Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.5480/3/2009
1434/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.314
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petentele și împotriva rezoluției din data de 28.05.2009, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 737/II-2/2009.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 26.10.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.11.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul București la data de 02.11.2007, urmată de completarea plângerii penale la data de 23.04.2008, persoanele vătămate și au solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată, prev. de art.246 rap. la art.2481Cod penal, complicitate la înșelăciune, fals intelectual și uz de fals prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, art.289 și art.291 Cod penal, precum și a numiților, și G pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și înșelăciune.
În motivarea plângerii arată că persoanele din cadrul fostei Direcții Generale de Administrare a Fondului aflată în subordinea, se fac răspunzătoare de încheierea nelegală a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.32.052/38.031/21.252 din 16.09.1997, prin care bunica lor a cumpărat de la stat imobilul situat în B, str.av. nr.1-3, sector 2,
Petentele învederează că inițial imobilul a trecut în proprietatea bunicii lor în temeiul Legii nr.112/1995, iar ulterior a intervenit între părți contractul menționat mai sus care a schimbat temeiul înstrăinării, în sensul că vânzarea-cumpărarea s-a făcut în baza Legii nr.85/1992, operațiune juridică ilegală în opinia petentelor. Acestea susțin că schimbarea temeiului juridic al înstrăinării s-a făcut la intervenția unchiului lor, care ulterior, prin manopere dolosive a determinat-o pe să vândă imobilul cumpărătorilor și, însușindu-și banii obținuți din valorificarea imobilului. Menționează că bunica lor nu avea nici un motiv pentru a vinde imobilul, având în vedere că era bolnavă și în vârstă, iar nelegalitatea acestei vânzări este dovedită și prin faptul că la 7 zile de la momentul înstrăinării bunica lor a decedat, astfel că petentele, în calitate de moștenitoare prin reprezentare a fiului predecedat, au fost excluse de la beneficiul acestui imobil, acesta fiind singurul bun din masa succesorală.
De asemenea, lipsa intenției lui de a înstrăina imobilul este dată, în opinia petentelor și de prețul derizoriu la care s-a efectuat vânzarea, ceea ce duce la concluzia că bunica lor nu avea discernământ din cauza bolilor de care suferea la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, nefiind deplasabilă.
Petentele apreciază că notarul public și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu privire la eliberarea certificatului lor de moștenitoare și a fost complice la săvârșirea faptei de înșelăciune, constând în scoaterea imobilului din masa succesorală. Astfel, notarul public trebuia să știe că adeverința medicală eliberată de către medicul de familie, ce atesta starea de sănătate a vânzătoarei și care justifica motivul deplasării notarului la domiciliul vânzătoarei, nu putea fi luat în considerare deoarece nu era emis de un medic specialist.
Totodată petentele invocă faptul că notarul public a refuzat în cursul anului 2001 să le elibereze certificatul de calitate de moștenitor, cu toate că depuseseră cerere pentru deschiderea succesiunii și i se eliberase și o declarație de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar, de către un alt notar, obținând certificatul de calitate de moștenitor de abia în cursul anului 2007, după decesul unchiului.
În dovedirea plângerii petentele au depus înscrisurile ce confirmă susținerile din cuprinsul plângerii.
Prin ordonanța nr.543/P/08.05.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere calitatea de notar public a unuia dintre făptuitori.
Prin ordonanța nr.808/21.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștis -a dispus, în temeiul art.228 alin.1 proc. pen. rap. la art.10 lit.a și b proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de, notar public, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246, art.2481Cod penal (faptele nu există), art.289, art.291 Cod penal și art.26 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal (faptele nefiind prevăzute de legea penală).
Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei față de, și G în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru a continua cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, art.2481și art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal.
Parchetul a reținut că nu se poate reține în sarcina notarului public săvârșirea vreunei fapte care să atragă răspunderea penală, atâta vreme cât la dosarul notarial alături de cererea de dezbatere a succesiunii nu este înregistrată și cererea de eliberare a certificatului de calitate de moștenitor, persoanele vătămate nefăcând dovada că au solicitat și emiterea acestuia în cursul anului 2001.
Se mai reține că notarul public a înaintat actele ce au stat la baza deschiderii succesiunii la Judecătoria Sector 2 B, constatând că succesiunea nu poate fi dezbătută pe calea procedurii notariale, iar până la data de 13.02.2007, când persoana vătămată a solicitat din nou deschiderea succesiunii, nu a urmat procedura contencioasă în fața instanței. Tot atunci a fost depusă la dosarul notarial și declarația părții vătămate de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar, iar ulterior notarul public a emis certificatul de calitate de moștenitor.
În legătură cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, prin încheierea nr.934/27.04.2001, parchetul reține că notarul public a respectat intenția părților de a vinde, respectiv de a cumpăra, neavând nicio îndoială asupra discernământului vânzătoarei, actul medical depus la dosar întărindu-i această convingere. Oricum, parchetul arată că actul medical nici nu era necesar în lipsa îndoielii privind discernământul, iar vârsta părții nu reprezenta un criteriu de îndoială. De asemenea, se mai arată că la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare notarul public a avut în vedere și îndeplinirea celorlalte condiții de fond și de formă, inclusiv în materia publicității imobiliare.
Prin rezoluția nr.737/II-2/28.05.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștis -a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentele și împotriva soluției emise la data de 21.04.2009, în dosarul nr.808/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Nemulțumite de soluția procurorului ierarhic superior, petentele și au formulat, la data de 15.06.2009, plângere adresată Curții de Apel București în temeiul art.2781proc. pen. invocând nelegalitatea soluției procurorului și solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor, și G pentru comiterea infracțiunilor menționate în plângerea inițială.
În motivarea plângerii petentele descriu istoricul relațiilor de familie și modalitatea în care imobilul aparținând bunicii lor a fost înstrăinat în mod fraudulos către soții, cu complicitatea notarului public, care avea cunoștință de lipsa discernământului vânzătoarei în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Petentele susțin că notarul public nu a respectat obligațiile ce-i reveneau conform Legii nr.36/1995, acceptând în dovedirea discernământului vânzătoarei un act eliberat în mod ilegal de către medicul de familie (sancționat disciplinar pentru acest fapt) în loc de un medic de specialitate.
De asemenea, reluând considerațiile din plângerea inițială, completată ulterior și plângerea adresată procurorului ierarhic superior, petentele critică în esență omisiunea parchetului de a verifica în ce condiții s-a produs deplasarea notarului la domiciliul vânzătoarei, cine a solicitat această deplasare, cine a suportat cheltuielile deplasării și de autentificare a contractului și critică totodată atitudinea abuzivă a notarului pe parcursul anilor în care nu a soluționat cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale.
Ca efect al desființării soluției parchetului dispusă în privința notarului public, petentele au solicitat infirmarea măsurii disjungerii, având în vedere faptul că între substituirea primului contract și încheierea nelegală a ultimului există o strânsă legătură care justifică o unică cercetare a lor.
În drept au invocat dispozițiile art.2781proc. pen.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că soluția dispusă în cauză de organul de anchetă, de neîncepere a urmăririi penale în privința notarului public (în raport de dispoziția de disjungere a cauzei, obiectul plângerii va fi analizat numai în raport cu aceasta), este corectă, plângerea petentelor nefiind susținută de niciunul din probele administrate în faza actelor premergătoare.
Astfel, cu privire la refuzul nejustificat de eliberare a certificatului de calitate de moștenitor de către notarul public, în cadrul dosarului nr.39/2001, respectiv de eliberare a acestui certificat cu întârziere doar în cadrul noului dosar succesoral nr.9/2007, Curtea reține că nu s-a făcut dovada formulării unei cereri în acest sens în cuprinsul dosarului nr.-, arhiva biroului notarial necuprinzând vreo astfel de mențiune. Cu toate că petentele susțin faptul că încă în cursul anului 2001 au formulat o astfel de cerere, această afirmație nu este întărită printr-un înscris, consecința fiind lipsa oricărei dovezi a refuzului culpabil al notarului în sensul eliberării certificatului. Mai mult, nici în nota de control întocmită de către Camera Notarilor Publici B, urmare a sesizării petentei, nu se face vorbire de existența unei astfel de cereri. În opinia Curții atitudinea petentelor de a rămâne în pasivitate până în anul 2007 este greu de înțeles (și nu poate fi justificată doar pe amenințările venite din partea unchiului ), în măsura în care ar fi formulat o cerere de eliberare a certificatului de moștenitor, neurmată de îndeplinirea actului.
Referitor la complicitatea notarului public la comiterea infracțiunii de înșelăciune cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nr.934/27.04.2001, Curtea reține că autentificarea actului a decurs cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege-art.43, art.58 și urm. din Legea nr.36/1995-înscrisurile ce atestau titlul de proprietate al vânzătoarei neridicând semne de întrebare asupra veridicității acestora. Notarul public nu avea competența de a se pronunța cu privire la schimbarea temeiului juridic al intrării imobilului în proprietatea vânzătoarei, iar în ce privește susținerea nevalabilității certificatului fiscal, care ar fi fost emis peste limita sa de valabilitate, este de menționat că pe verso se specifică "se menține situația fiscală și se prelungește cu 24 ore".
S-a invocat de către petente faptul că notarul public ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la existența discernământului vânzătoarei, având în vedere vârsta înaintată a acesteia și împrejurarea că se afla sub influența medicamentelor halucinogene, nemaifiind conștientă. Curtea constată că afirmația privind medicamentația administrată vânzătoarei la momentul încheierii contractului este o simplă susținere, nedovedită, iar faptul că notarul public trebuia să aibă îndoieli asupra discernământului vânzătoarei nu poate fi raportat numai la vârsta înaintată a acesteia, ci trebuia coroborat cu alte împrejurări faptice ori înscrisuri care să demonstreze contrariul. Atestarea făcută de notar cu propriile simțuri nu este combătută prin alte mijloace de probă, nefiind cunoscută în evidențele medicale ca suferind de afecțiuni psihice ori alte boli de natură a-i altera discernământul. Este lipsită de semnificație eliberarea nelegală a adeverinței de către medicul de familie ce atestă existența discernământului vânzătoarei, atâta vreme cât un astfel de document nu trebuia solicitat medicului specialist decât în caz de îndoială.
Ca atare, acuzația de complicitate a notarului la înstrăinarea în mod fraudulos a imobilului se bazează doar pe simple bănuieli, presupuneri ale petentelor și o serie de coincidențe, care însă nu se bazează pe nici un mijloc de probă. În opinia Curții este de înțeles motivația acestora la formularea plângerii, în condițiile în care deși au făcut dovada calității de moștenitori legali (prin reprezentare) ai defunctei, au constatat că masa succesorală a fost golită de conținut urmare a înstrăinării imobilului și neidentificării sumei de bani rezultată din această operațiune juridică. În aceeași măsură a ridicat petentelor suspiciuni decesul vânzătoarei survenit la câteva zile de la momentul înstrăinării, ca și împrejurarea că nu au identificat motivația unui astfel de demers, în condițiile în care defuncta nu mai avea în proprietate o altă locuință și nu a condiționat predarea locuinței de momentul decesului, însă toate aceste aspecte rămân simple supoziții în lipsa unor mijloace de probă care se demonstreze fără echivoc manoperele dolosive care ar fi stat la baza actului de înstrăinare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 2781alin. 8 teza a II-a din Codul d e procedură penală, va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentele și, împotriva ordonanței nr. 808/21.04.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și o ordonanței nr. 737/II-2/28.05.2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința menținerii soluției din ordonanța atacată.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, va obliga fiecare petentă la cheltuieli judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂREȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 teza a II-a din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentele și, împotriva ordonanței nr. 808/21.04.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și o ordonanței nr. 737/II-2/28.05.2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința menținerii soluției din ordonanța atacată.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, obligă fiecare petentă la plata sumei de 100 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
---
Red. și Dact. - / 18.12.2009
Ex.4
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache
