Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 3/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 3
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr. 887/II/2/2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 187/P/2007.
Conform art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se prezența petenților și,ambii asistați de av., apărător ales, a av., apărător ales pentru persoanele cercetate și, av. și av., apărători aleși pentru persoanele cercetate și, lipsă fiind persoanele cercetate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că este atașat în dosarul nr. 187/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, că la termenul anterior cauza a fost amânată pentru a fi citat în cauză, în calitate de intimat, și numitul, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Av. pentru petenții și, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulate de către aceștia împotriva rezoluției nr. 187/II/2/2007 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Iași, pe care o apreciază ca fiind nelegală, pentru motivele arătate în cuprinsul plângerii.
Astfel, arată că inițial, cei doi petenți au formulat plângere pentru fals, uz de fals, fals în declarații, distrugerea înscrisurilor și abuz în serviciu, infracțiuni pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește pe persoanele cercetate, cu motivarea că sunt prescrise.
În motivarea rezoluției se face trimitere și la posibilitatea petenților de a apela la prevederile art. 184 Cod procedură civilă, în sensul că ei pot solicita soluționa cererii pe cale civilă. Ceea ce organul de urmărire penală a soluționat greșit este tocmai împrejurarea că nu a început deloc urmărirea penală, ajungând la concluzia că nu este necesar a se dispune începerea urmăririi penale pentru infracțiunile indicate în plângere, infracțiuni care au fost considerate ab initio ca fiind prescrise, apreciindu-se că nu se impune a fi efectuate acte de cercetare penală.
Important este faptul că nu partea vătămată are obligația de a încadra juridic fapta. Organul de cercetare penală a fost sesizat potrivit art. 222 Cod procedură penală, în sensul că plângerea formulată de cei doi petenți cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Legea nu prevede ca partea vătămată să și încadreze juridic fapta, și, tocmai de aceea, consideră că faptele descrise sunt corecte. Este adevărat că potrivit calculului matematic infracțiunile, așa cum au fost ele arătate de petenți, sunt prescrise, însă procurorul avea obligația de a face cercetări pentru a vedea despre ce faptă este vorba, dacă există vreo faptă, și dacă se constata că este vorba despre fapta indicată în plângere, urma să constate, în mod corect, intervenția prescripției.
Consideră că dacă în cauză s-ar fi efectuat acte de cercetare penală se putea ajunge la concluzia că este vorba despre alte fapte decât cele indicate de petenți, pentru că în opinia sa în cauză este vorba despre infracțiunea de înșelăciune, poate chiar și o complicitate la înșelăciune. Atâta timp când în cauză nu s-a efectuat o cercetare penală, nu se poate ști despre ce infracțiune este vorba. Este adevărat că există un volum de muncă foarte mare, însă nu este posibil să se constate, decât după ce se efectuează acte de urmărire penală, care este fapta, în ce constă, și care este încadrarea juridică corectă.
Prin urmare, apreciază să soluția organului de urmărire penală este greșită și solicită admiterea plângerii formulate de cei doi petenți și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală competent pentru a se începe urmărirea penală pentru infracțiunile indicate în cuprinsul plângerii, chiar și pentru infracțiunea de înșelăciune, lucru pe care organul de cercetare penală îl va constata după ce va face toate actele de urmărire penală.
Petentul, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
Petentul, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
Av. pentru persoanele cercetate și, având cuvântul, consideră că în ambele faze procesuale, atât procurorul anchetator cât și procurorul ierarhic superior, au avut în vedere încadrarea juridică pentru care s-a și dispus neînceperea urmăririi penale. Ceea ce se solicită prin plângerea de față, respectiv a se efectua cercetări pentru o nouă infracțiune, din punct de vedere juridic, nu poate fi avut în vedere, și, oricum, speța a fost verificată în ceea ce privește încadrarea juridică. Solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulate de cei doi petenți.
