Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 313/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR-
1184/2009
SENTINȚA PENALĂ NR.313/
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectplângereaprivind pe petentul și pe intimatul, formulată împotriva Rezoluției nr.96/P/2008 din data de 24 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.467/II/2/2009 din data de 10 aprilie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că petentul nu a depus la dosar precizări scrise cu privire la semnătura de pe plângerea ce face obiectul judecății și nici nu s-a prezentat în instanță pentru lămurirea acestui aspect, astfel cum i s-a pus în vedere prin adresa ce i-a fost transmisă în baza dispozițiilor date de C prin încheierea de la termenul anterior.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța a depus toate diligențele pentru a lămuri aspectul privitor la persoana care a semnat plângerea și, având în vedere că petentul nu a dat curs solicitărilor instanței, nedepunând precizări scrise pe acest aspect și neprezentându-se la judecată la niciun termen, apreciază că nu se mai justifică amânarea cauzei.
Curtea constată că, în cauză, s-au depus toate diligențele necesare pentru ca petentul să dea lămuriri cu privire la semnătura de pe plângerea ce face obiectul judecății, fără ca acesta să dea curs solicitărilor instanței, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea plângerii deduse judecății, ca inadmisibilă, deoarece, din examinarea actelor dosarului, respectiv plângerile depuse la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și alte înscrisuri provenind de la petent, rezultă că semnătura acestuia este în mod vădit diferită de semnătura aflată pe plângerea adresată instanței.
De asemenea, solicită a se constata că plângerea nu este scrisă olograf, ci dactilografiată, iar în cauză nu se poate stabili cine este persoana care a semnat această plângere, din actele anterior menționate rezultând doar că semnătura nu este a petentului.
În privința cheltuielilor judiciare, neputându-se stabili autorul plângerii, solicită ca acestea să rămână în sarcina statului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinRezoluția nr.96/P/2008 din data de 24 februarie 2009, un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a și d din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de avocatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.1, 2, art.215 alin.1, 2, 3 și art.290 din Codul penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a constatat că, la data de 24 ianuarie 2008, fost înregistrată plângerea prin care petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul (avocat în cadrul Baroului B), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3, art.288, art.291 și art.192 alin.1, 2 din Codul penal, constând în aceea că, la datele de 19 și 22 ianuarie 2007, în calitate de reprezentant al SC LEASING ROMÂNIA SA, calitate pe care nu ar avea-o în realitate, deoarece nu a prezentat vreo împuternicire în acest sens, s-a prezentat la domiciliul său și a intrat, fără acordul lui, în curtea imobilului, de unde a ridicat mai multe autoturisme, cu aceeași ocazie întocmind procese-verbale de predare-primire, în care a consemnat date false despre petent, trecându-l drept reprezentant al unei societăți comerciale în care nu are nicio calitate, acte ce au fost semnate de către acesta, fără a-i fi citite sau a le citi.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că SC LEASING ROMÂNIA SA a încheiat cu SC SRL, reprezentată de petent, contractele de leasing nr.-/32413, nr.-/43674, nr.-/34829 și nr.-/-, având ca obiect dreptul de folosință a patru autovehicule marca Wolkswagen Golf, Wolkswagen, Wolkswagen Passat și Wolkswagen. Deoarece utilizatorul nu și-a respectat obligațiile contractuale, proprietarul a reziliat acele contracte, pe care le-a investit apoi cu formulă executorie.
În vederea recuperării autovehiculelor respective, SC LEASING ROMÂNIA SA l-a împuternicit pe avocatul să-i reprezinte interesele. În executarea mandatului primit, la datele de 19 și 22 ianuarie 2007, acesta s-a prezentat la domiciliul petentului, situat în B,-, sector 2, de unde a ridicat cele patru autoturisme, întocmind în acest sens procese-verbale de predare.
Fiind audiat, a declarat că, pentru a pătrunde în imobilul sus-menționat, a obținut acordul proprietarului, menționând că predarea autoturismelor s-a efectuat cu acceptul petentului, întrucât altfel ar fi fost imposibil, în condițiile în care imobilul era împrejmuit și prevăzut cu sisteme de supraveghere video.
În raport cu această situație, procurorul a constatat că fapta de violare de domiciliu, incriminată în art.192 alin.1 și 2 din Codul penal, nu există, susținerile petentului necoroborându-se cu alte mijloace de probă.
În privința infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 din Codul penal, procurorul a constatat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, reținând că petentul nu a fost indus în eroare, nici cu ocazia încheierii contractelor de leasing, nici cu prilejul executării lor și, cu atât mai puțin, cu ocazia ridicării autoturismelor ce făceau obiectul acestora, întrucât, și sub aspectul în discuție, susținerile petentului, în sensul că avocatul l-a indus în eroare la momentul încheierii proceselor-verbale de predare a acelor autoturisme, atribuindu-și o calitate pe care nu o deținea, nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, procurorul a constatat că fapta nu există, întrucât avocatul a acționat în limitele mandatului ce i-a fost încredințat, actele fiind întocmite în numele și pentru SC LEASING ROMÂNIA SA, conform împuternicirilor primite.
Împotriva acestei rezoluții, comunicată la data de 03 martie 2009, petentul a formulat plângere, în data de 23 martie 2009 (data poștei), la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, solicitând infirmarea ei și începerea urmăririi penale în cauză, sens în care a reluat afirmațiile din plângere, conform cărora ridicarea autoturismelor s-a făcut fără consimțământul său, iar datele consemnate în procesele-verbale sunt false.
PrinRezoluția nr.467/II/2/2009 din data de 10 aprilie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul art.278 din Codul d e procedură penală, respingerea plângerii petentului, apreciind că rezoluția atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind săvârșită vreo infracțiune.
În motivarea acestei soluții, s-au reluat considerentele expuse de procuror în rezoluția contestată, reținându-se că, în fapt, cu acordul petentului, proprietar al imobilului unde figura și sediul utilizatorilor, conform contractelor de leasing, avocatul a ridicat cele patru autoturisme, încheind cu petentul procese-verbale de predare-primire, toate semnate de către acesta din urmă.
S-a mai reținut că afirmațiile petentului, în sensul că nu are nicio legătură cu societățile utilizatoare, nu pot fi primite, întrucât, deși acesta a susținut că a cesionat părțile sociale încă din anul 2001, la data de 04 noiembrie 2005 chiar el îl informa pe proprietar că toate ratele restante pentru cele patru autoturisme vor fi achitate până la data de 08 noiembrie 2005 (fila 157 din dosarul nr.96/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI ).
Împotriva ambelor rezoluții, ultima comunicată în data de 27 aprilie 2009, fost formulată plângere la această C, în temeiul art.2781din Codul d e procedură penală.
Plângerea respectivă, în conținutul căreia petentul este menționat drept autor al acesteia, a fost înregistrată pe rolul Curții la data de 15 mai 2009, cu respectarea termenului legal, prevăzut în art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată căplângereacu care a fost sesizatăeste inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală, împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată (în speță, de neîncepere a urmăririi penale), pot face plângere la instanța competentă "persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".
Întrucât formularea unei astfel de plângeri reprezintă un act de dispoziție, asupra căruia pot decide exclusiv persoanele la care face referire dispoziția legală anterior menționată, rezultă că aceasta poate fi promovată numai de către persoanele respective, fie personal, fie printr-un reprezentant căruia să îi încredințeze o împuternicire specială și explicită de a acționa în numele lor, în vederea formulării plângerii.
În speță, plângerea dedusă judecății (atașată la filele 1-9 din prezentul dosar), care este dactilografiată, poartă o semnătură olografă care, în mod vădit, este total diferită de semnăturile aplicate de petentul pe plângerea penală formulată de acesta împotriva intimatului (filele 8-12 din dosarul nr.96/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI ), pe cererile și memoriile depuse în legătură cu acea plângere (filele 21-22, 23-24, 25 din același dosar), pe împuternicirea dată avocatului său ales (fila 83 din același dosar), pe declarația olografă dată în fața organelor de urmărire penală (filele 84-85 din același dosar), dar și pe plângerea adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (filele 5-7 din lucrarea nr.467/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI ).
Pentru lămurirea acestui aspect, Curtea a efectuat, din oficiu, o adresă către petent, solicitând acestuia să depună precizări scrise în legătură cu inadvertența sesizată și, de asemenea, în temeiul art.2781alin.4 teza finală din Codul d e procedură penală, să se prezinte personal în fața instanței pentru a da explicații (fila 108 din prezentul dosar).
Petentul nu a răspuns însă acestei solicitări, nedepunând la dosar nicio precizare scrisă din care să rezulte că semnătură de pe plângerea ce face obiectul judecății îi aparține și neprezentându-se în fața instanței la termenul comunicat, cum, de altfel, nu s-a prezentat niciodată pe parcursul judecății.
Curtea, din oficiu, examinând și împuternicirile avocațiale, pentru a verifica dacă semnătura în discuție aparține vreunuia dintre avocații aleși ai petentului, deși o astfel de mențiune nu apare inserată în conținutul plângerii, iar aceștia nu s-au prezentat vreodată în fața instanței, constată existența la dosar a următoarelor asemenea înscrisuri:
1) împuternicirea avocațială nr.210 din data de 20 octombrie 2008, emisă în baza contractului de asistență juridică cu același număr, prin care petentul îl împuternicește pe avocatul, să exercite activitățile prevăzute la art.3 al Legii nr.51/1995 (pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat)"în fața organelor de urmărire penală, Parchet - Poliție"(atașată, în original, la fila 83 din dosarul nr.96/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI );
2) împuternicirea avocațială nr.72.400, emisă în baza contractului de asistență juridică cu același număr din data de 21 mai 2009, prin care petentul îi împuternicește pe avocații și să-i acorde "asistență și reprezentare juridică" în fața"Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Penală"(atașată, în original, la fila 35 din prezentul dosar);
3) împuternicirea avocațială nr.068/2009 din data de 11 iunie 2009, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.70/2009 din aceeași dată, prin care petentul îl împuternicește pe avocatul să-i acorde"asistență juridică și reprezentare în dosar penal nr-, în faza fond la Curtea de APEL BUCUREȘTI "(atașată, în original, la fila 51 și, în copie xerox, la fila 43 din prezentul dosar).
În legătură cu aceste înscrisuri, Curtea constată că, dincolo de aspectele evidențiate în preambulul paragrafului anterior, niciunul dintre ele nu îi conferă vreunuia dintre avocații aleși ai petentului un drept special de reprezentare, în vederea formulării legale a plângerii de față, adresată instanței competente să o judece, conform art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală.
Împuternicirea menționată la pct.1) îi conferă avocatului drept de reprezentare în fața unor alte organe judiciare decât instanța judecătorească (poliție și parchet).
Dreptul de reprezentare astfel conferit nu poate fi extins prin analogie și pentru plângerea adresată instanței, întrucât, pe de o parte, este vorba despre un organ judiciar distinct, care poate fi sesizat pe un temei juridic distinct iar, pe de altă parte, persoana vătămată are dreptul exclusiv de a dispune în legătură cu introducerea unei asemenea plângeri, pe care îl poate transmite unei alte persoane, fie și avocat, numai în baza unei împuterniciri speciale, explicite în acest sens.
Împuternicirile menționate la pct.2) și 3) sunt ulterioare datei formulării plângerii (15 mai 2009) și ambele se situează în afara termenului legal de introducere a acesteia, care s-a împlinit la data de 18 mai 2009, fiind calculat, potrivit art.2781alin.1 rap. la art.186 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, în raport cu data comunicării Rezoluției nr.467/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (27 aprilie 2009).
Or, lipsa calității de reprezentant la data introducerii plângerii nu poate fi acoperită prin împuterniciri, fie și speciale, date după depășirea termenului prevăzut de lege pentru formularea acesteia.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că, în cauză, în lipsa de pe plângere a unei semnături care să se fi dovedit a aparține petentului sau vreunei persoane legal și în termen împuternicite de către el, nu este dovedită voința acestuia de a exercita plângere în fața instanței, în condițiile art.2781din Codul d e procedură penală.
În consecință, întrucât plângerea dedusă judecății poartă o semnătură despre care nu s-a putut stabili că ar aparține unei persoane dintre cele menționate expres în art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală sau unui împuternicit al acesteia, Curtea constată că ea este inadmisibilă, urmând a dispune respingerea sa, ca atare, în temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a II-a din Codul d e procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, deoarece, pentru aceleași motive anterior menționate, nu se poate stabili o culpă procesuală în sarcina vreunei persoane identificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a II-a din Codul d e procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, plângerea privind pe petentul (domiciliat în B,-, sectorul 2) și pe intimatul (domiciliat în B,-, -9,.1,.28, sectorul 6), formulată împotriva Rezoluției nr.96/P/2008 din data de 24 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.467/II/2/2009 din data de 10 aprilie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petent și intimat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 09.11.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
