SRL si cu asigurătorul - ROMÂNEASCA SA la plata sumei de 180,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu părțile vătămate (15 lei), (15 lei) si cu victima (150,61 lei), inclusiv dobânda legală pînă la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civila Spitalul clinic de urgenta B si a obligat inculpatul în solidar cu res.ck.p. - Trabs SRL si cu asigurătorul SA, la plata sumei de 2.412,7 le: reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu părțile vătămate (329,40 lei), (1229,50 lei) si cu victima (853,80 lei )inclusiv dobânda legala pînă la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă - SA si a obligat inculpatul în solidar cu resp.civ.p. - Trans SRL si cu asigurătorul SA la plata sumei de 14.706,50 lei inclusiv dobînda legală la achitarea integrală a debitului reprezentînd c/val despăgubirilor acordate părți: civile în baza contractului de asigurare CASCO.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă în nume propriu si ca reprezentant legal al părții civile minore si a obligat inculpatul în solidar cu resp.civ.p. - Trans SRL si cu asigurătorul SA la plata sumei totale de 270.000 lei RON (2.700.000.000 lei ROL) din> care: 20.000 lei RON (200.000.000 lei ROL) daune materiale si 250.000 lei (2.500.000.000 lei ROL)- daune morale către aceste părți civile.

A obligat inculpatul, în solidar cu resp.civ.p. - TRANS SRL si cu asigurătorul - SA la plata sumei de 500 lei lunar - prestație periodică ir. favoarea părții civile minore, din momentul săvîrșirii faptei (07.07.20C6 si pină la majoratul copilului.

In baza art.191 al.3 a C.P.P. obligat inculpatul, în solidar cu resp.civ.p. - TRANS SRL la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere actele si lucrările dosarului si a constatat că inculpatul se face vinovat de săvîrșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul și - Românească - Vienna Insurance SA Sucursala S, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Asigurătorul - Românească - Vienna Insurance SA Sucursala S, a criticat sentința sub aspectul greșitei obligări în solidar cu inculpatul si cu partea responsabilă civilmente precum si în ceea ce privește cuantumul exagerat al despăgubirilor acordate de către instanța de fond părților civile.

Inculpatul a criticat sentința atât pe latură penală cât si pe latură civilă.

Pe latură penală, a criticat cuantumul pedepsei aplicate apreciind-o prea aspră în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei si de cele personale, solicitând redozarea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Pe latură civilă, a criticat cuantumul mare al despăgubirilor acordat, susținând că acestea nu au fost evaluate în mod corect, că nu au fost dovedite în măsura în care au fost acordate, motiv pentru care a solicitat cenzurarea acestora.

Prin decizia penală nr. 170/A din 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr- n baza art.379 pct. l lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și asigurătorul Românească Vienna Insurance SA împotriva sentinței penale nr. 119/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară.

A obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, iar pe asigurător la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul, analizând criticile formulate de asigurătorul - Românească - Vienna Insurance SA Sucursala S, a apreciat că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit Legii 136/1995 răspunderea asigurătorului este angajată în temeiul unui contract de asigurare, încheiat între societatea de asigurare si cel asigurat.

Prin decizia civila nr.1/28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu și pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 cod civil acelui care, prin fapta sa, a cauzat efecte păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

In cauză, s-a făcut dovada că între inculpat si asigurător există un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, situație în care instanța de fond în mod corect a obligat inculpatul si partea responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părțile civile, asigurătorul răspunzând numai în limita obligației stabilite prin dispozițiile art.10 al.1 lit. b din normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, puse în aplicare prin Ordinul 3108/2004.

In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale si morale acordate de către instanța de fond celor două părți civile, mamă si fiică, victime ale accidentului rutier, produs de inculpatul, tribunalul a apreciat că acestea au fost corect evaluate în raport de probatoriul administrat în cauză.

Potrivit art.14 al.3 Cod procedură penală si art.998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, a obligat pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

De asemenea, recomandările Consiliului Europei din 1969 la, subliniază între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

În legislația românească, temeiul juridic pentru despăgubirile morale ir. reprezintă art.998 civ. Pentru acordarea despăgubirilor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul apreciind în raport cu consecințele pe oricare plan suferite de partea civilă, o sumă globală care să compenseze ceea ce-i lipsește pâr;:: civile ca urmare a faptei comise.

Analizând actele medicale din dosar, tribunalul a reținut că în urma accidentului rutier, părțile civile si fiica acesteia au suferit leziuni grave care au necesitat internare pe o perioadă îndelungată de timp, intervenții medicale pentru refacerea stării de sănătate și programe de recuperare.

Partea civilă a intrat în comă după producerea accidentului fiind nevoită să stea la pat o perioadă de timp îndelungată, de aceasta având grijă mama sa - partea civilă care era în același timp și ea rănită ca urmare a aceluiași accident.

Toate aceste suferințe fizice și psihice au afectat starea de sănătate a celor două părți civile, acestea rămânând cu sechele posttraumatice care afectează negativ participarea lor la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situam anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Față de aceste împrejurări, este incontestabil că părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral, care le îndreptățește la acordarea unei sume mari de bani.

Tribunalul, a apreciat că suma stabilită de instanța de fond cu titlu de daune morale a fost corect evaluată. Critica referitoare la acordarea globală a acestei sume de bani și nu pe fiecare persoană în parte, urmează a fi respinsă având în vedere faptul că partea civilă este minoră în vârstă de 4 ani și se află în grija și întreținerea mamei sale, respectiv.

De asemenea, daunele materiale acordate celor două părți civile au fost corect stabilite si acordate de instanța de fond în raport de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de actele depuse si de celelalte probe administrate, respectiv declarații de martori.

Cu privire la apelul inculpatului, Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată în raport de disp.art.72 cp. respectiv de limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social ridicat al faptei, de natura infracțiunii, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, de urmarea produsă - moartea unei persoane si rănirea a altor două, și de circumstanțele personale ale inculpatului - cunoscut fără antecedente penale.

Tribunalul, a constatat că pedeapsa aplicată corespunde atât prin cuantum cât si prin modalitatea de executare, dublului său scop educativ si coercitiv, astfel cum este prevăzut de art.52 cp.

In ceea ce privește critica adusă laturii civile, cu privire la cuantumul exagerat al despăgubirilor materiale si morale acordate de instanța de fond, tribunalul a respins-o pentru motivele arătate mai sus cu ocazia examinării aceleiași critici formulate de asigurătorul - Românească - Vienna Insurance SA Sucursala

Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs asiguratorul - - INSURANCE SA care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In dezvoltarea motivelor de recurs asigurătorul susține că prin obligarea în solidar cu inculpatul s-a ajuns la depasirea plafonului maxim prevazut de Ordinul nr.3108/2004 care prevede ca pentru un accident produs in anul 2006, limita maxima de despagubire este de 200.000 lei.

Se mai sustine ca în mod gresit a fost obligat in solidar cu inculpatul la plata despagubirilor civile intrucat asiguratorul nu raspunde in temeiul art. 998 si urm cod civil ci in temeiul si in limitele contractului de asigurare, acesta neavand calitatea de parte responsabila civilmente.

Un al doilea motiv de recurs priveste plata sumei globale de 250.000 lei, reprezentand daune morale catre partile civile si, fara a defalca sumele pentru fiecare parte civila, astfel incat nu se cunoaste cat se cuvine sotiei supravietuitoare si cat fiicei defunctului.

O alta critica formulata de catre recurentul aisgurator vizeaza cuantumul daunelor morale acordate partilor civile pe care il apreciaza ca fiind "exorbitant", de natura a duce la o imbogatire a acestora.

De asemenea, asiguratorul arata ca despagubirile acordate partii civile - depasesc valoarea reala a autovehiculului din momentul accidentului minus uzura, care ar fi, conform calculelor sale, de 9.911,37 lei.

In consecinta, asiguratorul solicita admiterea recursului, casarea sentintei primei instante si a deciziei instantei de apel si, pe fond, inlaturarea obligarii sale in solidar cu inculpatul la plata despagubirilor civile, reducerea cuantumului daunelor morale si diminuarea despagubirii acordate partii civile - SA.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate de către recurentul asigurator, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată ca recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

In primul rând, se impune precizarea ca potrivit art. 385/6 pr. pen. atunci cand recursul este cea de-a doua cale ordinara de atac, instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare prevazute in art.385/9 pr.pen.

Asiguratorul - - INSURANCE SA nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevazute de art. 385/9 pr. pen. facand referire in mod generic la dispozitiile art.385/1 si urm. pr. pen.

Curtea observă că, potrivit art. 385/9 alin.2 pr. pen. cazurile de casare prevăzute în alin.1 pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale cât și a laturii civile a cauzei. În același sens, prin decizia nr.28/02.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii a stabilit, în aplicarea art.385/9 pr. pen. că după abrogarea pct.17/1 din legea nr.356/2006 judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă, împotriva deciziilor pronunțate în apel se va face în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.2 pr. pen. cazurile de casare urmând a fi analizate în concret, în funcție de modul de rezolvare a laturii civile.

În speță, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză poate fi analizat prin prisma cazului de casare prev de art. 385/9 pct.18 pr. pen.

Analizând motivele de recurs invocate, Curtea constată că sustinerea societatii de asigurare recurentă in sensul ca despagubirile civile la plata carora a fost obligata prin hotararea primei instante, mentinute de instanta de apel depasesc plafonul maxim prevazut de Ordinul nr.3108/2004 este nefondata. In Anexa nr.3 la Normele de aplicare a Ordinului nr.3108/2004 - modificat prin Ordinul nr.3126/2005 sunt prevazute limitele maxime ale despagubirilor care pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate intr-un accident de circulatie si aceste limite pentru accidentele produse in anul 2006 sunt urmatoarele:

-de la 1.000.000 lei până la maxim 4.000.000.000 lei indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei

- pana la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoana dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidente, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Or, în spetă, suma totală acordată părtilor civile si este de 270.000 lei (2.700.000.000 ROL) iar părții civile - SA, 14.706,50 lei cu mult sub limita maxima impusa de Ordinul nr.3108/2004

Din verificarea actelor si lucrărilor dosarului Curtea constata ca - - INSURANCE SA a fost citata in mod corect in calitate de asigurator, asa cum a statuat si Inalta C de Casatie si Justitie prin decizia nr.1 din 28.03.2005 pronunțată în recurs în interesul legii si nu in calitate de parte responsabila civilmente, astfel cum sustine, fără temei, recurenta.

În ceea ce privește critica recurentului asigurător referitoare la greșita obligare în solidar a societății de asigurări cu inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, Curtea constată că este întemeiată însă înlăturarea acestei dispoziții ar constitui o încălcare a principiuluinon reformatio in pejusconsacrat de art.385/8 pr. pen. pentru următoarele considerente:

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.136/1995 modificată prin OUG nr.61/2005 aprobată prin Legea nr.283/2005 rezultă că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor civile cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, prin avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat în temeiul unui contract de asigurare. Aceasta semnifică faptul în că atunci când se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătorești drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule ale căror proprietari sunt asigurate în România, se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia și numai în subsidiar și în mod excepțional, dacă întinderea răspunderii asigurătorului determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare și cu normele speciale care stabilesc conform art.53 din lege limita maximă a despăgubirilor de asigurare este mai mică decât cuantumul despăgubirilor stabilite în concret de instanță, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre plafonul maxim stabilit prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nivelul despăgubirilor acordate de instanță.

Or, în speță, cuantumul însumat al despăgubirilor materiale și al daunelor morale stabilite în favoarea părților civile nu depășește limita maximă a despăgubirilor de asigurare stabilite la nivelul anului 2006 (anul producerii accidentului rutier) prin ordinul nr.3108/2004, modificat prin Ordinul nr.3126/2005 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În consecință, luând în considerare faptul că părțile civile, cu ocazia constituirii de parte civilă, au înțeles să își exercite drepturile având ca obiect repararea pagubelor produse prin accidentul rutier și împotriva asigurătorului de răspundere civilă - SA, obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile este greșită. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, înlăturarea acestei dispoziții în recursul promovat numai de către asigurător ar constitui o agravare a situației acestuia în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil.

Recurentul asigurător de răspundere civilă - SA a mai criticat sentința primei instanțe sub aspectul calculului greșit al cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile - SA, depășindu-se valoarea reală a autovehiculului din momentul accidentului minus epava.

Sub acest aspect, Curtea constată că stabilirea prejudiciului produs părții civile - SA la nivelul sumei de 14.706,50 lei este în concordanță cu materialul probator administrat în cauză din care rezultă că autoturismul Solenza cu nr. - (an de fabricație 2005) condus de victima avea asigurare CASCO la - SA potrivit poliței nr.A -/24.03.2006, valabilă în perioada cuprinsă între 26.03.2006-25.03.2007, iar după producerea accidentului, la cererea părții civile s-a întocmit dosarul de daună nr./-. Din procesul-verbal de constatare a daunelor, (fila 260-261 dosar fond), adresa Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Poliției Rutiere nr.-/20.07.2006 (fila 262 dosar fond) dar și din planșele fotografice (fila 264 dosar fond) rezultă că autoturismul în discuție a fost avariat în proporție de 80%. Suma de 14.706,50 lei a rezultat din devizele de reparații întocmite de - SA (filele 265-269 dosar fond) fiind calculată prin luarea în considerare a valorii reale a autoturismului la data producerii accidentului minus coeficientul de uzură și a fost achitată părții civile cu ordinul de plată nr.12914/23.10.2006 (fila 270 dosar fond), - SA subrogându-se ulterior în drepturile beneficiarului asigurării conform art. 22 din Legea nr.136/1995 republicată.

Cât privește acordarea globală a despăgubirilor civile, fără a fi defalcate pe fiecare persoană în parte, criticată de asemenea de către recurentul asigurător, Curtea constată că nu este rezultatul unei erori de fapt a instanței de judecată ci rezultatul faptului că partea civilă este în vârstă de 4 ani și se află în grija și întreținerea mamei sale,.

Critica referitoare la stabilirea cuantumului daunelor morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind în afara unei realități materiale, nu poate fi cenzurata de instanta de recurs in cadrul cazului de casare prev de art. 385/9 alin.1 pct.18 pr. pen. deoarece eroarea gravă de fapt presupune existența și constatarea unei greșeli grave, deci esențială și evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluția. Reaprecierea cuantumului daunelor morale nu este posibilă nici din perspectiva altor cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu întrucât recursul, fiind o cale de atac eminamente devolutivă asupra chestiunilor de drept, nu permite cenzurarea elementelor stabilite de instanțele inferioare în urma unui proces de interpretare a probelor administrate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul - ROMÂNEASCĂ.

În baza art. 192 al.2 pr. pen. recurentul asigurător va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat iar în baza art. 193 alin.6 pr. pen. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.

În privința cuantumului acestor cheltuieli se impun câteva observații. Potrivit art.193 alin.6 pr. pen. instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare potrivit legii.

Conform art.274 alin.1 Cod proc. civilă "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată"iar alineatul 3 al aceluiași articol "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".

În lumina acestor dispoziții legale și având în vedere faza procesuală (recurs) calitatea procesuală a părții (intimat), munca îndeplinită de avocat, cuantumul de 15.000 lei, onorariu de avocat potrivit chitanței aflate la fila 56 din dosarul de recurs este apreciat ca fiind nepotrivit de mare și, în consecință, va fi redus la suma de 1.500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de asiguratorul - ROMÂNEASCĂ - INSURANCE ca nefondat.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact.

2 ex.-01.04.2009

Președinte:Niculina Alexandru
Judecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel

Ucidere din culpă (art.178 cod penal).

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal).