Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.332
Ședința publică de la 05 Mai 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr.42 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și prin care a fost respinsă plângerea formulată de către același petent împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în dosar nr.1149/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art.250 Cod penal, rezoluției menținută de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin rezoluția nr.1781/II/2/2007 din 23 octombrie 2007, dispusă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și prin care a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva primei rezoluții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales pentru petentul, lipsă și avocat, apărător ales pentru intimații și, lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza dispoz.art.38513Cod pr.penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul petent, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.250 Cod penal.
Avocat având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului declarat de către petent ca fiind nefondat, apreciind că soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
În aplicarea dispoz.art.38514Cod pr.penală, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 27 septembrie 2006 petentul, a solicitat cercetarea intimaților și, agenți în cadrul Biroului Poliției Rutiere C și condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, motivând în fapt că în noaptea de 22 iulie 2006, a fost oprit în mod nelegal pe raza localității, sat. din județul G, ocazie cu care i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu pistolul, după care, i-au legat mâinile cu o sârmă și l-au băgat în portbagajul mașinii de poliție, transportându- în această stare în C la Poliția Rutieră de pe strada - Islaz.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția din 19 septembrie 2007, dată în dosar nr.1149/P/2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev.de art.250 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, criticând-o ca fiind netemeinică, în sensul că în mod greșit și împotriva probatoriilor administrate s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin rezoluția nr.1781/II/2/2007 din 23 octombrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a respins plângerea petentului, ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că în contextul respectiv, intimații au acționat sub imperiul dispozițiilor prev.de art.34 pct.1 și pct.2 lit.d din Legea nr.218/2002.
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției la Tribunalul Dolj, prin care a criticat netemeinicia și nelegalitatea ambelor rezoluții, în sensul că probatoriile administrate relevă fără dubiu că acțiunea celor doi agenți de poliție realizează elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, iar pe de altă parte, procurorul nu s-a pronunțat cu privire la fapta săvârșită de către aceștia în sensul de a-l introduce în portbagajul mașinii de poliție și transportat pe o mare distanță până la C, lipsindu-l astfel de libertate.
Prin sentința penală nr.42 din 4 februarie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins plângerea formulată de petentul, ca fiind neîntemeiată și l-a obligat la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat, motivând că probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale evidențiază că procedeul folosit constituind unica posibilitate de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu, fără ca cei doi făptuitori să depășească limita necesității.
Sentința a fost atacată cu recurs de către petent, reiterând motivele invocate în fața instanței de fond.
Recursul este fondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, Curtea reține că petentul a formulat plângere împotriva intimaților, solicitând cercetarea acestora, invocând în fapt că, a fost lovit după ce, în prealabil a fost imobilizat, apoi legat cu mâinile la spate, folosindu-se o sârmă și introdus în portbagajul unei mașini a poliției, loc în care a stat în toată perioada când a fost transportat pe distanța -
A mai arătat, că a fost lovit și de către "voluntarul" care îi însoțea pe făptuitori și chiar de către șeful Postului de poliție al comunei.
În fața instanței de fond, petentul a invocat faptul că procurorul nu a arătat probele pe care își întemeiază soluția și nu s-au pronunțat cu privire la fapta de a-l introduce în portbagajul autoturismului poliției și ținut în această locație pe perioada transportului de la la
Într-adevăr instanța de fond s-a rezumat să arate că "în raport de circumstanțele faptei.făptuitorii au fost îndreptățiți să uzeze de forță, pentru a-și îndeplini îndatoririle de serviciu, acesta mod de a proceda constituindunicaposibilitate de îndeplinire a acestor îndatoriri, fără ca cei doi făptuitori să depășeascălimita necesității".
Este evident, că nu s-a arătat care sunt "circumstanțele" și probele pe baza cărora au fost apreciate, care este limita necesității pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către cei doi făptuitori, sentința fiind nemotivată, astfel că există eroare judiciară ce realizează incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 9 cod pr.penală.
În același timp, instanța de fond nu a răspuns cererii petentului cu privire la fapta de lipsire de libertate descrisă în plângere și față de care, procurorul nu s-a pronunțat, menționând doar că "încadrarea juridică este dată de organul anchetator în funcție de probatoriul administrat în cauză", existând astfel și eroare judiciară ce realizează incidența cazului de casare prevăzută la punctul 10 ale art. 3859cod pr.penală.
Față de aceste considerente, în temeiul dispoz. prev. de art. 38515pct. 2 lit. d cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de către petent și va fi casată sentința atacată.
Pe fondul cauzei, se constată că procurorul nu s-a preocupat suficient și în limitele prevăzute de lege pentru cercetarea faptelor descrise de petent în plângere.
Se menționează că, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a avut un comportament violent față de agentul de poliție, acesta folosind mijloace specifice pentru imobilizarea celui turbulent și că, probele administrate nu confirmă împrejurarea dată.
Procurorul nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la fapta "voluntarului" descrisă în plângere de petent și nici activitatea desfășurată de către agentul de poliție de la Postul de Poliție al comunei, în sensul că și acesta a lovit petentul.
Nu este descrisă starea de fapt reținută și care sunt probele pe baza cărora procurorul își întemeiază soluția adoptată.
În concret, nu s-a stabilit cine a realizat imobilizarea, în ce fel care au fost mijloacele specifice folosite, ce acte de violență a exercitat petentul până la imobilizare și după, cine a produs acesteia leziunile descrise în certificatul medico-legal, când și cu ce, respectiv înainte de imobilizare sau după.
De asemenea, nu s-a stabilit de ce i-au fost legate mâinile petentului, cu o "sârmă" sau cu o "" în condițiile în care agenții aveau obligația legală să respecte dispozițiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 218/2002 de a avea asupra lor armamentul din dotare, inclusiv cătușe.
Totodată, nu s-a stabilit de ce a fost transportat la C în condițiile în care se aflau prezenți agenții de poliție de la Postul de Poliție al comunei, care îl și cunoșteau pe petent, așa cum rezultă chiar din declarațiile făptuitorilor.
În sfârșit, nu s-a stabilit de ce petentul a fost "introdus" în portbagajul autoturismului, de către cine, și care au fost persoanele care s-au deplasat la C, ce acte de violență sau mai exercitat, de către cine și în ce condiții.
Pentru realizarea celor arătate mai sus, în temeiul dispoz. art.2781alin.8 lit. b cod pr.penală, va fi admisă plângerea formulată de către petent, vor fi desființate rezoluțiile și va fi trimisă cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 250 cod penal.
În cadrul acestei activități va fi identificat "voluntarul" ce i-a însoțit pe făptuitori care va fi audiat pentru a se stabili dacă a exercitat violențele invocate de către petent în plângere precum și de către martori.
Vor fi audiați agenții de poliție de la Postul de poliție al comunei precum și inginerul și cei doi operatori de tură angajați ai Secției de petrol nr. 3 și despre care martorul (fila 14), arată că au fost prezenți în timpul desfășurării evenimentelor petrecute.
De asemenea, vor fi audiați agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție, precum și a agenților de poliție de la Poliția Rutieră C, care au preluat "cazul".
Vor fi identificate și audiate și alte persoane care au fost prezente la locul incidentului și, evident, vor fi administrate și alte probe, pe care procurorul le consideră necesare, inclusiv reaudierea celor care au dat declarații în cauză, în vederea stabilirii situației reale de fapt, în raport cu dispoz. prev. de art. 31 și 34 din Legea nr. 218/2002, cu modificările și completările ulterioare, după care se va proceda spre cele legale în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 1 cod penal și art. 1 - 6 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.42 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și prin care a fost respinsă plângerea formulată de către același petent împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în dosar nr.1149/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 Cod penal, rezoluției menținută de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin rezoluția nr.1781/II/2/2007 din 23 octombrie 2007, dispusă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și prin care a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva primei rezoluții.
Casează sentința atacată.
Pe fond, admite plângerea petentului, desființează rezoluțiile dispuse și trimite cauza procurorului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.250 Cod penal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 mai 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
PS/ 20.05.2008.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