Av. pentru persoanele cercetate și, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate de cei doi petenți. Consideră că aceștia nu s-au adresat cui trebuia, ei s-au prezentat la poliție, la Parchet, însă trebuiau să se adreseze și Comisiei de Stabilire a Dreptului de Proprietate. Se susține acum că la analizarea plângerii formulate de petenți, procurorul ar fi trebuit să constate că este vorba și de alte fapte decât cele reclamate, deși mare parte din ele sunt prescrise. Din rezoluția dată în cauză, rezultă, însă, că faptele descrise de petenți nici măcar nu sunt infracțiuni. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanța cu care face dovada achitării onorariului de apărător ales de către cele două persoane cercetate și solicită respingerea plângerii formulate de petenți, cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru persoanele cercetate și, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile celuilalt apărător ales al acestora și solicită respingerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauză cei doi petenți au formulat plângere împotriva soluției dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, referindu-se, în principal, la împrejurarea că procurorul nu a dat dovadă de rol activ la soluționarea plângerii formulate împotriva a doi notari și alte două persoane. Se susține că lipsa rolului activ se datorează faptului că procurorul s-a limitat la încadrarea juridică dată faptelor de către petenți deși trebuia ca el să dea încadrarea juridică faptelor și să înceapă urmărirea penală. Nu este de acord cu această susținere a petenților întrucât, cu ocazia investirii cu o plângere, sau cu sesizarea din oficiu, sunt efectuate acte premergătoare, pentru a se stabili dacă faptele reclamate există, dacă există un învinuit, dacă faptele trebuie cercetate în continuare, pentru că, este posibil, de exemplu, ca autorul să fi decedat.
În cauză au fost efectuate acte premergătoare și s-a stabilit că unele fapte reclamate față de sunt prescrise și că în aceste condiții petenții pot urma calea civilă pentru a-și recupera pretențiile. În ceea ce o privește pe, s-a constatat că aceasta nu a semnat nici un act, procurorul stabilit în mod corect că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte. Referitor la și, față de care petenții au formulat plângere pentru comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals, procurorul a constatat că nu sunt elemente pentru a se stabili vinovăția lor, că faptele lor nu constituie infracțiuni, și a dispus neînceperea urmăririi penale. Apreciază că procurorul a procedat corect atunci când a constatat că faptele reclamate există pentru unele din persoanele cercetate, și a dat o soluție corectă, iar pentru celelalte persoane cercetate s-a pronunțat diferit, constatând că nu se fac vinovate de săvârșirea vreunei infracțiuni. Prin urmare,rezoluția procurorului este legală și temeinică, plângerea formulată de cei doi petenți nu este fondată și solicită a fi respinsă.
Av. pentru petenții și, solicitând cuvântul în replică, arată că se pot face multe discuții cu privire la ce s-a reținut corect și ce nu s-a reținut corect de către procuror, însă el consideră că este esențial faptul că nu s-a reținut existența infracțiunii de înșelăciune în condițiile în care petenții au povestit fapta și nu ei erau cei care trebuiau să dea o încadrare juridică. avea interes să îi înlăture pe cei doi din certificatul de moștenitor, de aceea a dat o declarație falsă. Dacă s-ar fi efectuat acte de urmărire penală, și nu doar se citea plângerea petenților, procurorul ar fi putut să constate toate acestea.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față;
Prin rezoluția dată de procurorul parchetului de pe lângă Curtea de apel Iași nr. 187/P/2007 din 06.08.2007 s-a dispus:
1) neînceperea urmăririi penale față de notarii publici, -, din cadrul Camerei Notarilor Publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "fals intelectual", prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal și de persoanele fără calitate specială, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "fals intelectual", prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, "fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 288 alin. 2 Cod penal, "fals în declarații", prevăzută de art. 292 Cod penal, "sustragere sau distrugere de înscrisuri", prevăzută de art. 242 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal;, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de " fals în declarații", prevăzută de art. 292 Cod penal, "uzul de fals", art. 291 Cod penal, "complicitate la fals intelectual", prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal,;, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "uz de fals", prevăzută de art. 291 Cod penal;
2) respingerea pretențiilor de natură civilă pentru daune morale formulate de către partea vătămată.
În pronunțarea acestei soluții procurorul a reținut următoarele:
Persoanele vătămate și au formulat plângere penală prin care au solicitat urmărirea penală a notarilor publici, -, din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați cu sediul în municipiul P, județul I, a persoanelor fără calitate specială și cât și împotriva "Comisiei locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor private a comunei -, județul I".
Fiind audiată în prezenta cauză persoana vătămată, asistată de apărător ales, a declarat că menține plângerea penală și dorește urmărirea penală a persoanelor sesizate.
Și-a manifestat voința de a participa în calitate de parte vătămată.
A menționat că, nu poate declara modul cum a desfășurat activitatea infracțională fiecare persoană sesizată cât și la ce dată, invocând că suferă de amnezie, - nediagnosticată însă medical -, survenită în luna ianuarie 2006 urmare a decesului soției sale.
Nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Persoana vătămată, în prezența apărătorului ales, a declarat faptul că, menține plângerea penală și dorește urmărirea penală a notarilor publici, - pentru săvârșirea infracțiunii "falsul intelectual" cât și a numiților - care a avut calitatea de președinte în anul 1991 al Comisiei Comunale pentru Aplicarea Legii 18/1991 - -, - care a avut calitatea de președinte în anul 2000 al Comisiei Comunale pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 - - pentru infracțiunile "falsul intelectual", "falsul material în înscrisuri oficiale", "sustragerea sau distrugerea de înscrisuri" și a numiților pentru infracțiunile "falsul în declarații", "uzul de fals" și "complicitatea la falsul intelectual", pentru infracțiunea "uzul de fals".
Și-a manifestat voința de a participa în calitate de parte vătămată în prezenta cauză.
A susținut faptul că, notarul public a eliberat, la data de 18.04.2002, certificatul de moștenitor de calitate nr. 111 consemnând în fals în cuprinsul acestuia mențiunea că, ", în calitate de nepot de frate" vine la succesiunea defunctului, de asemenea ar fi trebuit să consemneze inițiala "V" la numele sus-numitului, moștenitor legal, pentru a-l diferenția de tatăl său, decedat în anul 1967.
În realitate era strănepot al defunctului.
Notarul public - a săvârșit infracțiunea sesizată "în același mod ca, fiind notar public în cadrul aceluiași birou notarial".
a săvârșit "falsul în declarații" în cursul lunii iunie 1991 consemnând nereal, în cuprinsul cererii manuscrise adresate Comisiei Comunale pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 - prin care a solicitat reconstituirea "dreptului de moștenitor" pentru suprafața de 44 ha teren amplasat pe raza satului, comuna -, județul I, că este nepot de frate al defunctului. În realitate acesta era strănepot al defunctului.
Atribuindu-și gradul de rudenie de nepot de frate, a înlesnit,cu intenție ca, președintele din anul 1991, și cel din anul 2000, al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - să îi atribuie suprafața de 10 ha teren pe amplasamentul solicitat, în satul, comuna -, județul
Uzul de fals l-ar fi săvârșit prin folosirea declarației false în baza căreia a obținut suprafața de teren anterior menționată.
, în calitate de președinte al Comisiei Comunale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 -, a săvârșit infracțiunea în perioada 1991 până în anul 2000 -, partea vătămată declarând că nu știe cu exactitate data -, prin efectuarea unei modificări în registrul agricol din anul 1948 aflat în evidența Primăriei -, a cifrei reprezentând suprafața de teren înregistrată în olul agricol al numitei I, din "27" cu cât figura sus-numita, în "33".
De asemenea că, acesta este răspunzător de sustragerea din evidența Comisiei Comunale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - a cererii adresate de persoana sa, în anul 1991, pentru reconstituire dreptului de proprietate cât și a unor acte doveditoare a preluării de către stat - în baza unui proces-verbal din data de 02.03.1949 emis de Direcția Agricole de Stat -.a suprafeței de 44 ha teren amplasat în satul, comuna -, județul I, de la numiții și.
, în calitate de președinte al Comisiei Comunale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 -, a săvârșit infracțiunea sesizată deoarece, la termenul procesual al dosarului nr. 4577/2004 al Judecătoriei Pașcani, din data de 20.01.2005, a făcut "declarații false" în cuprinsul întâmpinării formulate, în sensul că prin cererea adresată la 20.03.1991 a cerut altceva decât moștenirea de la tatăl său,.
În realitate acesta, în cuprinsul cererii în discuție, a solicitat terenul pe care îl avea moștenire de la.
De asemenea în cuprinsul întâmpinării sus-menționate a consemnat nereal, la pct. nr. 7 de pe fila nr. 2 în sensul că "nu există nici o cerere formulată de către mine pentru drept de moștenire de la ".
Numita ar fi săvârșit infracțiunea "uzul de fals" prin "însușirea cantităților de date de pentru recolta obținută de pe terenul care nu îi aparținea și era al meu, cel în discuție, din perioada 1991 și până în prezent".
S-a constituit parte civilă, împotriva tuturor persoanelor sesizate, pentru despăgubiri materiale în sumă de 180 milioane ROL, reprezentând contravaloarea cantității de cereale pe care nu le-a primit, din anul 1991 și până în prezent, de pe suprafața e teren în discuție, care i se cuvenea.
Totodată pentru daune morale în sumă de 6.000 RON echivalent pentru starea de stres și "distrugerea sănătății", din anul 1991 și până în prezent.
Urmare a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat faptul că, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de nici una dintre persoanele cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sesizate deoarece: infracțiunea "falsul intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal nu a fost săvârșită de către notarul public -, fiind aplicabil cazul prevăzut de art. 10 lit. "c" Cod procedură penală; pentru infracțiunea "falsul intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal sesizată împotriva notarului public a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind incident cazul reglementat de art. 10 lit. "g" Cod procedură penală; pentru infracțiunile "falsul intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, "falsul material în înscrisuri oficiale" prevăzută de art. 288 alin. 2 Cod penal, "sustragerea sau distrugerea de înscrisuri" prevăzută de art. 242 alin. 1 Cod penal sesizate împotriva lui și, infracțiunile "falsul în declarații" prevăzută de art. 292 Cod penal, "uzul de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, "complicitatea la falsul intelectual" prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal sesizate împotriva lui, "uzul de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal sesizată împotriva numitei, a intervenit prescripția răspunderii penale, existând cazul reglementat de art. 10 lit. "g" Cod procedură penală, iar referitor la "falsul în declarații" prevăzută de art. 292 Cod penal sesizat împotriva numitului fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii având aplicabilitate art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, din următoarele motive de fapt:
Notarul public - nu a emis, certificat și nici semnat înscrisul denumit "certificat de moștenitor de calitate nr. 111 din 18 aprilie 2002".
Notarul public din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați " & -" cu sediul în municipiul P,-, județul Iae mis, certificat și semnat în mod exclusiv, în dosarul succesoral nr. 123/2002, certificatul de moștenitor de calitate sus-menționat, la data de 18.04.2002.
Infracțiunea "falsul intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal este pedepsită de lege cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, așa cum reglementează prevederile art. 27 Cod penal.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru această infracțiune este, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. 1 lit. "d" Cod procedură penală, de 5 ani, fiind socotit de la data săvârșirii infracțiunii.
Prin urmare s-a împlinit la data de 18 aprilie 2007 cu privire la notarul public.
Termenul s-a împlinit în anul 1996 pentru pentru "complicitatea la infracțiunea falsul intelectual".
Infracțiunea "falsul material în înscrisuri oficiale" prevăzută de art. 288 alin. 2 Cod penal este pedepsită de lege cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru această infracțiune este, în baza prevederilor art. 122 alin. 1 pct. "d" Cod procedură penală, de 5 ani, fiind socotit de la data săvârșirii infracțiunii.
S-a împlinit până în anul 2005, partea vătămată declarând că activitatea infracțională s-a săvârșit în intervalul anilor 1991-2000, de către numitul.
Infracțiunea "sustragerea sau distrugerea de înscrisuri" prevăzută de art. 242 alin. 1 Cod penal este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani.
Termenul de prescripție a răspunderii penale este pentru această infracțiune, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. 1 pct. "d" Cod procedură penală, de 5 ani, fiind socotit de la data săvârșirii infracțiunii.
S-a împlinit în anul 1996.
Infracțiunea "falsul în declarații" prevăzută de art. 292 Cod penal, este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Infracțiunea "uzul de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani în situația în care înscrisul este oficial.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste două infracțiuni este de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. 1 pct. "d" Cod procedură penală.
S-a împlinit în anul 1996, cu privire la numitul pentru falsul în declarații și uzul de fals, de asemenea pentru pentru uzul de fals.
Termenele de prescripție menționate nu au fost întrerupte, în cauză neefectuându-se nici un act care, potrivit legii, trebuia comunicat persoanei cercetate în desfășurarea procesului penale.
Beneficiul recoltei de în favoarea lui, urmare a hotărârii nr. 225/6849/25.07.1991 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor I nu constituie un act material de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, act care să se circumscrie elementelor laturii obiective a infracțiunii "uzul de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, așa cum a susținut partea vătămată.
Consemnarea în cuprinsul întâmpinării formulate în dosarul nr. 4577/2004 al Judecătoriei Pașcani, județul Iam ențiunilor la care s-a referit partea vătămată, nu constituie în sens juridic o "declarație" făcută unui organ sau instituții de stat, pe care acesta să fie obligat să o consemneze într-un înscris, și să o supună verificării.
Instanța de judecată era obligată să analizeze aspectele consemnate, după administrare de probe, în vederea stabilirii realității sau nu a aspectelor invocate în cuprinsul întâmpinării.
Prin ele însele, prin însuși faptul că au fost făcute, cele consemnări nu erau, potrivit legii, de natură să servească la producerea unor consecințe juridice, nefiind generatoare de efecte juridice.
a solicitat prin acțiune civilă, în contradictoriu cu Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 I, Comisia Comunală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 -, I, atestarea dreptului său de proprietate pe suprafața de 44 ha teren alături de ceilalți moștenitori ai defunctului.
Prin sentința civilă nr. 2295/22.12.2006 pronunțată de Judecătoria Pașcani, județul I în dosarul nr- s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
a formulat recurs, care a constituit obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași.
Instanța de judecată prin decizia civilă nr. 802/04.05.2007 a decis respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 2295/22.11.2006 a Judecătoriei Pașcani, județul I, decizia fiind irevocabilă.
Neputându-se pune în mișcare acțiunea penală împotriva nici uneia dintre persoanele cercetate, nedovedindu-se vinovăția lor pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate și neputându-se asigura tragerea acestora la răspundere penală, nu pot fi admise pretențiile civile pentru daune morale formulate de către partea vătămată, constatându-se că sunt neîntemeiate, urmând a fi dispusă respingerea lor.
Soluția adoptată în cauză s-a întemeiat pe dispozițiile art. 209 alin. 4 Cod procedură penală, art. 228 alin. 6 Cod procedură penală și art. 10 lit. "c,g,d" Cod procedură penală.
Plângerea formulată de și împotriva rezoluției date în dosarul nr. 187/P/2007 a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin rezoluția nr. 887/II/2/2007 din 24 septembrie 2007.
În temeiul dispozițiilor art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției procurorului au formulat plângere la instanță petenții și, plângere înregistrată sub nr- din 25 octombrie 2007.
S-a arătat că procurorul a reținut aspectele sesizate în legătură cu faptele comise de persoanele menționate în plângere fără să cerceteze dacă acestea au existat chiar în contextul în care s-au constatat a fi prescrise.
Procurorul a redactat rezoluția fără să mai intre în fondul cauzei, ci numai pe excepție, situație în care nu pot beneficia de prevederile art. 184 Cod procedură civilă.
Nebeneficiind de aceste dispoziții înseamnă că în mod evident nu se cunoaște dacă faptele au existat sau nu, ceea ce duce la concluzia că falsurile nu pot fi cercetate nici de instanța civilă.
Mai arată petenții că în cauză s-a demonstrat că numitul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de "fals în declarații" prin susținerea că este nepot de frate al lui, deși este strănepot, fapt afirmat în fața notarilor publici și.
Susținerile făcute la comisia locală a persoanei în cauză, nu corespund realității deoarece există o cerere înregistrată sub nr. 5960/20.03.1991.
Se solicită admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecată conform dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "c" Cod procedură penală.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, Curtea constată că plângerea de față este neîntemeiată.
În efectuarea actelor premergătoare conform art. 224 Cod procedură penală, în mod legal procurorul a constatat faptul că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de persoanele cercetate.
Astfel, notarul public - nu a emis, certificat și nici nu a semnat înscrisul denumit "certificat de moștenitor" de calitate nr. 111 din 18 aprilie 2002".
Pentru infracțiunea bănuit a fi comisă conform sesizării penale respectiv "fals intelectual" (art. 289 alin. 1 Cod penal) sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, în sensul că "fapta nu a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat".
Notarul public din cadrul Biroului Notarilor Publici, cu sediul în P, a emis, certificat și a semnat în mod exclusiv în dosarul nr. 123/2002 certificatul de moștenitor de calitate din 18.04.2002 iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal a intervenit prescripția răspunderii penale conform art. 122 alin. 1 lit. "d" Cod procedură penală, incidente fiind dispozițiile art. 10 lit. "g" Cod procedură penală.
Pentru considerente similare, faptele sesizate privind pe și (art. 289 alin. 1, art. 288 alin. 2, art. 242 alin. 1 Cod penal) aplicabile sunt aceleași dispoziții - art. 10 lit. "g" Cod procedură penală cât și cele prevăzute de art. 292, 291 Cod penal, 26 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal privind pe și art. 291 Cod penal privind pe.
Pentru persoana cercetată, primar al Comunei - și președinte al Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 care a înaintat Comisiei Județene I adresa nr. 3061/24.08.2004, fapta prevăzută în art. 292 Cod penal, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii atât în latura obiectivă cât și cea subiectivă fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Pentru începerea urmăririi penale, art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, cere să ie îndeplinite condițiile privind existența unei sesizări conform art. 221 Cod procedură penală cu sau fără acte premergătoare efectuate, și inexistența vreuneia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 Cod procedură penală,cu excepția celui de la litera "b ind. 1 Cod procedură penală.
Condițiile sunt cumulative și numai în acest context se dispune începerea urmăririi penale.
În cauza de față, este îndeplinită cea dintâi condiție a sesizării dar nu și condiția în teza a II-a a textului, întrucât dispozițiile art. 10 lit. "c", art. 10 lit. "d" și art. 10 lit. "g" Cod procedură penală constituie cauze în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În aplicarea cazurilor care determină una din soluțiile de neurmărire penală în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. "b și c" Cod procedură penală organele de urmărire penală trebuie să respecte ordinea de prioritate prevăzută de art. 10 și să facă aplicarea celui dintâi caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale.
Temeiurile scoaterii de sub urmărire penală se referă la fondul cauzei și are prioritate în raport cu cele care determină încetarea urmăririi penale și care constituie impedimente de formă.
Or, în prezenta cauză acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare și pe cale de consecință nu pot fi examinate chestiuni de fond după cum solicită petenții în plângere.
Cu privire la solicitarea petenților de admitere a plângerii și reținerea cauzei spre judecare se constată că dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "c" Cod procedură penală prevăd că "instanța admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare".
Prin urmare, sintagma conținută în acest text, referitoare la suficiența probelor, semnifică faptul că a fost realizat atât obiectul cât și temeiul acțiunii penale, care nu poate avea loc decât în faza de urmărire penală, iar nu și în aceea a actelor premergătoare.
Cum în cauză nu a fost începută urmărirea penală, reținerea cauzei la instanță după desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ar fi nelegală.
Față de considerentele ce preced, în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală plângerea formulată de petenții și se va respinge ca nefondată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 192 alin. 6 Cod procedură penală, vor fi obligați la câte 500 lei către cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 187/P/2007 din 6.08.2007, rezoluție pe care o menține.
Obligă pe fiecare dintre petenți la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 500 lei către cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 ianuarie 2008.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
24.01.2008
2 ex.-
Dosar nr-
Copia dispozitivului sentinței penale nr. 3 din data de 10.01.2008
HOTĂRĂȘTE:
"Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 187/P/2007 din 6.08.2007, rezoluție pe care o menține.
Obligă pe fiecare dintre petenți la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 500 lei către cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 ianuarie 2008."
Urmează semnăturile,
Pentru conformitate,
Grefier,
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
