Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 328/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2402/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 328
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petențiișiîmpotriva Ordonanței din 12 august 2009 și a Rezoluției din 16 septembrie 2009 pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petențiiși, pentru ambii prezentându-se apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatul,pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatuluidepune la dosar concluzii scrise.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul ales al petenților,având cuvântul, arată că plângerea este formulată împotriva ordonanței din 12 august 2009 și a rezoluției din 16 septembrie 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe care le consideră nelegale și netemeinice.
Astfel, susține că pe data de 28 august 2002 s-a întocmit un contract de vânzare - cumpărare vizând apartamentul proprietatea petenților, iar la baza acestui contract au stat două procuri false întocmite în Italia, prin care numitul ar fi fost împuternicit de soții să înstrăineze acest apartament. Supune atenției instanței faptul că, pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare, notarul avea nevoie de două procuri, una din partea lui și una din partea soției -, însă pentru soție nu a existat nici un fel de procură. Mai mult decât atât, pentru aceasta din urmă a fost primită o procură prin fax, în aceiași zi cu data încheierii contractului- tradusă și legalizată de notarul.
Consideră că, deși a intervenit prescripția pentru infracțiunea de fals intelectual și pentru cea de abuz în serviciu, pentru infracțiunea de înșelăciune nu este valabil acest lucru.
Din materialul probator rezultă că cel ce a comis înșelăciunea - - a fost ajutat de intimat, contractul neputând fi încheiat fără ajutorul acestuia. Mai mult decât atât, cele două procuri nu aveau apostilă - conform Convenției d l Haga -, iar traducerea și legalizarea traducerii nu sunt făcut conform legii, fiind falsuri. Ca urmare, legătura dintre autorul infracțiunii de înșelăciune și notar este de netăgăduit.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că audiată fiind, traducătoarea a declarat că traducerea nu-i aparține, situație față de care parchetul trebuia să facă verificări pentru a stabili proveniența procurii false. Ca urmare, scoaterea de sub urmărire penală a numitului sub aspectul infracțiunii de înșelăciune este netemeinică și nelegală și în contradicție cu probele de la dosar.
De asemenea, critică soluția parchetului și sub aspectul netemeinicei scoateri de sub urmărire penală a intimatului pentru infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal și aplicări a unei amenzi administrative, apreciind că fapta comisă de notar prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni față de urmările produse.
Pe de altă parte, consideră că în mod eronat procurorul a dispus disjungerea cauzei față de și declinarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1
Invocând și nesoluționarea laturii civile de către procuror, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris și susținută oral și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Apărătorul ales al intimatuluisolicită respingerea plângerii petenților arătând că susținerea colegului său, în sensul că notarul nu a avut cele două procuri, este o simplă afirmație, neprobată în niciun fel.
Notarului i s-au prezentat niște acte, le-a certificat, a acceptat voința celui ce a venit cu înscrisuri din Italia și care avea și procură pentru a vinde apartamentul, astfel că nu i se poate imputa acestuia că a fost complice la comiterea vreunei infracțiuni.
Față de cele arătate mai sus și avându-se în vedere și notele scrise depuse la dosar, consideră legală și temeinică soluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că solicită menținerea acesteia și respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
În ceea ce privește soluția dispusă cu privire la complicitatea la înșelăciune apreciază că în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective, nefăcându-se dovada că intimatul ar fi înlesnit acțiunea de inducere în eroare atât a cumpărătorilor, cât și a proprietarilor inițiali ai imobilului și ar fi ajutat în vreun fel pe numitul să săvârșească infracțiunea de înșelăciune.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, consideră că în mod corect s-a circumscris acestei infracțiuni fapta de a lua în considerare două procuri emise în străinătate fără a avea apostila necesară și apreciază că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 10 lit.b/1 și art. 18/1 Cod penal raportat la circumstanțele reale și circumstanțele personale ale intimatului.
Cu privire la soluția de disjungere a cauzei, consideră plângerea inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 278/1 alin.1 Cod procedură penală și soluțiile ce pot fi atacate cu plângere la instanță.
În ceea ce privește împrejurarea că procurorul nu s-ar fi pronunțat cu privire la latura civilă a cauzei, în condițiile în care a disjuns cauza cu privire la infracțiunea de înșelăciune referitor la, parchetul actual sesizat are obligația să se pronunțe conform art. 245 Cod procedură penală, iar nu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - față de soluțiile dispuse.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 13.10.2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub numărul -, plângerea formulată de petenții și împotriva ordonanței nr. 1053/P/2007 din data de 12.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 2781.C.P.P.
În motivarea plângerii, petenții au arătat, în esență, că soluțiile dispuse prin ordonanța atacată sunt netemeinice deoarece este evident că, fără concursul notarului public, numitul nu putea să își ducă la îndeplinire rezoluția infracțională. În acest sens, petenții au susținut că probatoriul administrat în cauză evidențiază că a întocmit două procuri false nr. -/28.07.2002 și respectiv -/28.08.2002, aparaent autentificate de notarul din Italia.
În realitate, cercetările efectuate au dovedit că notarul italian nu a întocmit și autentificat cele două procuri, care nu aveau apostilă pentru a produce efecte pe teritoriul României și nu erau semnate de petenți în calitate de mandanți.
Totodată, petenții au invocat împrejurarea că procura întocmită pe numele poartă aceeași dată cu cea a contractului de vânzare-cumpărare, a fost transmisă pe fax la aceeași dată și tradusă și legalizată la aceeași dată de către notarul. Or, în condițiile în care traducătoarea a declarat că traducerea nu îi aparține, rezultă că numai cu ajutorul notarului numitul a putut vinde apartamentul petenților, cauzându-le un prejudiciu de peste 100.000 Euro.
În consecință, petenții au apreciat netemeinică soluția de scoatere de sub urmărire penală a notarului pentru infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal și nelegală omisiunea procurorului de a se pronunța asupra laturii civile, încălcând dispozițiile art. 245 alin. 1 lit.1
C.P.P.În cursul dezbaterilor orale, petenții, prin apărător ales, au invocat și netemeinicia soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative intimatului pentru infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal, cât și a soluției de disjungere dispusă față de numitul.
În vederea soluționării plângerii, au fost atașate dosarul de urmărire penală nr. 1053/P/2007, în care s-a pronunțat ordonanța atacată prin plângerea dedusă judecății, precum și rezoluția nr. 1463/II-2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 26.05.2004, petenții și au formulat plângere penală împotriva numitului, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În esență, petenții au arătat că, în anul 1999, au cumpărat apartamentul nr. 2 situat în B,-,. 1,. 1, sector 1 și l-au lăsat pe concetățeanul lor De să administreze imobilul. În împrejurări necunoscute, numitul a intrat în posesia contractului de vânzare-cumpărare ce reprezenta titlul de proprietate al petenților, iar în anul 2002, folosind două procuri false întocmite în Italia, acesta din urmă a vândut apartamentul proprietatea petenților către soții a și.
Deplasându-se la sediul notarului unde a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare, petenții au constatat că, la dosarul notarial, existau două procuri prin care l-ar fi împuternicit pe să vândă apartamentul, procuri false, care nu au fost semnate de către petenți și care nu aveau apostilă. În privința procurii pretins date de către numita s-a invocat existența a două exemplare diferite, dar purtând același număr de înregistrare, verificările efectuate la notarul italian care ar fi întocmit în aparență aceste procuri relevând faptul că ele nu au fost redactate, semnate sau autentificate de către notarul menționat.
Existând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1.Cod Penal de către notarul public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (căruia i-a fost trimisă plângerea prin declinare) a dispus reunirea acesteia cu dosarul având ca obiect sesizarea Judecătoriei Sector 1 B privind efectuarea de cercetări față de același notar public cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289.
Cod PenalÎn urma obținerii avizului ministrului justiției pentru efectuarea urmăririi penale față de notarul și a cercetărilor efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia dispus, prin ordonanța nr. 1053/P/2007 din data de 12.08.2009, următoarele:
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei;
- scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective, nerezultând că notarul ar fi înlesnit sau cunoscut activitatea de inducere în eroare desfășurată de către;
- neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal deoarece s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale conform art. 122 lit. d
Cod Penal- disjungerea cauzei privind pe numitul sub aspectul infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2, 3.Cod Penal, art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 B în vederea continuării cercetărilor.
Împotriva acestei ordonanțe, petenții și au formulat plângere în condițile prevăzute de art. 275-278.C.P.P. prin rezoluția nr. 1463/II-2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prezenta plângere adresată instanței de judecată a fost formulată în termen legal, conform art. 2781alin. 1.C.P.P. însă din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că ea este nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Sub un prim aspect, reține că solicitarea petenților de a se examina legalitatea soluției de disjungere dispuse față de numitul și de declinare a cauzei nu poate fi examinată în actualul cadru procesual, în care instanța competentă, sesizată conform art. 2781.C.P.P. are posibilitatea de a cenzuradoar soluțiile de netrimitere în judecatăexpres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 2781alin. 1.C.P.P. respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal.
Orice altă soluție prin care procurorul dispune doar asupra traseului procedural pe care îl reclamă competența diferită a organelor de urmărire penală (cum este cazul soluției de disjungere/declinare în speță), fără a rezolva însă fondul conflictului de drept penal substanțial ce îi este dedus spre soluționare, nu poate fi supusă controlului instanței de judecată în procedura plângerii reglementate de dispozițiile art. 2781.C.P.P.
O atare interpretare a fost consacrată și în jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia de recurs în interesul legii nr 57/24.09.2007, a statuat că "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală,este inadmisibilă".
Pe cale de consecință, Curtea se va limita la examinarea legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse față de notarul, fără a se pronunța în mod distinct asupra inadmisibilității solicitării petenților de cenzurare a soluției de disjungere dispuse față de. Aceasta deoarece caracterul unitar al plângerii adresate instanței de judecată reclamă o soluție unitară date acesteia prin hotărârea judecătorească, unitate ce nu exclude însă diversitatea considerentelor de ordin juridic avute în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii sale.
Raportându-se la susținerile concrete ale petenților în cuprinsul plângerii, Curtea reține, pe de altă parte, că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal nu a făcut obiectul criticii acestora.
Drept urmare, Curtea nu va examina detaliat cauza sub acest aspect, limitându-se la a sublinia că, față de data epuizării activității de atestare a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului atât în contractul autentificat cu nr. 320/28.08.2002, cât și în încheierea de legalizare nr. 601/28.08.2002 - respectiv28.08.2002- termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d s Cod Penal-a împlinit la data de27.08.2007, în tot acest interval de timp nefiind efectuate acte care să atragă întreruperea cursului prescripției conform art. 123.
Cod PenalApreciind legală soluția dispusă sub acest aspect, Curtea constată că, și în privința complicității la infracțiunea de înșelăciune imputată notarului, soluția de scoatere de sub urmărire penală este concordantă cu împrejurările ce rezultă din probele administrate în cauză.
În acest sens, raportându-se la activitatea desfășurată de ca presupus autor al faptei de înșelăciune (respectiv inducerea în eroare a numiților a și cu privire la realitatea calității sale de mandatar al proprietarilor apartamentului situat în-, în scopul obținerii pentru sine, în mod injust, a prețului vânzării), Curtea reține că o eventuală participație a notarului public în calitate de complice la această infracțiune ar fi impus stabilirea unei înlesniri sau ajutor date cu intenție numitului, în vederea realizării rezoluției sale infracționale.
Esențială, așadar, era stabilirea împrejurării dacăînainte sau în timpulîncheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 320/28.08.2002 între notarul și numitul a existat o legătură de ordin subiectiv, legătură ce a stat la baza actelor executate de către notar și a determinat un concurs efectiv al acestuia la inducerea în eroare a celor doi cumpăratori.
Or, în cauza de față, animarea intimatului și a numitului de voința comună de a induce în eroare cumpărătorii nu poate fi reținută în mod neîndoielnic pe baza probelor administrate.
Astfel, singurele împrejurări dovedite sunt cea a luării în considerare de către notar a două procuri ce nu aveau apostilă, cu încălcarea dispozițiilor art. 57 alin. 2,3 din Legea nr. 36/1995 și a prevederilor Convenției privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străiune (ratificată prin Ordonanța nr. 66/1999) și cea a legalizării semnăturii traducătorului procurii date de numita în condițiile în care, aparent, traducătorul nu a efectuat în realitate această traducere.
Sub aspectul împrejurărilor în care cele două procuri întocmite în Italia au fost prezentate notarului, din declarațiile acestuia din urmă, precum și ale cumpărătorilor a și, ale numitului (angajat al agenției imobiliare care a intermediat tranzacția) și ale numitului (fost angajat al biroului notarial) rezultă că cele două procuri au fost prezentate intimatului de către numitul la data de 28.08.2002, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (doar cea pretins emisă de fiind și tradusă).
Din analiza coroborată a susținerilor acestor persoane rezultă că intimatul a observat că presupusul mandatar nu depusese inițial decât procură specială din partea lui, nu și a soției sale, context în care, așa cum rezultă din declarațiile numiților și, s-a așteptat o perioadă și s-a încercat efectuarea unor verificări în Italia, a căror natură sau rezultat nu au mai putut fi precizate de către persoanele audiate.
Declarația numitului relevă, totodată, că procura originală aparent dată de numita (căsătorită ) sau traducerea acesteia au fost prezentate notarului la data de 28.08.2002, dată la care martorul a semnat cererea de "legalizare-traducere" înregistrată cu nr. 601/28.08.2002 (fila 107 vol. 1 dup).
Împrejurările în care s-a efectuat traducerea acestei procuri și persoana care a efectuat traducerea (în condițiile în care traducătoarea a negat că i-ar aparține traducerea aflată la dosarul notarial) reprezintă aspecte ce nu au putut fi lămurite cu certitudine pe parcursul actelor premergătoare și, dată fiind împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nici pe parcursul actelor de urmărire penală efectuate ulterior.
Intimatul a susținut că nu își amintește dacă, la data de 28.08.2002, traducătoarea s-a prezentat la biroul său sau i-a remis traducerea pe altă cale, iar aceasta din urmă a susținut că a efectuat doar două traduceri orale ale unor acte pentru BNP.
În contextul tuturor acestor împrejurări de fapt, nu se poate reține în mod neîndoilenic că, la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare nr. 320/28.08.2002, intimatul a cunoscut că cele două procuri nu emanau de la petenții și, iar numitul nu avea calitatea de mandatar al acestora. Totodată, Curtea apreciază că probele administrate nu confirmă nici împrejurarea că luarea în considerare a celor două procuri și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare s-au realizat pe fondul unei conivențe infracționale între numitul și notarul, iar actele acestuia din urmă au fost determinate de voința de a concura la inducerea în eroare a cumpărătorilor în scopul obținerii unui folos material injust de către presupusul autor al înșelăciunii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod întemeiat procurorul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1,2,3.Cod Penal, iar soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă sub acest aspect este legală.
În ceea ce privește soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimatului și de aplicare a sancțiunii amenzii administrative pentru fapta prevăzută de art. 246.Cod Penal, apreciază că ea este justificată de împrejurările concrete în care se presupune că intimatul a luat în considerare cele două procuri și de circumstanțele sale personale.
Astfel, este neîndoielnic că, în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. 2,3 din Legea nr. 36/1995, cele două procuri aparent întocmite de autoritățile statului italian puteau fi luate în considerare de către notar numai dacă aveau apostilă, condiție a cărei neîndeplinire a fost observată în cauză de către intimat la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Așa cum rezultă din declarațiile intimatului, valorificarea celor două procuri s-a realizat în contextul lipsei de experiență practică, al împrejurării că ele fuseseră deja folosite de către și la alte autorități în vederea obținerii tuturor celorlalte înscrisuri necesare perfectării contractului și al schimbului de opinii realizat cu alți notari. Aceste elemente de fapt, alături de neurmărirea de către notar a unui scop pecuniar în detrimentul altor persoane, de perioada lungă de timp scursă de la data săvârșirii faptei și până în prezent și de circumstanțele sale personale favorabile (este căsătorit, are doi copii minori și nu este cunoscut cu antecedente penale), justifică aprecierea că fapta sa nu mai prezintă, în conținutul său concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reținând și împrejurarea că cei doi petenți nu au indicat motivele concrete pentru care au apreciat netemeinică soluția dispusă sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246.Cod Penal, Curtea apreciază corectă soluția dispusă sub acest aspect.
În ceea ce privește nesoluționarea laturii civile de către procuror sub aspectul neaplicării prevederilor art. 245 alin. 1 lit.1C.P.P. Curtea constată că o eventuală sesizare a instanței civile în vederea desființării unui înscris falsificat presupune finalizarea în totalitate a urmăririi penale și stabilirea caracterului fals al înscrisului respectiv.
Or, în cauza de față, ca urmare a soluției de disjungere dispuse față de numitul, urmează a se continua cercetările cu privire la condițiile în care au fost întocmite și folosite cele două procuri presupus falsificate, numai după lămurirea completă și sub toate aspectele a cauzei putându-se dispune asupra caracterului fals al însrisurilor și asupra eventualei lor desființări.
Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile petenților, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva ordonanței nr. 1053/P/2007 din data de 12.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1463/II-2/2009 din data de 16.09.2009 a Procurorului General al aceluiași parchet.
Va menține rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare petent la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată, plângerea formulată de către petențiiși,ambii cu domiciliul ales în B,-, -. C,. 2,. 81, sector 2 împotriva ordonanței nr. 1053/P/2007 din data de 12.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1463/II-2/2009 din data de 16.09.2009 a Procurorului General al aceluiași parchet.
Menține ordonanța și rezoluția atacate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenții la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./dact. 5 ex./2.12.09
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru
