Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.329/R/2009

Ședința publică din 2 iulie 2009

PREȘEDINTE: Rus Claudia judecător

JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

JUDECĂTOR 3: Popovici Corina

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenții recurenți, toți cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva sentinței penale nr.14/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, conform art.278/1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenții recurenți, și, lipsă fiind făptuitorul intimat.

MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Petenții recurenți, și solicită admiterea recursului, casarea și modificarea sentinței atacate în sensul trimiterii cauzei la parchet pentru a se face cercetări.

Procurorul, față de actele premergătoare efectuate în cauză, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.14/P din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția penală, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea formulată de petenții, și, toți cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva rezoluției din 13 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.482/P/2008, precum și împotriva rezoluției din data de 7 noiembrie 2008 dată în dosar 593/II.2/2008 de prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, rezoluții pe care le menține.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat petenții la câte 50 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma totală de 450 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu, avocat conform delegațiilor nr.159, 160, 161 din data de 6.02.2009.

Prin plângerea înregistrată la instanță la data de 13.11.2008, petenții, și, toți cu domiciliul în O,-/A, au solicitat desființarea rezoluției din 13 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.482/P/2008, precum și a rezoluției din 07.11.2008 dată în dosar 593/II.2/2008 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate, cu consecința trimiterii în judecată a făptuitorului pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit.c Cod penal sau pentru infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii prev. de art. 179 Cod penal.

În motivarea plângerii se arată că procurorii care au instrumentat cauza nu au efectuat o apreciere corectă a probelor aflate la dosar, neluând în considerare declarațiile martorilor și care confirmă că la data de 14 iulie 2008 între făptuitor și victimă a avut loc o ceartă urmată de strigăte ce proveneau din apartamentul victimei. Se mai arată că cercetarea penală a fost efectuată superficial, respingându-se cererea de exhumare și nici nu s-a mai efectuat o altă expertiză medico-legală la un institut de specialitate superior. Petenții au învederat faptul că au observat urme de violență pe corpul victimei cu ocazia înmormântării, atât pe spate cât și sub sânul stâng, nu doar pe gât. De altfel, chiar raportul medico-legal întocmit în cauză arată la punctul 4 din concluzii că "leziunile la nivelul regiunii mamare și genunchiului stâng s-au putut produce prin lovire de corpuri dure rugoase" și că acestea sunt anterioare decesului. Un alt dubiu care nu a fost lămurit îl constituie obiectul cu care s-a realizat actul de sugrumare în condițiile în care făptuitorul afirmă că a fost maieul cu care dormea victima, iar tatăl făptuitorului afirmă că era vorba de cordonul de la halatul de baie așa cum i-a relatat fiul său. Nici maieul, nici cordonul nu se mai regăsesc, ceea ce denotă superficialitate și lipsă de profesionalism. Raportat la declarațiile martorilor și care acreditează faptul că ideea sinuciderii ar fi încolțit în mintea victimei în urmă cu mai multe luni, petenții susțin că acestea sunt contrazise de rezultatul obținut la testarea psihologică din 18 mai 2008 efectuată de specialiști din Ministerul Justiției, unde a fost declarată aptă din punct de vedere psihologic pentru a exercita funcția de procuror. În ce privește interpretarea listingului telefonic în opinia petenților există temeiuri a bănui că făptuitorul a ucis-o pe victimă în condițiile în care niciodată între petenți și victimă nu au existat convorbiri atât de scurte ca durată ( 24 de secunde ).

În concluziile scrise formulate petenții reiterează solicitarea de mai sus, precizând în plus că în opinia lor cearta dintre făptuitor și victimă din acea dimineață care a durat circa 1,5 ore, s-a soldat cu moartea, fapt confirmat de împrejurarea că în momentul în care cei de la SMURD au venit și au constatat că nu se mai poate face nimic, au chemat un echipaj de poliție la fața locului pentru a i se constata decesul. Deși ulterior a fost dusă nu la morgă, ci la Terapie intensivă și ținută sub aparate, petenții consideră că acest lucru s-a făcut pentru a se constata decesul ei în spital și a i se crea o situație mai favorabilă făptuitorului.

Pe de altă parte, petenții susțin că făptuitorul avea o relație extraconjugală cu numita, fiind posibil ca victima să cunoască acest lucru, cearta dintre ei ar fi izbucnit din acest motiv.

În opinia petenților, nu trebuie exclusă din cercul suspecților nici fosta soție a făptuitorului care a amenințat-o cu moartea, în mai multe rânduri pe victimă, lăudându-se că o va termina pe cu ajutorul mafiei rusești.

De asemenea, nu a fost avut în vedere faptul că făptuitorul, imediat după cearta care s-a soldat cu decesul soției a dat mai multe telefoane, mai puțin însă la salvare unde era cel mai important, iar corpul delict ( cordonul sau maieul ) nu a fost găsit niciodată de organele de anchetă.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală a reținut următoarele:

În data de 17 iulie 2008 organele de cercetare penală din cadrul IPJ B au fost sesizate de Serviciul de Medicină Legală al Județului B cu privire la faptul că în data de 16 iulie 2008 decedat la Spitalul Clinic Județean O numita, fiica lui și, născută la data de 03.05.1978 în O, jud. B, domiciliată în municipiul O,-, -N 22,.13, județul B, care prezintă semnele unei morți violente.

În data de 20 iulie 2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora fost depus denunțul penal formulat de împotriva făptuitorului --, soțul victimei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c Cod penal, susținându-se că acesta și-ar fi omorât soția.

Prin rezoluția din data de 21.07.2008 s-a dispus reunirea celor două cauze.

Din cuprinsul actelor premergătoare începerii urmăririi penale rezultă următoarea stare de fapt:

Victima ( nume anterior ) s-a născut la data de 3 mai 1978 în mun. O, jud. B și a avut ultimul domiciliu în mun. O,-, -22,. 3,. 13, jud.

Victima a profesat ca avocat în cadrul Baroului B iar prin Decretul nr. 656 din 25 iunie 2008 al Președintelui României ( publicat în Of. nr.490/01.07.2008 ) a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, unde însă nu a mai profesat întrucât a decedat la data de 16 iulie 2008.

În vara anului 2004 făptuitorul -- a cunoscut-o pe iar în data de 20 octombrie 2004 s-au căsătorit, după care au locuit pe toată durata căsătoriei la adresa menționată, imobilul fiind proprietatea părinților făptuitorului, aceștia având domiciliul în același apartament.

Încă de la încheierea căsătoriei, relațiile intrafamiliale, mai exact cele dintre familia victimei, pe de o parte, și făptuitor și familia acestuia, pe de altă parte, au fost tensionate și s-au deteriorat progresiv.

Petenții și, părinții victimei, s-au manifestat constant hiperprotector față de fiica lor, iar protecția față de aceasta s-a manifestat inclusiv pe durata căsniciei în diverse forme, respectiv apeluri telefonice repetate, sfaturi în diverse probleme, vizite inopinate pentru verificarea stării victimei etc. Din probatoriu rezultă că, în ciuda comportamentului hiperprotector al părinților în contextul noului statut social al victimei de femeie căsătorită, relațiile afective dintre victimă și părinții și sora sa nu s-au alterat.

În același timp, relațiile victimei cu soțul său și părinții acestuia au fost normale, sincere și afectuoase, fără să existe dovezi privind probleme sau neînțelegeri majore.

Încă de la începutul anului 2008 victima s-a pregătit intens pentru susținerea examenului de admitere în magistratură, în funcția de procuror, perioadă în care nu și-a neglijat obligațiile familiale și profesionale ( fiind și cadru didactic la Facultatea de Științe Juridice din O ) și care a coincis cu apariția unor probleme de sănătate fizică și psihică.

Proba scrisă a examenului de admitere în magistratură a avut loc la data 13 aprilie 2008 iar victima a fost declarată admisă.

În perioada examenului scris, victima a fost diagnosticată cu litiază renală și i s-a prescris și administrat un tratament specific.

În data de 16 mai 2008 victima a fost consultată de dr. din O, stabilindu-se diagnosticul: sarcină incipientă.

În data de 18 mai 2008 victima a fost testată psihologic de către o comisie specială ca urmare a admiterii în magistratură și a fost declarată aptă din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de procuror, așa cum rezultă din Decizia nr.65/19.05.2008 a Comisiei pentru examinare medicală a judecătorilor și procurorilor și din Raportul psihologic.

În data de 30 mai 2008 dr. și au practicat întreruperea cursului sarcinii victimei, la cerere ( sarcină 6-7 săptămâni ), întrucât victima urmase anterior un tratament pentru litiază renală, care prezenta risc pentru sarcină.

În data de 25 iunie 2008 victima a fost internată la Spitalul Militar d e Urgență " " din O cu diagnosticul de trimitere tulburare anxioasă cu atac de și diagnosticul la internare de atac de. Victima a fost externată la data de 1 iulie 2008, cu diagnosticul principal la externare de tulburare anxioasă cu atac de și diagnosticul secundar de tulburare depresivă severă cu elemente atipice, așa cum rezultă din foaia de observație clinică generală nr.1231.

Făptuitorul -- a declarat că la începutul lunii iulie 2008, la o dată care nu a putut fi stabilită, victima ar fi încercat să se sinucidă în locuința părinților ei, mușcând un cablu de alimentare cu energie electrică al unui ventilator, fără să existe însă acte medicale în acest sens. Martorul G, tatăl făptuitorului, confirmă realitatea acestui eveniment și declară că a aflat despre incident chiar de la părinții victimei, care însă realitatea incidentului.

În data de 13 iulie 2008, duminica, tatăl victimei s-a deplasat la locuința acesteia, de dimineață, și i-a solicitat, pe un ton imperativ, să îl însoțească întrucât mama ei are probleme de sănătate. Victima s-a conformat și s-a deplasat cu tatăl ei la locuința părinților săi, de unde a revenit cu aceștia după cca.1-2 ore. Victima s-a întâlnit cu socrii săi în fața blocului iar aceștia au invitat-o să îi însoțească în localitatea, la picnic, urmând ca după un timp să ajungă și făptuitorul.

Victima a acceptat invitația socrilor și a urcat la apartament pentru a-și lua unele lucruri, imediat după aceasta urcând și soacra ei, pentru a-i deschide ușa, precum și mama ei.

La ieșirea din apartament, în timp ce se pregăteau să urce în lift, martora i-a oferit victimei o pastilă de gumă de mestecat, pe care martora o luase din apartament la solicitarea victimei.

Partea civilă susține însă că respectivă nu era gumă de mestecat, aspect care însă nu a putut fi verificat.

Victima a urcat apoi în autoturismul socrilor săi și s-au îndreptat spre. Pe traseu, la scurt timp de la plecare, pe raza comunei ( învecinată cu mun. O ), martorul Gao bservat în oglinda retrovizoare cum victima înghite o pastilă luată dintr-o cu medicamente. După puțin timp victima a mai luat o pastilă, iar apoi a înghițit mai multe pastile din pumn. Gestul a fost observat de martorul G, care i-a solicitat victimei să scuipe medicamentele. La insistențele martorului, victima a încercat să își provoace vărsături, fără însă să reușească.

În consecință, socrii victimei s-au reîntors spre O iar victima a fost transportată de socrii săi la Spitalul Clinic Județean de Urgență O - Unitatea de Primire a la ora 12,45, conform fișei nr. 12368 din 13 iulie 2008, în care la rubrica privind motivul prezentării s-a consemnat că a ingerat accidental doxerină. În aceeași fișă, la rubrica privind diagnosticul, s-a consemnat însă " acută voluntară polimedicamentoasă (, )" și, după spălături gastrice, victima a părăsit spitalul la ora 16,40, cu recomandarea "consult psihiatric".

Victima s-a reîntors cu soțul ei la domiciliu iar socrii și-au continuat deplasarea spre.

În după-amiaza zilei de 13 iulie 2008 victima și soțul ei au rămas la domiciliu, fără să mai aibă loc alte evenimente.

Făptuitorul -- declară că nu i-a sunat pe părinții victimei în acea zi pentru a-i informa cu privire la cele întâmplate întrucât a dorit să evite noi discuții, fără să rezulte că prin aceasta s-ar fi urmărit ascunderea ori pregătirea unei fapte cu caracter penal. De altfel, victima ar fi putut să le comunice chiar ea părinților ei cele întâmplate, având în vedere că în cursul zilei de 13 iulie 2008 aceasta a avut două convorbiri telefonice cu tatăl ei la orele 19:29:03 și 21:07:26, de câte 24 secunde și, respectiv 71 secunde.

În dimineața zilei de 14 iulie 2008, luni, victima și soțul ei erau singuri în apartament iar la un moment dat victima a fost apelată de părinții ei. La apelul telefonic a răspuns făptuitorul, care le-a comunicat că victima tocmai a intrat la baie și că o va anunța că a fost sunată de părinții ei.

La ieșirea victimei din baie, făptuitorul i-a transmis că a fost sunată de părinții ei iar apoi făptuitorul a intrat în baie, în timp ce victima i-a apelat pe părinții ei.

Făptuitorul declară că, în timp ce era în baie, a deschis ușa și a văzut că victima se afla în hol, lângă cuier, cu picioarele atârnând. Făptuitorul a ieșit imediat din baie și s-a apropiat de victimă, care atârna spânzurată cu un cordon de stinghia de lemn pentru susținerea hainelor de la dulapul din hol. Făptuitorul a introdus genunchiul sub fundul victimei și a ridicat-o apoi cu brațele, lațul alunecând, fără a fi desfăcut ori tăiat, după care făptuitorul a transportat-o pe victimă în dormitor și a întins-o în pat.

După ce a constatat că victima, aflată în stare de inconștiență are puls, făptuitorul l-a sunat pe tatăl său, martorul G, căruia i-a comunicat că victima a avut o nouă tentativă de suicid și i-a solicitat să telefoneze la serviciul de ambulanță. Făptuitorul l-a resunat pe tatăl său după scurt timp iar apoi a sunat și el la numărul unic de urgențe 112.

În foarte scurt timp a ajuns la fața locului echipajul de ambulanță, care a efectuat primele manevre de resuscitare, victima fiind apoi transportată la spital.

În intervalul 14 - 16 iulie 2008, victima a fost internată în Compartimentul Neurologie/ al Spitalului Clinic Județean de Urgență O, iar în data de 16 iulie 2008, la ora 10,25, s-a constatat decesul acesteia.

În baza sesizărilor și a mijloacelor de probă administrate au fost elaborate de către procuror, după stabilirea unor aspecte de fapt certe, trei versiuni principale cu privire la cauza și împrejurările în care a decedat, respectiv: omor calificat săvârșit de soțul --, simulat în sinucidere, infracțiune prev. de art. 174-175 lit. c Cod penal; determinarea sau înlesnirea sinuciderii, infracțiune prev. de art.179 alin.1 Cod penal; sinucidere.

Raportat la prima versiune, s-a concluzionat ținând cont de declarațiile celor doi martori și, pe de o parte, iar pe de altă parte, declarațiile făptuitorului și ale martorei că nu s-a putut dovedi cu certitudine că în dimineața zilei de 14 iulie 2008 între făptuitor și soția sa ar fi avut loc o ceartă, însă chiar în condițiile în care ar fi existat un astfel de incident, nu s-ar putea concluziona că făptuitorul ar fi ucis-o pe soția sa.

Raportat la cea de-a doua versiune, aceea a săvârșirii de către făptuitor a infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii prev. de art. 179 al.1 Cod penal, se apreciază că datele privind această versiune sunt insuficiente calitativ și cantitativ, neexistând probe din care să rezulte concluzia certă că victima nu ar fi luat hotărârea de a se sinucide în mod liber și independent, ori că ar fi fost ajutată în vreun fel.

Declarațiile părinților și sorei victimei, care susțin că făptuitorul ar fi avut o relație extraconjugală cunoscută de victimă, chiar reale dacă ar fi, nu ar putea să permită concluzia realizării elementelor constitutive ale infracțiunii analizate întrucât neînțelegerile ori problemele familiale, inerente în relațiile interumane, nu constituie acțiuni de determinare a sinuciderii.

Ultima versiune elaborată, aceea a sinuciderii victimei, este susținută probatoriu și se constituie într-o concluzie evidentă ca urmare a degradării constante și accelerate a stării de sănătate fizică dar în special psihică a victimei, pe fondul unor evenimente stresante, atât medicale cât și profesionale și intrafamiliale.

Față de cele ce preced, în cauză procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii de către făptuitorul - a infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit.c Cod penal, în contextul în care mijloacele de probă administrate în cauză ( raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile făptuitorului, acte medicale, raport de expertiză medico-legală psihiatrică ) conduc la concluzia certă că victima nu a fost ucisă de soțul ei și nici nu a fost determinată sau ajutată să se sinucidă, ci s-a sinucis pe fondul unei tulburări depresive severe cu elemente atipice, netratată, după ce anterior, cu doar o zi înainte, a mai avut o altă tentativă de sinucidere cert dovedită.

Împotriva acestei soluții au formulat plângere la data de 21.10.2008 petenții, și, toți cu domiciliul în O,-/A, solicitând desființarea rezoluției din 13 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.482/P/2008, criticând-o în condițiile în care nu s-a ținut cont de faptul că făptuitorul a avut un comportament violent în mod obișnuit, cotidian și mai ales în dimineața zilei de 14.07.2008 și a avut motive suficiente și întemeiate să urmărească suprimarea vieții numitei care la data decesului a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

Petenții au învederat și că în ipoteza în care nu se poate stabili existența unei infracțiuni de omor, totuși făptuitorul a comis infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii prev. de art.179 alin.1 Cod penal, prin aceea că în mod constant a exercitat presiuni psihice și fizice asupra numitei, acțiuni care au condus în cele din urmă la decesul acesteia.

Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, analizând actele de cercetare penală a concluzionat că soluția adoptată este legală și temeinică, în conformitate cu starea de fapt și cu întreg materialul probator administrat în cauză.

S-a apreciat că dintre cele 3 versiuni criminalistice elaborate pentru explicarea decesului numitei varianta suicidului este singura care poate fi susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Declarațiile martorilor audiați concordă cu concluziile celor două expertize medico-legale efectuate în cauză, probe științifice carede planose situează peste subiectivismul inerent probelor testimoniale și care în speță nu au putut fi infirmate prin argumente juridice.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a apreciat ca legale și temeinice rezoluțiile a căror desființare se solicită.

Cu privire la prima versiune analizată de organele de cercetare penală aceea a comiterii infracțiunii de omor calificat de către făptuitorul, instanța a reținut următoarele:

În cauză au fost avute în vedere declarațiile părinților și sorei victimei, a martorilor și, concluziile necropsiei efectuate, concluziile cercetării la fața locului, fișa de intervenție nr.26662 din 14 iulie 2008 Serviciului de Ambulanță a județului B, raportul de constatare medico-legală și analiza listingurilor convorbirilor telefonice, după cum urmează:

Petenții, și au relatat că victima a avut în ultima perioadă conflicte cu soțul, determinate de o pretinsă relație extraconjugală a acestuia cu martora -, secretară la societatea administrată de făptuitor.

Mama victimei a arătat chiar, cu ocazia audierii la data de 20 iulie 2008, că victima i-a anunțat, cu cca. o lună anterior datei decesului, că dorește să divorțeze, fără să le dea detalii despre motivele acestei decizii.

Martorii - și, audiați fiind, au declarat că au auzit în dimineața zilei de 14 iulie 2008 strigăte dinspre apartamentul familiei și au distins vocea unei femei care striga ", ". se succedau și vocile se intercalau, martorii arătând că au avut impresia că asistă la o ceartă conjugală, eveniment negat însă de făptuitor, care a susținut că în dimineața zilei respective au fost treziți de apelul telefonic al părinților victimei iar singura discuție pe care a avut-o cu soția sa în acea dimineață a fost când i-a comunicat acesteia că au sunat-o părinții, după care el a intrat în baie.

În urma necropsiei, pe corpul victimei au fost evidențiate leziuni a căror modalitate de producere nu a putut fi explicată medico-legal, respectiv două excoriații ovalare de până la 1,5/1 cm, situate în regiunea mamară supero-extern stânga.

