Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 32/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr.10512/2/2009
2604/2009
Sentința penală nr.32
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii împotriva Ordonanței din data de 11.IX.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1148/P/2009, precum și a Ordonanței din data de 6.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1555/II/2/2009, formulată de petenții-persoane vătămate, și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această sentință penală, când Curtea, în temeiul art.306, Cod procedură penală, pentru a da posibilitate intimaților-făptuitori - și - să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 29.2010, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Pe data de 9.XI.2009, pe rolul acestei instanțe de judecată a fost înregistrată plângerea împotriva Ordonanței din data de 11.IX.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1148/P/2009, precum și a Ordonanței din data de 6.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1555/II/2/2009, formulată de petenții-persoane vătămate, și.
În motivare, au arătat că procurori, în mod greșit, au stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220, alin.1, Cod penal, sub aspectul laturii obiective, motivat de faptul că situația juridică a imobilului este neclară, prin existența a două titluri de proprietate, astfel că întocmirea formelor de publicitate de către făptuitori creează aparența de drept, însă a fost ignorată posesia pe care au exercitat-o continuu, neîntrerupt, netulburat, pașnic, public și sub nume de proprietar, timp de peste 30 de ani, terenul fiind delimitat.
Au solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor, cu trimiterea cauzei procurorului, pentru a începe urmărirea penală împotriva făptuitorilor -, - și, pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art.220, alin.1, Cod penal.
Au fost atașate dosarele nr.1148/P/2009 și nr.1555/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Petenții-persoane vătămate au depus chitanța nr.135/22.2010, eliberată de Av., pentru suma de 500 lei, în original (fila 57, dosar instanță de fond).
Intimații-făptuitori - și - au depus la dosar fotocopia facturii fiscale Seria -, nr.0142/22.2010, emisă de Av. -, pentru suma de 2.000 lei (fila 56, dosar instanță de fond).
Analizând conținutul plângerii, precum și actele și lucrările dosarelor, Curtea reține că, prin plângerea prealabilă, persoanele vătămate, și au solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor -, - și, fiecare pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220, Cod penal, deoarece pe data de 19.VI.2009, fiind coproprietari ai terenului situat în B,-, Sectorul III și în extravilanul comunei, județul I, în suprafață totală de 2.570 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, în baza Sentinței civile nr.9.525/23.2008 a Judecătoriei Sectorului III, B, din Dosarul nr- rămasă definitivă și irevocabilă pe data de 19.XII.2008, în timp ce efectua măsurătorile cadastrale, făptuitorul -, polițist din structura poliției judiciare, a pătruns pe terenul respectiv și le-a smuls țărușii, invocând proprietatea, după care l-a chemat pe făptuitorul -, sora acestuia, avocat stagiar în cadrul Baroului B, care le-a prezentat o seria de acte, astfel că, la rândul lor, le-au prezentat titlul de proprietate, însă ambii au refuzat să părăsească terenul și le-au împiedicat să efectueze măsurătorile cadastrale, stabilind să aibă loc o întâlnire pentru clarificarea situației, dar, cu toate acestea, pe data de 22.VI.2009, făptuitorul -, însoțit de făptuitorul și mai multe persoane necunoscute au pătruns pe teren, pentru amplasarea unui gard, astfel că au sesizat organele de poliție, care au refuzat să întocmească un proces-verbal, apoi, pe data de 24.VI.2009, făptuitorul a pătruns din nou pe teren, pentru a-l îngrădi, și a lovit-o pe persoana vătămată. Reține că, prin Rezoluția din data de 11.IX.2009, din Dosarul nr.1148/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul art.228, alin.6, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii -, cu privire la infracțiunile de tulburare de posesie, prev. de art.220, alin.1, Cod penal, și de lovire sau alte violențe în varianta simplă, prev. de art.180, alin.1, Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, -, pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art.220, alin.1, Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, și, pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art.220, alin.1, Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, cu disjungerea, în temeiul art.38, Cod penal, raportat la art.45, Cod procedură penală, și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului III, B, în vederea efectuării de cercetări penale față de făptuitorul și autorii necunoscuți, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, în varianta simplă, prev. de art.180, alin.1, Cod penal, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare, împotriva căreia petenții-persoane vătămate, și au formulat, în termen legal, plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, care a respins-o, ca neîntemeiată, prin Rezoluția din data de 6.2009, din Dosarul nr.1555/II/2/2009.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, Curtea apreciază că plângerea nu este întemeiată.
Curtea constată că, în baza Sentinței civile nr.9.525/23.2008 a Judecătoriei Sectorului III, B, din Dosarul nr- rămasă definitivă și irevocabilă pe data de 19.XII.2008 (filele 54 și 55, dosar de cercetare penală), petenții-persoane vătămate au dobândit calitatea de coproprietari, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra imobilului-teren situat în B,-, Sectorul III și în extravilanul comunei, județul I, în suprafață totală de doar 2.213 mp, și nu de 2.570 mp, după cum au susținut, iar, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcțiilor edificate pe terenul respectiv. Într-adevăr, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul judiciar în specialitatea topografie-cadastru, în Dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului III, B, cu schița anexată (filele 56-58, dosar de cercetare penală), la care, de altfel, sentința civilă face trimitere, construcțiile sunt edificate pe o suprafață de teren separată, de 257 mp, situată în Sectorul III, B, iar un alt teren, situat în extravilanul comunei, județul I, este în suprafață de 2.213 mp, însă executoriu este dispozitivul sentinței civile, prin care se constată dreptul de coproprietate asupra unei suprafețe totale de 2.213 mp, prin urmare numai asupra terenului din extravilan. Potrivit aceleiași sentințe civile, doar această suprafață de teren a fost îngrădită începând cu aul 1973. De asemenea, Curtea constată că numai făptuitorii - și, nu și făptuitorul -, au dobândit dreptul de coproprietate asupra terenului situat în comuna, județul I, în suprafață totală de 6.689 mp, fiind în fapt de 6.691,06 mp, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătorii și, care poartă Încheierea de autentificare nr.1.350/20.2005 a (filele 34 și 35, dosar de cercetare penală), întabulat prin Încheierea nr.30.028/7.VI.2005 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară I, în Dosarul nr.30.028/2005 (fila 45, dosar de cercetare penală), cu schița amplasamentului (fila 46, dosar de cercetare penală). Având în vedere titlurile de proprietate și schițele, Curtea constată că singura vecinătate, care a condus la neînțelegeri, o constituie terenurile situate în comuna, județul Însă, având în vedere neconcordanțele din titlurile de proprietate, în sensul că în titlul de proprietate al petenților-persoane vătămate s-a constatat o suprafață mai mică decât cea invocată, în timp ce în titlul de proprietate al intimaților-făptuitori s-a trecut o suprafață mai mare în fapt, precum și împrejurarea că înșiși petenții-persoane vătămate au declarat că pe data de 19.VI.2009 au început să efectueze măsurătorile cadastrale, în vederea întabulării dreptului de proprietate, afirmații coroborate cu declarațiile făptuitorilor, potrivit cărora terenurile nu erau grănițuite, Curtea apreciază că nu a existat situația premisă pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie, și anume însăși posesia exercitată de petenții-persoane vătămate. De asemenea, pe latură obiectivă, acțiunea de pătrundere pe teren a făptuitorilor - și s-a făcut în baza unui titlu legitim, care i-a îndreptățit să creadă că suprafața de teren respectivă le aparține, astfel că, în egală măsură, pe latură subiectivă, nu există intenția făptuitorilor - și de a ocupa, fără drept, imobilul. În ceea ce privește pe făptuitorul -, care nu are calitatea de coproprietar, Curtea apreciază că lipsește intenția, atâta timp cât acesta a avut reprezentarea că pătrunde pe terenul aflat în proprietatea făptuitorului -, sora acestuia.
Referitor la infracțiunea de lovire sau alte violențe, în varianta simplă, prev. de art.180, alin.1, Cod penal, pentru care persoanele vătămate au solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului -, Curtea constată că nu există nici o probă din care să rezulte că acesta a exercitat acte de violență asupra vreuneia dintre persoanele vătămate, astfel că temeiul corect al soluției de neîncepere a urmăririi penale pentru această infracțiune erau disp. art.10, alin.1, litera a, Cod procedură penală, respectiv fapta nu există în materialitatea sa, și nu disp. art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, însă nu poate fi ușurată situația juridică a făptuitorului în calea de atac exercitată doar de persoana vătămată.
În consecință, în temeiul art. 278/1, alin.8, litera a, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Ordonanței din data de 11.IX.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1148/P/2009, precum și a Ordonanței din data de 6.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1555/II/2/2009, formulată de petenții-persoane vătămate, și, iar, în temeiul art.193, alin. ultim, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a intimaților-făptuitori la plata cheltuielilor de judecată, formulată de petenții-persoane vătămate, și va obliga pe petenții-persoane vătămate să plătească intimaților-făptuitori - și - suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, urmând ca, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, să oblige pe fiecare petent-persoană vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat, stabilind partea datorată de fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278/1, alin.8, litera a, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Ordonanței din data de 11.IX.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1148/P/2009, precum și a Ordonanței din data de 6.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din Dosarul nr.1555/II/2/2009, formulată de petenții-persoane vătămate, și.
În temeiul art.193, alin. ultim, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a intimaților-făptuitori la plata cheltuielilor de judecată, formulată de petenții-persoane vătămate.
În temeiul art.193, alin. ultim, Cod procedură penală, obligă pe petenții-persoane vătămate să plătească intimaților-făptuitori - și - suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare petent-persoană vătămată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru petentul-persoană vătămată, iar de la comunicare pentru petenții-persoane vătămate și.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.II.2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu
