Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 30/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 30/PI/2009
Ședința publică din 11martie 2009
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe Dumitrescu Adina G - președintele instanței
Procuror: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petenta.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petenta și apărătorul ales al intimatei, av. și a lipsit intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimată, care a eliberat în fals 2 acte.
Apărătorul intimatei a solicitat ca, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, să se respingă ca inadmisibilă plângerea petentei, arătând că aceasta a mai formulat anterior o plângere cu același obiect, iar în prezenta cauză nu a adus nicio probă nouă. Mai mult de atât, cele două acte au fost supus controlului judecătoresc și au fost menținute.
Procurorul a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii, arătând că soluția a fost dată în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. f Cod procedură penală, deoarece s-a mai dat o soluție referitoare la aceleași fapte, soluțiile parchetului nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Petentat a ținut să precizeze că niciunul din dosarele civile pornite în 2002 nu a ajuns la finalitate.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 12 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în baza art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. f Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, deoarece a mai fost cercetată pentru faptele reclamate de petenta.
În motivarea rezoluției s-a reținut că petenta a solicitat cercetarea penală a intimatei - notar public, sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal și fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal.
S-a făcut referire în plângere la certificatul suplimentar de moștenitor nr. 82, eliberat de Biroul Notarului Public în dosarul nr. 98/2002, certificatul de moștenitor nr. 83/21 iunie 2002, eliberat de același birou notarial în dosarul nr. 99/2002, procura specială autentificată prin încheierea nr. 4546 din 18 octombrie 2002, de același notar - mandat, mandatar, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătoarea - în calitate de curator al iresponsabilei pusă sub interdicție și SC SRL reprezentat prin G, în calitate de cumpărător, autentificat prin încheierea nr. 4660 din 24 octombrie 2002 de intimată, actul adițional la acest contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4660 din 24 octombrie 2002 de Biroul Notarului Public.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că, începând cu anul 2003, s-au efectuat acte de cercetare penală, față de toate persoanele indicate în înscrisurile de mai sus, ori care au avut legătură cu aceste înscrisuri, inclusiv față de notarul public și că soluțiile pronunțate de parchet, de neîncepere a urmăririi penale, au fost supuse controlului ierarhic, nefiind infirmate.
S-a făcut referire în acest sens la dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu nr. 1395/P/2004, dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA cu nr. 62/P/2005 și cu nr. 122/P/2004, dosarul nr- al Judecătoriei Oradea (dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu nr. 5489/P/2004), dosarul nr. 4089/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și dosarul nr. 6896/P/2006 al aceleași unități de parchet.
S-a făcut referire apoi de către procurorul de caz, la procesele civile în care s-au pus în discuție actele mai sus arătat și s-a concluzionat în sensul că, prin reproducerea soluțiilor date în dosarele de cercetare penală față de notarul public și față de alte persoane, se constată că faptele reclamate de petenta au fost cercetate și că există un impediment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și efectuarea unei noi cercetări față de același făptuitor și cu același obiect.
Prin rezoluția din 20 ianuarie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa respins ca neînetemiată plângerea formulată de petenta.
Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere, în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, petenta, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimata.
În motivarea plângerii petenta a susținut că cele două rezoluții atacate sunt nelegale și netemeinice, deoarece, în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, ce a făcut obiectul dosarului nr. 371/2009, s-a referit pentru prima dată la certificatul suplimentar de moștenitor nr. 82/2002, dat în dosarul notarial nr. 98/2002, indicând, de asemenea, și toate celelalte acte întocmite de notar cu încălcarea dispozițiilor legale, prin abuz și fals, respectiv certificatul suplimentar de moștenitor nr. 83, dat în dosarul nr. 99/2002, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4664/2002, procura specială
S-a invocat faptul că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și sub aspectul temeiului invocat, câtă vreme procurorul de caz a considerat că există un impediment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în cauză, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. f Cod procedură penală, deoarece notarul public a mai fost cercetată pentru redactarea acelorași înscrisuri, condiții în care nu se va efectua o nouă cercetare penală, având același obiect și același făptuitor. Or, aceste motiv nu este indicat în cuprinsul art. 10 lit. f cod procedură penală și nici nu este arătat de către procuror în care act normativ ar fi prevăzută condiția invocată. S-a mai arătat că, mai mult de atât, legiuitorul a apreciat, în mod expres, că doar autoritatea de lucru judecat poate constitui un motiv în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată, la art. 10 lit. j Cod procedură penală, iar nu faptul că s-au mai făcut cercetări penale față de aceleași persoane, chiar și pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, mai ales că pot să apară aspecte ori probe noi, necercetate, oricând, în termenul legal al prescripției răspunderii penale sau până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești.
S-a invocat faptul că, abia în această plângere se face vorbire, pentru prima dată, de certificatul suplimentar de moștenitor nr. 82/2002 și că, față de emiterea ilegală a acestuia, procurorul de caz nu a făcut nicio cercetare, că petenta, înainte de a fi încheiată cercetarea și a fi redactată rezoluția a solicitat procurorului de caz să fie primită în audiență, pentru a da o declarație și a-și prezenta probele cu care înțelegea să-și susțină plângerea, dar nu a fost convocată, condiții în care a înțeles să invoce încălcarea dispozițiilor art. 3 Cod procedură penală.
S-a arătat, pe fondul plângerii, că procurorul de caz nu a cercetat faptele ce constituie infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual. Astfel, intimata, în calitatea sa de notar public, nu și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu pentru că, în caz contrar, ar fi sesizat că familia nu mai deține nicio cotă din imobilul în litigiu din data de 17.12.1981, neprocedând la verificarea istoricului imobilului. S-a mai arătat că nu s-a luat în considerare nici nota depusă de petentă la parchet, în data de 18.11.2008, condiții în care procurorul a încălcat și dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, că graba cu care s-au redactat, atât rezoluția atacată, în 20.12.2008 - zi de sâmbătă, cât și rezoluția procurorului general dă de gândit.
S-a mai arătat că, așa cum a reținut procurorul de caz în dosarul nr. 4089/P/2005, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătoarea, în calitate de curator al lui și de mandatar al lui și cumpărătoare SC SRL O, s-a vândut cota de 7/8 părți din casă și cotate de 188/374 părți din teren, cu drept de proprietate asupra imobilului înscris în CF 14889 O sub nr. top 4095, precum și întreaga cotă din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1170 O sub nr. top 4058/6, acest din urmă imobil fiind format din teren intravilan în suprafață de 490 mp, reprezentând în natură grădina casei din-. S-a precizat că acest teren nu a fost niciodată vândut de familia și că nu s-a făcut dezbaterea succesorală după și, care sunt copii lui, străbunicul petentei, acesta fiind motivul pentru care s-a întocmit în fals certificatul suplimentar de moștenitor nr. 82, fără ca cineva din familie să solicite eliberarea lui, iar mai apoi s-a întocmit și certificatul suplimentar nr. 83, în aceeași zi, dar în care este trecută ca singură moștenitoare a soțului, defunctul, doar soția, omisă fiind petenta, unica fiică a defunctului.
S-a mai arătat că dacă ar fi fost cea care ar fi cerut eliberarea certificatelor suplimentare, ar fi înțeles despre ce este vorba și ar fi indicat-o ca și comoștenitoare și pe fiica sa, petenta din prezenta cauză.
În aceste condiții, s-a apreciată că, în mod corect procurorul de caz din dosarul nr. 4089/P/2005, a reținut că, la baza întabulării și vânzării imobilelor din litigiu se află certificatul de moștenitor nr. 82/2002, emis de intimata și că, în cererea prin care s-a cerut deschiderea procedurii succesorale după defunctul, depusă la biroul notarial al intimatei, figurează ca moștenitor numai, fără a fi trecută și petenta, fiica defunctului.
S-a apreciat că notarul public trebuia să observe, la întocmirea certificatelor suplimentare de moștenitor că, petenta este unicul copil și are o cotă de din moștenire, iar mama sa, în calitate de soție supraviețuitoare, o cotă de din moștenire.
S-a făcut referire și la expertiza tehnico-științifică, prin care s-a stabilit că, cererea prin care s-a făcut deschiderea procedurii succesorale după numitul și încheierea finală nr. 83 din dosarul succesoral nr. 88/2002, nu au fost semnate de numita.
În acesta condiții, s-a apreciat că intimata, în calitatea sa de notar, i-a favorizat pe cei care au obținut imobilul, datorită relațiilor de rudenie și de serviciu.
Examinând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar plângerea formulată de petentă este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, intimata, în calitatea sa, de notar public, a emis certificatul de moștenitor nr. 83 din 21 iunie 2002, prin care a constatat că, în urma defunctului, a rămas ca unic moștenitor soția supraviețuitoare, asupra cotei de 1/1 părți din cota de 4/8 părți din casă și 1889/374 părți din terenul de sub top nr. 4059 din imobilul înscris în CF 14885 O cu nr. top 4059, situați în O,-.
La rândul său, defunctul a fost singurul moștenitor al defunctei (născută ), decedată la 5.08.1986, potrivit certificatului de moștenitor nr. 82 din 21 iunie 2002.
Se impune a se face precizarea că, la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 82, respectiv 21 iunie 2002, era decedat.
În baza celor două certificate de moștenitor mai sus arătate, și-a întabulat, în 24 iunie 2002, dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat.
Deoarece casa și terenul ce reprezintă cota de 3/8 din imobilul înscris în CF 14885 O sub nr. top 4059, situat în O,-, au fost vândute în urmă cu aproximativ 30 de ani de, și mama acestuia, familiei, a împuternicit-o, prin procura autentificată la notarul public, în data de 18 octombrie 2002, pe numita, să se ocupe de întocmirea înscrisurilor în vederea reglementării situației juridice și a vânzării imobilului din litigiu, cu precizarea că, este curatorul numitei, - bolnavă de schizofrenie paranoidă și pusă sub interdicție - numită prin dispoziția nr. 1022 din 23.10.2002 a primarului mun.
În aceste condiții, în data de 24 octombrie 2002, la biroul notarial al intimatei, s-a încheiat între, în calitate de curator al numitei și SC SRL O, un contract de vânzare-cumpărare prin care, în calitate de vânzător vinde cumpărătorului SC SRL O cota de 7/8 părți din casă și cota de 188/374 părți din terenul.
La baza întabulării dreptului de proprietate și a vânzării imobilelor a stat certificatul de moștenitor nr. 83 din 20.10.2002, emis de intimată, în calitatea sa, de notar public.
Procurorul de caz a făcut o expunere exhaustivă a tuturor cauzelor penale și civile în care s-au pus în discuție aceste certificate de moștenitor cu privire la care, contrar susținerilor petentei, s-au pronunțat soluții și în dosarele nr. 1395/P/2004 și nr. 62/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, nr. 122/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în fapt, contractul de vânzare-cumpărare contestat, având la baza certificatul de moștenitor nr. 83 din 20.10.2002, emis de biroul notarial al intimatei.
De altminteri, în cazul dosarului nr. 122/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind-o pe intimată a fost supusă controlului instanței, prin sentința penală nr. 36 din 27 iunie 2005 acestei curți de apel, pronunțată în dosarul nr. 2484/2005, dispunându-se menținerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și față de intimata, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune.
Curtea va reține că, într-adevăr soluțiile pronunțate de procuror în cursul urmăririi penale (încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală și clasarea), fie că sunt rezoluții sau ordonanțe, nu constituie însă acte de jurisdicție, ci acte supuse cenzurii instanței de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 278/1 din Codul d e procedură penală.
Chiar dacă sub acest aspect, s-ar putea pune în discuție temeiul legal în baza căruia s-a dispus, în prezenta cauză, neînceperea urmăririi penale, sub aspectul fondului cauzei, soluția pronunțată este corectă, neputându-se reține că intimata, cu rea credință, sau îndeplinindu-și în mod defectuos sarcinile de serviciu, a înlăturat-o pe petentă de la moștenire.
De altminteri, într-o atare situație, petenta avea posibilitatea introducerii unei cereri, în materie civilă, prin care să solicite anularea certificatelor de moștenitor contestate și stabilirea drepturilor sale succesorale, conform legii, iar, în ipoteza admiterii cererii sale, pe baza hotărârii irevocabile a instanței, se putea proceda la emiterea unui nou certificat de moștenitor.
În dosarele la care a făcut referire și procurorul de caz, atât certificatele de moștenitor, cât și contractul de vânzare-cumpărare încheiat pe baza acestora au fost analizate atât de procurorii de caz cât și, în unele cazuri, de instanțele de judecată, iar în plângerea ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat rezoluția atacată, nu s-au adus probe noi, astfel că, soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală.
Se mai impune precizarea că, așa cum reține procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în rezoluția din 20 ianuarie 2009, față de intimată s-au mai efectuat cercetări sub aspectul comiterii acelorași infracțiuni cu cele reclamanta în prezenta cauză, respectiv cele prevăzute de art. 246 Cod penal și fals, în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b Cod procedură penală, apreciindu-se că faptele reclamante nu sunt prevăzute de legea penală.
Față de cele ce preced, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentei care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 12 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 371/P/2008, menținută prin rezoluția din 20 ianuarie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 15/II.2/2009 și menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, dispune obligarea petentei la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare intimata.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
red. sentință - Gh. în concept, 19.03.2009
tehnored. 2 ex. 23.03.2009, pc
Președinte:Groza Gheorghe Dumitrescu AdinaJudecători:Groza Gheorghe Dumitrescu Adina