Toate aceste aspecte coroborate ar putea conduce la concluzia că în dimineața zilei de 14 iulie 2008, pe fondul unui conflict probabil spontan dar cu cauze preexistente, făptuitorul ar fi exercitat violențe asupra soției sale iar apoi ar fi ucis-o, prin sufocare, ori ar fi adus-o într-o stare de inconștiență după care, în scopul ascunderii infracțiunii și al simulării naturii acesteia, ar fi poziționat-o pe victimă într-un laț, înscenând astfel un suicid.

Pentru a concluziona în sensul temeiniciei sau netemeiniciei acestei versiuni, trebuie examinate însă toate mijloacele de probă administrate în cauză pentru a analiza în ce măsură se coroborează pentru a se susține o astfel de versiune.

Cu ocazia cercetării la fața locului în data de 22 iulie 2008 ( având în vedere că procurorul a fost sesizat cu privire la infracțiunea de omor calificat doar la data de 20 iulie 2008, duminica ) s-a constatat că în holul principal al apartamentului, pe peretele din dreapta se află un mobilier compus din spații de depozitare, oglindă, cuier și suport pentru umerașe, iar în partea inferioară un dulap pentru încălțăminte. pentru umerașe este confecționat din, cu lățime de 57 cm, înălțimea totală de 205 cm, măsurată de la pardoseală până la polița superioară și de 155 cm. măsurată de la polița superioară până la polița inferioară de deasupra spațiului de depozitare încălțăminte, adâncimea suportului pentru umerașe fiind de 34 cm. În partea superioară a acestui spațiu de depozitare a costumelor, în mijloc, este amplasată o stinghie de lemn sub formă ovală cu dimensiuni de 4,5/2 cm, distanța de la partea superioară a stinghiei până la pardoseală este de 200 cm.

La data cercetării la fața locului nu a mai fost descoperit cordonul de halat folosit pentru spânzurare, acesta fiind aruncat în data de 16 iulie 2008 de către martorul G după decesul victimei, martorul motivând că la întoarcerea acasă a suferit un șoc psihic la vederea cordonului aflat încă în hol.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost identificat și ridicat un capot de baie din material textil de culoare, cu dungi albe verticale, de la care lipsea cordonul.

În legătură cu acest cordon de halat folosit pentru suicid, trebuie menționat că tatăl victimei susține că în data de 14 sau 15 iulie 2008, deplasându-se la locuința victimei pentru a lua actele acesteia de identitate, a observat că în cuier este legat un obiect de îmbrăcăminte impropriu pentru spânzurare ( maiou ). Martorii G și -, părinții făptuitorului, infirmă prezența vreunui maiou, arătând că victima s-a spânzurat cu ajutorul unui cordon al unui halat de baie. Declarațiile părinților făptuitorului cu privire la acest aspect, deși aparent subiective, sunt însă susținute de nașul victimei, martorul, care a fost prezent în locuință în data de 16 iulie 2008 și a observat cordonul legat în cuier. Martorul a declarat că, fiind curios, a examinat atent lațul: "Am observat că un capăt al acelui cordon părea înfășurat de 3-4 ori în jurul stinghiei de lemn de la cuier, după care era făcut un nod, iar celălalt capăt avea un laț și un nod la capătul lațului".

Din fișa de intervenție nr. 26662 din 14 iulie 2008 Serviciului de Ambulanță al Județului rezultă că apelul telefonic de raportare a cazului a fost efectuat de la nr. 0732/- ( al tatălui făptuitorului ) la ora 09:25:42, cazul a fost confirmat la ora 09:27:43, plecarea la caz a avut loc la ora 09:28, sosirea la caz la ora 09:31, plecarea de la caz la ora 09:50 și ajungerea la spital la ora 09:55. În anamneză se arată că "Pacientă cu depresie și tratament, cu intoxicație voluntară medicamentoasă cu o zi înainte este găsită de aparținători spânzurată". La sosirea echipajului de ambulanță victima era inconștientă, respirația era absentă, pulsul absent dar prezent la plecare. Diagnosticul menționat pe fișa de intervenție este de "Stop cardiorespirator resuscitat. Tentativă de suicid prin spânzurare".

Față de cele de mai sus, instanța a concluzionat ca fiind lipsită de orice fel de argument susținerea petenților conform căreia la sosirea echipajului SMURD victima era decedată, fiind internată formal la secția de terapie intensivă pentru a se înlătura orice bănuială cu privire la fapta comisă de făptuitorul.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2293/III/235 din 17 iulie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului B în urma necropsiei, rezultă, din foaia de observație clinică generală nr. 33682 Spitalului Clinic Județean O, că victima a fost internată în perioada 14.07.2008, ora 10:38, până în 16.07.2008, ora 10:25, în Compartimentul Neurologie/, diagnosticul la internare fiind: comă hipoxică postresuscitare, resuscitat, tentativă de suicid prin spânzurare. Din referatul medical al centrului medical nr. 75394/15.07.2008, în urma examinării, rezultă că s-a evidențiat un edem cerebral difuz, probabil posthipoxic. de etapă, diagnosticul: encefalopatie post anoxică, tentativă de suicid prin spânzurare, hemoragie digestivă superioară de stress, comă 3. Evoluția a fost spre agravare cu dezvoltarea unei hemoragii digestive superioare de stress, instabilizare hemodinamică rezistentă la terapia cu vasoactive, urmată de stop cardio-respirator care nu a răspuns la manevrele de resuscitare. la 16.07.2008, ora 10,25. Semnele de violență au fost constatate la nivelul gâtului, jumătatea superioară, depresiune abia schițată oblic ascendentă de la stg. la drt. și dinspre posterior spre anterior, cu o lățime în general de 1 cm, cu aspect excoriat nucal în 1/2 stg. sternocleidomastoidian stg. și parțial în regiunea anterioară stg, mai evidențiată sternocleidomastoidian drt. anterior, unde lățimea ajunge la 1,5 cm și ascendența este maximă postero-anterior, pentru a se pierde în regiunea cervicală anterioară dreaptă, schițată sub forma unui "V" răsturnat. Un aspect similar, sub forma unei benzi nete, cervical anterior, cu ascendență de la stg. la drt. până în vecinătatea ramului mandibular 1/2 drt. În raport de aceste constatări medico-egale, dat fiind faptul că organele de urmărire penală nu au constatat în mod direct locul faptei și poziția victimei, se constată că a existat o spânzurare completă atipică, capătul lațului fiind poziționat la extremitatea cefalică iar nodul sub bărbie; regiunea mamară supero extern stg. cu două excoriații ovalare de până la 1,5/1 cm, dispuse cu axul mare aproximativ pe aceeași direcție; genunchi stg. excoriație de 1,5/1 cm, centrată de o echimoză violacee. De asemenea, s-au evidențiat semne de tratament medical, respectiv urme de padele la nivelul toracelui și urme de puncții venoase la nivelul plicilor coatelor.

În urma examenului toxicologic efectuat la Laboratorul de al T s-a constatat că în sângele victimei s-a pus în evidențăfenobarbitalîn concentrație de 1,88 micrograme/ml, ceea ce reprezintă o doză terapeutică. De asemenea, s-a mai evidențiatmetamizol( algocalmin ).

În final s-a concluzionat că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat encefalopatiei hipoxice consecutiv unei hipoxii prelungite prin spânzurare. Moartea poate data din 16 iulie 2008 și leziunile consemnate la nivelul regiunii mamare și genunchiului stâng s-au putut produce prin lovire de corpuri dur rugoase. Aceste leziuni sunt anterioare decesului și nu au avut rol în mecanismul tanatogenerator.

Raportul de constatare medico-legală stabilește astfel cu certitudine ca și cauză a morții encefalopatia hipoxică, produsă prin hipoxie prelungită ca urmare a spânzurării, examenele anatomo-patologice macroscopice, histopatologice și toxicologice excluzând sufocarea sau altă cauză a morții.

Deși petenții în plângerea adresată instanței învederează faptul că nu s-a dat importanță acelor leziuni mai sus constatate, evidențiate pe corpul victimei la nivelul regiunii mamare superioare stângi și la nivelul genunchiului stâng, instanța a reținut următoarele:

Aceste leziuni nu au avut rol în mecanismul tanatogenerator și nu sunt nici consecința unor violențe exercitate asupra victimei.

În ceea ce privește leziunea ( excoriație ) de la nivelul genunchiului stâng, aceasta s-a putut produce în momentul în care victima era spânzurată, având în vedere că leziunea este localizată la nivelul genunchiului, corespunzător muchiei superioare a dulapului pentru pantofi. Trebuie aici avut în vedere că, așa cum rezultă din probele administrate, poziția victimei în momentul spânzurării a fost următoarea: victima a legat cordonul de stinghia de lemn de la dulapul din hol, s-a orientat cu fața spre partea din spate a dulapului, după care și-a poziționat lațul cu nodul sub bărbie, nu la ceafă, atingând astfel cu genunchii părțile proeminente ale dulapului și provocându-și astfel leziunea sub forma unei excoriații.

Leziunile ( excoriații ) de la nivelul mamar nu au putut fi explicate medico-legal și nici prin celelalte mijloace de probă administrate. Totuși, trebuie avut în vedere că aceste leziuni nu au avut rol tanatogenerator și nici nu s-a putut stabili cu certitudine data producerii lor. Natura, poziția și forma acestor leziuni exclud însă exercitarea de eventuale acte de violență, așa cum de altfel se arată și în raportul de constatare medico-legală, ele fiind produse prin lovire de corpuri dure rugoase, anterior, concomitent sau ulterior faptei de suicid.

Moartea heteroprovocată este exclusă și în raport de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, din listingurile convorbirilor telefonice ale victimei, făptuitorului, tatălui victimei și tatălui făptuitorului rezultă că în dimineața zilei de 14 iulie 2008 au fost efectuate următoarele apeluri telefonice:

- la ora 09:20:58, victima ( telefon nr. 0742/- ) l-a sunat pe tatăl său ( tel. 0745/- ), convorbirea având o durată de 24 secunde;

- la ora 09:21:38 făptuitorul ( nr. telefon 0732/-) l-a sunat pe tatăl său ( nr. telefon 0732/- ), discuția având o durată de 28 secunde;

- la orele 09:22:50, 09:25:53 și 09:28:06 tatăl făptuitorului a sunat la numărul 961;

- la ora 09:24:58 făptuitorul l-a sunat din nou pe tatăl său;

- la orele 09:28:20 și 09:31:32 făptuitorul a sunat la numărul unic de urgență 112.

Pentru interpretarea corectă a succesiunii și relevanței probatorii a apelurilor telefonice menționate trebuie avute în vedere următoarele aspecte desprinse din declarațiile părților și ale martorilor:

- petentul susține că în dimineața zilei de 14 iulie 2008, în jurul orei 07:40, a sunat-o pe victimă, dar aceasta nu a răspuns. După cca. 5 minute el și soția sa au fost sunați de pe telefonul mobil al victimei de către soțul acesteia, care le-a transmis că victima este la baie. După alte cca. 5-10 minute a sunat-o pe victimă pe telefonul mobil și, deși apelul le-a fost acceptat, nu li s-a răspuns, dar au auzit atunci vocea victimei, care părea că se sufocă.

- petenta susține că în dimineața zilei de 14 iulie 2008, în jurul orei 07:40 au sunat-o pe victimă, dar aceasta nu a răspuns. Partea civilă a plecat apoi în oraș cu soțul ei iar la ora 08:20 a sunat-o din nou pe victimă și din nou nu a răspuns nimeni. După 2 minute partea civilă a fost sunată de pe telefonul victimei de către făptuitor, care i-a transmis că victima este la baie. După alte 2 minute, partea civilă a resunat-o pe victimă și, deși apelul i-a fost acceptat, nu i s-a răspuns dar a auzit vocea victimei, care părea că se sufocă.

- făptuitorul -- a declarat că în dimineața zilei de 14 iulie 2008, în timp ce era în dormitor cu victima, a sunat telefonul mobil al acesteia și a răspuns el la apel, discutând cu părinții victimei, aceasta din urmă intrând la baie. La ieșirea victimei din baie făptuitorul i-a comunicat că au sunat-o părinții și că aceștia doreau să fie resunați, după care făptuitorul a intrat la baie, în timp ce victima și-a sunat părinții.

Ori, examinând listingurile telefonice, rezultă că susținerile părinților victimei cu privire la apelurile telefonice pe care le-ar fi făcut la ora 07:40 și cu privire la apelurile telefonice repetate ( numărul și ordinea apelurilor telefonice sunt redate contradictoriu în declarațiile părinților victimei ) nu se confirmă.

Este însă cert că victima și-a sunat părinții o singură dată în acea dimineață, la ora 09:20:58 ( cu privire la orele apelurilor, a se vedea mențiunile arătate în continuare ), iar la foarte scurt timp după aceasta, la ora 09:21:38, făptuitorul și-a sunat tatăl și i-a comunicat că victima a avut o nouă tentativă de suicid.

Afirmațiile părților civile cu privire la faptul că ar fi fost sunați de făptuitor și nu de victimă nu au putut fi susținute de alte mijloace de probă.

Conform făptuitorului ( singurul care a fost prezent în locuință împreună cu victima ) aceasta s-a spânzurat în intervalul dintre cele două apeluri menționate, în timpul în care el era în baie.

Având în vedere că apelul telefonic al victimei către părinții ei a avut o durată de 24 secunde, începând la ora 09:20:58 și încheindu-se așadar la ora 09:21:22, ar rezulta că victima s-ar fi sinucis în intervalul de doar 16 secunde scurs până la apelul telefonic de la ora 09:21:38 al făptuitorului către tatăl său, ceea ce ar fi fost imposibil, având în vedere că în acest interval extrem de scurt de timp victima ar fi trebuit să ia cordonul de la halat, să lege cordonul de stinghia din cuier, să își poziționeze lațul în jurul gâtului, să rămână în laț o perioadă de timp suficientă pentru apariția hipoxiei, după care făptuitorul să fi ieșit din baie, să o fi ridicat pe victimă din laț, să o ducă pe brațe în dormitor și să își sune tatăl.

Examinând însă încrucișat listingurile telefonice, rezultă însă că între serverele operatorilor de telefonie mobilă și există o diferență de timp de 48 secunde, timpul indicat de fiind anterior timpului indicat de cu privire la același apel telefonic, astfel că timpul va fi avut în vedere sub această rezervă a diferenței și raportării diferențiate eronate la ora GMT. Cu alte cuvinte, fiind certe stabilite ordinea și destinatarii apelurilor date de victimă și soțul acesteia, este evident că cele două apeluri nu se puteau suprapune temporal ci s-au succedat la un interval care nu poate fi stabilit cu certitudine, dar este oricum foarte redus.

Se poate așadar reține cu certitudine că imediat după discuția telefonică cu părinții săi și după ce victima a luat cordonul de la halatul de casă și l-a legat de stinghia de lemn a cuierului din hol, atârnându-se în laț, într-un interval scurt a avut loc și intervenția făptuitorului, care a luat-o pe victimă din laț, a dus-o în dormitor și l-a sunat pe tatăl său.

Dacă făptuitorul ar fi urmărit să o ucidă pe soția sa iar apoi să însceneze un suicid, timpul fizic ( intervalul dintre cele două apeluri menționate ) nu i-ar fi permis să aibă o ceartă cu aceasta ( cum susțin martori pe care îi vom indica în continuare ), să o imobilizeze în așa fel încât să nu îi producă alte leziuni corporale și vătămări decât eventual cele specifice sufocării, după care să confecționeze lațul, să o poziționeze pe victimă în laț și să îl sune pe tatăl său.

Această versiune nu este deloc credibilă având în vedere că cel care a luat-o pe victimă din laț este în mod cert făptuitorul. Ori, dacă acesta ar fi intenționat să își ucidă soția și să simuleze apoi o sinucidere, este absurd ca tot acesta să o salveze pe victimă prin anunțarea echipajului de ambulanță, existând astfel riscul că, dacă într-adevăr ar fi săvârșit o astfel de faptă, să fi fost denunțat de victimă, care ar fi putut supraviețui.

Cu alte cuvinte, pentru reținerea acestei versiuni, ar fi fost plauzibil dacă făptuitorul ar fi susținut că s-a aflat în baie un timp care să fi fost suficient pentru decesul imediat al victimei, după care să susțină că la ieșirea lui din baie ar fi descoperit-o pe victimă decedată, neexistând astfel posibilitatea salvării victimei și, implicit, a denunțării sale.

Ca atare, inclusiv prin modul prompt și insistent în care a reacționat făptuitorul imediat după descoperirea victimei în hol, rezultă că acesta nu a avut un comportament specific unei persoane care ar fi intenționat sau urmărit în orice mod să provoace moartea victimei.

unor eventuale acțiuni prin care să fi fost sufocată victima de către făptuitor este exclusă și având în vedere lipsa oricăror leziuni specifice de apărare ori de ripostă ale victimei pe brațe sau corp, care ar fi trebuit să fie produse dacă victima, în viață și conștientă fiind, ar fi fost sufocată și adusă astfel în stare de inconștiență.

Victima ar fi putut fi totuși sufocată dacă ar fi fost eventual adusă în stare de inconștiență prin administrarea de substanțe, ceea ce este însă exclus, așa cum rezultă din examenul toxicologic menționat în raportul de constatare medic-legală.

uciderii victimei de către soțul său este în plus inexplicabilă și absurdă în contextul în care doar cu o zi înainte victima a avut o cert tentativă de sinucidere, rezultând astfel că aceasta luase și persista în hotărârea de a-și pune capăt vieții.

Analizând declarațiile martorilor - și la care petenții fac referire în plângerea înaintată instanței, s-ar putea reține că în dimineața zilei de 14 iulie 2008 între făptuitor și victimă a avut loc o ceartă, care ar putea explica o eventuală acțiune ulterioară de ucidere a victimei de către făptuitorul aflat sub imperiul unei stări de nervozitate. Cei doi martori declară că în dimineața respectivă se aflau în fața blocului în care locuiau victima și făptuitorul iar atenția le-a fost atrasă de strigăte care proveneau dinspre apartamentul acestora, situat la etajul al treilea, în timp ce la geamul de la casa scărilor de la etajul patru se afla martora, care le-a confirmat prin gesturi că strigătele provin din acel apartament.

Martora - declară că această ceartă a avut loc în mod cert după ora 09:45, oră pe care a reținut-o întrucât la ieșirea din locuință a privit ceasul din apartamentul ei. La întrebările de control și verificare ale procurorului, martora a insistat că, având un program zilnic încărcat, este foarte strictă și atentă la orele diferitelor sale activități.

Ori, din fișa de intervenție nr.26662 din 14 iulie 2008 Serviciului de Ambulanță al Județului B rezultă că apelul telefonic de raportare a cazului a fost la ora 09:25:42, cazul a fost confirmat la ora 09:27:43, plecarea la caz a avut loc la ora 09:28 iar sosirea la caz la ora 09:31, când așadar cearta nu mai putea avea loc.

Cu toate că declarația martorei - cu privire la ora la care a auzit cearta este cert contrazisă de probele administrate, nu se poate totuși reține că martora ar fi putut să se înșele cu privire la data evenimentului, pe care l-a localizat în timp prin aceea că la scurt timp după aceea a sosit ambulanța și a preluat-o pe victimă, singurul astfel de eveniment fiind cel din data de 14 iulie 2008.

De asemenea, trebuie avut în vedere că și martorul, care nu cunoaște părțile și apare astfel ca fiind obiectiv, susține declarația martorei cu privire la acele strigăte.

Cu toate acestea, martora, indicată de - ca fiind și ea martor ocular la acea ceartă, susține contrariul și arată că nu a auzit o astfel de ceartă.

Față de cele ce preced, instanța a concluzionat, raportat la această primă versiune, că față de mijloacele de probă administrate cu privire la acest eveniment și care conțin evidente contradicții astfel cum au fost mai sus evidențiate, nu s-a putut dovedi cu certitudine că în dimineața zilei de 14 iulie 2008 între făptuitor și soția sa ar fi avut loc o ceartă, însă chiar în condițiile în care ar fi existat un astfel de incident nu s-ar putea concluziona că făptuitorul ar fi ucis-o pe soția sa.

Cu privire la cea de-a doua versiune, aceea a săvârșirii de către făptuitor a infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii prev. de art. 179 alin. 1 Cod penal, instanța a reținut ca singulare declarațiile părinților și sorei victimei, care susțin că făptuitorul ar fi avut o relație extraconjugală cunoscută de victimă, chiar reale dacă ar fi, nu pot conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii analizate întrucât neînțelegerile ori problemele familiale, inerente în relațiile interumane, nu constituie acțiuni de determinare a sinuciderii.

În esență se rețin ca fiind relevante următoarele:

Martorul -, avocat, fin de cununie al victimei, audiat fiind, declară că la începutul lunii iulie 2008 s-a întâlnit cu făptuitorul iar acesta"era nemulțumit de faptul că părinții au convins-o că suferă de leucemie și de atunci este depresivă, iar orice încearcă el să facă pentru aos coate din stările depresive părinții ei strică prin telefoane repetate și vizite foarte dese care degenerau în ceartă, părinții încercând să o despartă de, aspecte care mi-au fost descrise și de alți prieteni ai cuplului."La data de 4 iulie 2008, cu ocazia celebrării căsătoriei civile a martorului, când victima a fost nașă, aceasta i-a spus că "are anumite probleme cu părinții ei", fără să îi dea detalii. În plus, martorul mai declară că "din discuțiile cu prietenii lor care erau la spital am reținut că și ei au încercat să o scoată pe din depresie, dar familia ei biologică ruina toate eforturile lor."

Martorul, nașul victimei, declară că în urmă cu cca. 2-3 săptămâni înainte de decesul acesteia, victima l-a întrebat dacă va veni la înmormântarea ei și i-a mărturisit că are gânduri sinucigașe.

Martora -, prietena și confidenta victimei, declară că în ultimele săptămâni de viață victima s-a exprimat că dorește să "încheie socotelile cu viața" iar în ziua de 11 iulie 2008 i-a spus că"nu mai are chef de viață".

Deosebit de importantă pentru înțelegerea stării psihice a victimei în ultimele săptămâni de viață este declarația martorului -, vecin al victimei, care exercită profesia de psiholog din anul 1973 și care audiat fiind, declară:

- "La începutul lunii iulie 2008 mi-a spus că are insomnii, că se simte epuizată, că a fost internată pentru probleme renale ( arătându-mi în acest sens acte medicale ) și este îngrijorată că nu va reuși să participe la susținerea unui ultim examen la B, ori depunerea jurământului și astfel va eșua în atingerea scopului propus, aceea de a deveni procuror. Tot atunci mi-a spus că tatăl ei este suspect de cancer la prostată și a afirmat că dacă acesta ar muri, nu ar suporta ideea și ea s-ar sinucide, această afirmație făcând-o de trei ori, în contextul acelei discuții care a durat circa 20 de minute.

Pe tot timpul acelei discuții era crispată iar discuția nu era relaxată. Am observat că prezenta o fugă de idei, în sensul că sărea cu discuția de la o idee la alta, astfel că discuția nu avea cursivitate.

Mi-am dat seama atunci că are simptomele unei atacuri de."

- "După alte câteva zile, m-a rugat să trec din nou pe la ea, ocazie cu care am avut o discuție în doi, după care a venit și soacra acesteia fiind prezentă și ea la discuție. și-a exprimat temerea că problemele pe care le are i-ar putea afecta cariera.

După o zi sau două de la acel consult, m-am întâlnit cu în fața blocului, care m-a întrebat dacă nu cunosc în Oop ersoană care are cunoștință de tehnici de hipnoză pentru "a-i spăla creierul", ea spunându-mi că ar fi dispusă să încerce și acest lucru pentru a se liniști."

În finalul declarației sale, martorul - a întocmit o caracterizare psihologică a victimei:

"Nu am observat o desprindere socială care ar fi denotat o maturitate, observând o dualitate între a-și dori această dependență de familia naturală dar a și se desprinde și a-și obține astfel independența impusă vârsta și statutul de femeie măritată. avea o hipersensibilitate pe un fond de labilitate psihică și aceasta justifica comportamentul ei dizarmonic. Atitudinea ei conciliantă denota imaturitate, întrucât o persoană echilibrată ar fi putut să realizeze că un moment poate avea două valențe una pozitivă și una negativă, în timp ce dorea să fie pozitivă cu toată lumea, ceea ce este imposibil. În acest fel se culpabiliza pentru că nu reușea să facă față acestor situații și să realizeze aceste dorințe pozitive, ceea ce accentua starea ei de tensiune psihică."

Având în vedere că din declarațiile martorilor susmenționați cât și din actele medicale rezultau date că victima suferea de afecțiuni psihice, organele de cercetare penală au dispus prin ordonanța din data de 4 septembrie 2008 efectuarea unei expertize medico-legale-psihiatrice a victimei bazată pe înscrisuri.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2929//5 din 29 septembrie 2008 este deosebit de relevant pentru aprecierea stării psihice a victimei:

La data de 17 iunie 2008 victima a fost consultată de un medic primar neurolog la Dispensarul Policlinic cu Plată O, stabilindu-i-se diagnosticul nevroză anxioasă.

Din foaia de observație clinică nr. 4225 Spitalului Clinic Militar d e Urgență " " O - Secția Neurologie și Psihiatrie, rezultă că victima a fost internată în perioada 25 iunie - 1 iulie 2008 cu diagnosticul de trimitere: Tulburare anxioasă cu atac de. Diagnosticul de internare de. Diagnostic la 72 ore: de. Diagnosticul la externare: Tulburare anxioasă cu atacuri de. Tulburare depresivă severă cu elemente atipice. La "Motivele internării" se notează: accentuată acompaniată de dispnee cu caracter psihogen, parastezii în regiunea toracică, dispoziție negativă, anxietate severă.

La antecedentele heredocolaterale se menționează că tatăl pacientei manifestă o tulburare a personalității cu accentuate trăsături senzitive și note anxioase.

În " bolii" se menționează: Pacientă provenind dintr-un mediu parental hiperprotector, cu o exprimare emoțională ridicată, a prezentat în ultimele luni o stare de neliniște accentuată, insomnii, inapetență, retragere socială, în contextul unei succesiuni de evenimente familiale negative (litiază renală care a necesitat o intervenție chirurgicală la Clinica de urologie C-N; pierderea unei sarcini în contextul procedurii medicale; tatăl suspect de neoprostată, infirmat însă; suprasolicitare intelectuală în contextul pregătirii unui examen). La data internării acuză anxietate severă acompaniată de dispnee cu caracter psihogen, senzație de constricție toracică, inapetență, dispoziție depresivă, anxietate anticipativă, ideație de tip ruminativ cu conținut micromanic, pierderea stimei de sine, perspectivă negativă asupra viitorului, perceperea trecerii timpului ca fiind o copleșitoare, nosofobie ( teama că va înnebuni ), idei de inutilitate, incurabilitate.

În foaia de evoluție este notat în data de 25 iunie 2008: " severă, inapetență, insomnie rezistentă la tratament benzodiazepinic instituit anterior în ambulator" iar în data de 26 iunie 2008: " liniștit, anxietate ușor remisă față de ziua precedentă. intrafamilială în salon".

Ca "Notă", în raportul medico-legal de expertiză psihiatrică s-a consemnat: "din surse indirecte ( o pacientă a medicului curant ) a rezultat că bunicii victimei din partea mamei s-ar fi sinucis. Am menționat acest lucru pentru a sublinia o posibilă încărcătură heredofamilială transmisă susnumitei."

Concluzii:

1. Numita a prezentat simptomatologia unor tulburări psihice etichetate din punct de vedere al diagnosticului ca tulburare anxioasă cu atacuri de, tulburare depresivă severă cu elemente atipice.

2. Diagnosticul de internare consemnat la data de 25 iunie 2008 fost atac de iar diagnosticul de externare stabilit de către medicul psihiatru a fost: tulburare anxioasă cu atacuri de. Tulburare depresivă severă cu elemente atipice. Aceste diagnostice au fost susținute de existența mai multor sindroame concomitente: depresiv, anxios, astenic, hipocondriac-cenestopat, toate obiectivate prin examen psihologic și psihiatric.

3. Debutul bolii a fost insidios, simptomatologia instalându-se într-un interval de cel puțin 3-4 săptămâni anterior internării în serviciul de psihiatrie, cu evoluție progredientă spre intensificare culminând cu ideație depresivă micromaniacală, idei de incurabilitate, nasofobie, pierderea stimei de sine, anxietate difuză cu manifestări paroxistice. Din datele anamnestice rezultă că pacienta a parcurs o perioadă cu evenimente stresante, atât medicale cât și profesionale și intrafamiliale (avort, litiază renală operată, contuzie cerebrală, situație conflictuală intrafamilială, examen de intrare în magistratură). Toate aceste elemente au fost factori precipitanți și de întreținere a unei tulburări psihice ca cea pe care o prezenta pacienta.

4. că tulburarea psihică putea să fi existat anterior datei de 18 mai 2008 (data examinării psihologice a victimei de către o comisie specială ca urmare a promovării examenului de admitere în magistratură, examinare în urma căreia victima a fost declarată aptă din punct de vedere psihologic să exercite funcția de procuror - ), lucru care rezultă din istoricul bolii precum și din declarațiile martorilor.

Raportat la susținerea petenților din plângerea formulată, potrivit căreia teza sinuciderii fiicei, respectiv sorei lor, este infirmată de rezultatul obținut la testarea psihologică din 18 mai 2008 efectuat de specialiști din Ministerul Justiției, unde a fost declarată aptă din punct de vedere psihologic pentru a exercita funcția de procuror, instanța a reținut că acest aspect a fost analizat în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, concluzionându-se că nu se exclude posibilitatea simulării sau mai degrabă a disimulării din partea susnumitei în momentul examinării psihologice de la B, având în vedere calitățile intelectuale ale persoanei și examenului.

5. Față de diagnosticul stabilit, tentativa de suicid ( parasuicidul ) și suicidul propriu-zis reprezintă una din posibilitățile de evoluție nefavorabilă a afecțiunii psihice pe care o prezenta susnumita, mai ales în lipsa unui tratament adecvat și susținut. Din datele literaturii de specialitate rezultă că bolnavii suferind de tulburări depresive severe cu elemente atipice au tentative frecvente de suicid și adesea aceste tentative sunt și finalizate prin decesul bolnavului.

Toate mijloacele de probă mai sus analizate, coroborate, au condus la concluzia certă că victima nu a fost ucisă de soțul ei și nici nu a fost determinată sau ajutată să se sinucidă, ci s-a sinucis pe fondul unei tulburări depresive severe cu elemente atipice, netratată, după ce anterior, cu doar o zi înainte, a mai avut o altă tentativă de sinucidere cert dovedită.

În consecință, apreciind legale și temeinice rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, instanța în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerea formulată de petenții, și, împotriva Rezoluției din 13 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar 482/P/2008, precum și împotriva Rezoluției din data de 7 noiembrie 2008 dată în dosar 593/II.2/2008 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, rezoluții pe care le-a menținut în întregime.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat petenții la câte 50 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma totală de 450 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu, avocat, conform delegațiilor nr.159,160,161 din data de 6.02.2009.

mpotriva acestei sentințe, petenții, și au declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admițându-se plângerea formulată împotriva actelor procurorului, să se dispună trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul --, sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii de omor calificat.

Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

În mod legal și temeinic prima instanță a respins plângerea contra actelor procurorului formulată de petenți, arătând că, toate mijloacele de probă analizate în cauză au condus la concluzia certă că victima nu a fost ucisă de soțul ei și nici nu există indicii în sensul că ar fi fost determinată sau ajutată să se sinucidă, ci s-a sinucis pe fondul unei tulburări depresive severe cu elemente atipice, netratată, după ce, anterior, cu doar o zi înainte, a fost externată în urma unei alte tentative de sinucidere cert dovedită.

Susținerile petenților, în sensul că intimatul ar fi omorât victima nu se confirmă în nici un fel, dimpotrivă, el fiind cel care a încercat să o salveze, luând-o din laț. Pe de altă parte, în ce privește susținerile petenților în sensul că, în dimineața respectivă ar fi avut loc un scandal între intimat și victimă, nu sunt confirmate întrutotul de vecinii care au fost audiați în cauză în calitate de martori și care au avut o poziție contradictorie privitoare la acest aspect, arătând că li s-a părut că a avut loc o ceartă conjugală, aspect negat de intimat. De altfel, eventualitatea unui scandal, sau faptul că intimatul ar fi avut sau nu legături extraconjugale nu se află în legătură de cauzalitate cu rezultatul produs și anume, moartea victimei care, așa cum reiese din actele medicale, a fost violentă, a s-a datorat encefalopatiei hipoxice consecutiv unei hipoxii prelungite prin spânzurare, astfel cum reiese din raportul de constatare medico-legală nr.2293/III/235 din 17 iulie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului B în urma necropsiei.

În ceea ce privește leziunile consemnate la nivelul regiunii mamare și genunchiului stâng la care au făcut referire și petenții, invocând faptul că intimatul ar fi lovit victima cu ocazia scandalului dintre părți, în același raport de constatare s-a concluzionat că acestea s-au putut produce prin lovire de corpuri dur rugoase, precum și faptul că aceste leziuni sunt anterioare decesului și nu au avut rol în mecanismul tanatogenerator.

La aceste argumente se adaugă faptul că victima mai avusese tentative de suicid, în urma cărora fusese internată la spital.

Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de petenții, și împotriva sentinței penale nr.14/5.03.2009 a Tribunalului Bihor pe care o va menține întrutotul.

Va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 10 RON cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petenții, și împotriva sentinței penale nr.14/P din 15 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 10 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 2 iulie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

în concediu de odihnă în concediu de odihnă

semnează președintele semnează președintele

completului jud. completului jud.

decizie - jud.- -

În concept - 13.07.2009

Judecător fond -

- - -

2 ex./14.07.2009

Președinte:Rus Claudia
Judecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Popovici Corina

#Judecator Rus Claudia

Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Oradea