Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 304
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de petenții și împotriva deciziei penale nr.184/R din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către petenți ca inadmisibil, decizia penală recurată fiind definitivă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 148 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr-, a fost respinsă ca nefondată plângerea petenților și, în contradictoriu cu intimații, împotriva rezoluției din 30 martie 2007, dată în Dosar nr. 1790/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și a rezoluției din 17 mai 2007, dată în Dosar nr. 161/II/2/2007 a Prim procurorului aceluiași parchet și au fost obligați petenții la 700,00 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorar avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 19 octombrie 2006, petenții și au depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș plângere penală, prin care au solicitat a se efectua cercetări față de intimații, și, cu privire la modul în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului lor situat în C,-, plângere penală înregistrată la nr. 1790/P/2006; petenții s-au adresat și cu alte plângeri diferitelor instituții, care au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și înregistrate la nr. 1950/P/2006, 1952/P/2006, 269/P/2007, toate aceste plângeri fiind conexate la dosar nr. 1790/P/2006.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 30 martie 2007, în baza disp. art. 228 al. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a și d Cod procedură penală, art. 34 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, art. 180 al. 2 Cod penal și art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; s-a reținut că petenții au fost de acord cu clauzele înscrisului prin care au vândut imobilul, că afirmația intimaților și, precum că vor incendia imobilul nu a fost de natură să îi alarmeze pe petenți, cerința prev. de art. 193 Cod penal nefiind întrunită, că pe parcursul cercetărilor petenta revine și precizează că nu intimații au lovit-o, ci soțul său.
Plângerea petenților împotriva rezoluției procurorului a fost respinsă de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș prin rezoluția din data de 17 mai 2007 dosar nr. 161/II/2/2007, cu motivarea că soluția procurorului este temeinică și legală.
Împotriva celor două rezoluții petenții au depus plângere la Judecătoria Caransebeș înregistrată la nr. 2023 din 15 iunie 2007, criticând cele două rezoluții pentru motive de netemeinicie și nelegalitate; prin sentința penală nr. 288 din 3 septembrie 2007 Judecătoriei Caransebeș, a fost admisă plângerea, au fost desființate cele două rezoluții și s-a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, întrucât procurorul a dispus doar cu privire la comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, art. 180 al. 2 Cod penal și art. 193 Cod penal, deși prin plângerile formulate, petenții au cerut cercetarea intimaților sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 288 al. 1 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 232 Cod penal, art. 246 Cod penal.
Parchetul a formulat recurs și prin decizia penală nr. 32/R din 7 februarie 2008, Tribunalul C-S a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, întrucât intimata nu a fost citată legal, nu s-au dat eficiență disp. art. 177 al. 4 Cod procedură penală care erau incidente în speță, indiferent de calitatea procesuală a părții citate, după cum prevăd disp. art. 177 al. 9 Cod procedură penală.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 2023.1/208/20.03.2008.
În rejudecare, instanța, având în vedere motivele de casare și analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a reținut în fapt următoarele:
Începând cu primăvara anului 2006, petenții și au acceptat ca intimații și să locuiască în imobilul din C- până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acestui imobil, intimații manifestându-și voința de a cumpăra imobilul; părțile au convenit să vândă, respectiv să cumpere imobilul cu suma de 20.000 euro, prețul urmând a fi achitat de către intimați în două tranșe într-un an de zile; intimații, invocând că sunt în vârstă și nu cunosc moneda euro, au apelat la cunoștințele lor, și, pentru a-i însoți la locuința soților în data de 27 iunie 2006; la locuința petenților erau prezenți, ginerele acestuia G, martora, și; intimata a întocmit înscrisul privat cu privire la imobilul în cauză; în momentul în care se redacta înscrisul denumit " contract de vânzare-cumpărare încheiat azi 27.06.2006", în încăperea în care se redacta înscrisul a intrat și petenta, înainte ca înscrisul să fi fost semnat de părți.
Înscrisul conținea clauzele la care au căzut de comun acord vânzătorii și cumpărătorii, în sensul că la data redactării înscrisului, soții să achite suma de 5000 euro ca avans, urmând ca în termen de 1 an, până la data de 20 iunie 2007 să fie achitată și diferența de 15.000 euro și atunci să se perfecteze legal contractul de vânzare-cumpărare; martorii care au asistat la redactarea și semnarea înscrisului privat, respectiv G (ginerele soților ) și, au confirmat că după redactarea înscrisului s-a dat citire acestuia, vânzătorul a declarat că a citit înscrisul și nici una dintre părți nu a făcut vreo obiecție cu privire la clauzele din înscris; și petenta a fost prezentă la citirea înscrisului, a recunoscut că a citit înscrisul, dar a susținut că având defect de vedere și neavând ochelari, nu a reușit să parcurgă integral actul; petenta a semnat înscrisul însușindu-și conținutul.
În momentul în care înscrisul a fost întocmit, martorul Gap redat din partea cumpărătorilor, soților suma de 5000 euro cu titlu de avans, banii fiind primiți de; intimata, dintr-o eroare, a trecut data de 30.06.2006 (data scadenței), în loc de 30.06.2007, dar a corectat eroarea; ulterior între părți au existat neînțelegeri și certuri.
La data de 26 septembrie 2006, petenta s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală C-S și, invocând că a fost lovită, i s-au acordat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru leziunile suferite și a depus plângere penală împotriva soților pentru lovire, prevalându-se de actul medico-legal; cu ocazia audierilor, a recunoscut că a fost lovită de soțul său, pe fondul unor certuri, fără vreo participare a soților.
În plângerea penală împotriva intimaților, petenții au susținut că aceștia din urmă ar fi amenințat că vor incendia imobilul.
A existat și un litigiu civil prin care soții au cerut instanței să îi oblige pe soții, ca în baza înscrisului privat, să fie obligați să încheie act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, dar ulterior și-au modificat cererea, solicitând doar să li se restituie suma achitată ca avans, respectiv 5.000 euro.
Cu privire la susținerea petenților că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile sesizate, instanța de fond a reținut că infracțiunea prev. de art. 232 Cod penal (distrugerea din culpă în paguba avutului obștesc) a fost abrogată prin Legea 140/1996.
Din starea de fapt expusă în plângere nu a rezultat că petenții ar fi sesizat și sustragerea unor bunuri, iar cu privire la infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal, procurorul a considerat că fapta de " a falsifica" data din contractul de vânzare-cumpărare, se încadrează în prevederile art. 288 Cod penal și din acest motiv a adoptat soluția pentru această infracțiune.
Pe de altă parte, toate persoanele care au participat la întocmirea și semnarea înscrisului nu au avut nici o obiecție, fiind de acord cu conținutul actului, deci nu pot exista infracțiunile prev. de art. 215, 288, 289 Cod penal.
Intimata care întocmit înscrisul nu se afla în exercitarea unor atribuții de serviciu, deci nu a comis infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, conform disp. art. 3852- 3853Cod procedură penală, petenții și, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, admiterea plângerii, desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Prin DP nr. 184/R din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petenții și, împotriva sentinței penale nr.148/23 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr-.
În baza art. 193 Cod procedură penală, au fost obligați petenții recurenți, față de intimații și la plata sumei de 950 lei - reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu și c/v benzină),
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare petent la 30 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, xaminând sentința atacată, față de cererea de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, prin prisma disp. art. 3856al.3, 38514al.1 Cod procedură penală, a constatat că recursul este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor de la dosar, s-a reținut de către tribunal, că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind în mod corect că plângerea formulată de petenții și este nefondată.
Referitor la aspectele invocate de către apărătorul petenților recurenți, în sensul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea prev. de art. 208 și 288 Cod penal reclamată, tribunalul a reținut că, din plângerea inițială a petenților aflată la fila 6 dosarul urmărire penală, nu rezultă că aceștia au reclamat vreo infracțiune de furt, iar menținerea de la rubrica "dispuneți" (fila 8) nu este altceva decât o greșeală de redactare, întrucât din analiza de ansamblu a plângerii și în special, a solicitărilor de la rubrica dispuneți, rezultă clar că nu s-a reclamat nicio infracțiune de furt, așa încât nu se poate reține în culpa parchetului acest aspect (părțile având posibilitatea să se adreseze cu o nouă plângere pentru această infracțiune).
În ceea ce privește art. 288 Cod penal, s-a observat că prin rezoluțiile din 30.03.2007 și 17.05.2007 parchetul a dispus sub acest aspect.
Referitor la neadministrarea de probe pentru infracțiunile sesizate, în faza cercetării penale, invocată de recurenții petenți, s-a constatat că această susținere este nefondată, întrucât la dosarul de urmărire penală se află atât declarațiile petenților, cât și ale martorilor, - și.
Față de aceste considerente și întrucât în prezenta cale de atac nu s-au produs probe noi care să determine modificarea stării de fapt și drept, din cauză și care să impună casarea sentinței și desființarea rezoluției, tribunalul, conform disp. art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petenții și, împotriva sentinței penale nr.148/23 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr-.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a obligat petenții recurenți, față de intimații și la plata sumei de 950 lei - reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu și c/v benzină).
Împotriva deciziei penale nr.184/R din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, au declarat recurs petenții și, fiind nemulțumiți atât în privința soluției pronunțate pe fond de instanță cât și pentru faptul că, completul ar fi fost nelegal constituit, așa cum apreciază petenții.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.2781alin.1 C.P.P. după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278.C.P.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Această etapă a fost parcursă de către petenți, în cauză fiind pronunțată SP nr. 148/23.04.2008, de către Judecătoria Caransebeș.
De asemenea, potrivit art. 2781alin.10 C.P.P. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8, lit.a C.P.P. poate fi atacată cu recurs de procuror sau persoana care a făcut plângerea, s-au persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Și această fază a fost parcursă de către petenți, în cauză fiind pronunțată DP nr. 184/R/26.09.2008, de către Tribunalul C
Decizia pronunțată de Tribunalul C - S, este o soluție pronunțată în recurs, o soluție definitivă, care nu mai poate fi atacată printr-o altă cale ordinară de atac.
În această situație, recursul declarat de către petenți, apare ca fiind inadmisibil, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, urmând ca în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.a p Cod Penal, să fie respins.
Văzând și dispozițiile artr.192 alin.2 C.P.P. petenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a C.P.P. respinge recursul declarat de petenții și împotriva deciziei penale nr.184/R din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, ca inadmisibil.
În baza art.192 al.2 C.P.P. obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 100 lei.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/06.04.2009
Dact: 2 exempl/06. 04. 2009
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Recurs: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
