Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 349/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7075/2/2009
1792/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 349
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petenta-parte-vătămată împotriva Rezoluției nr. 1968/P/2008 din data de 05 mai 2009 parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.XI.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.XI.2009 respectiv pentru de astăzi, 25.XI.2009 când în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, sub nr-, din data de 22 iulie 2009, petenta, prin mandatar, a contestat Rezoluția emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 5 mai 2009, susținând că aceasta este neîntemeiată față de împrejurarea că, la dosarul cauzei există suficiente dovezi din care rezultă că intimații, și au săvârșit faptele penale prevăzute și pedepsite de art.291, art.292 și art.215 din Codul penal.
În esență, petenta a arătat că numiții și, în calitate de persoane cu atribuții de conducere executivă la, s-au întocmit documente contabile ce cuprindeau mențiuni false, cu privire la valoarea unui activ imobiliar al societății, pentru ca, în acest fel, să obțină foloase materiale și procedurale injuste, cu prilejul soluționării dosarului civil nr.7447/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința intimaților și, petenta a arătat că, aceștia - în calitate de avocați - au utilizat un înscris cuprinzând mențiuni vădit false, în executarea unui contract de reprezentare juridică a societății comerciale anterior indicate, în același dosar civil, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, a continuat petenta, în ciuda tuturor elementelor doveditoare, prin rezoluția atacată, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa constatat - în mod neîntemeiat - și în totală contradicție cu ordonanța din 20 august 2007 procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - că faptele săvârșite de cei patru intimați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care petenta a sesizat organele de urmărire penală.
Analizând plângerea formulată de petentă, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
Având în vedere că susținerile petentei referitoare la atașarea rezoluției nr.1360/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție tind a evidenția o pretinsă necompetență materială a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în instrumentarea cauzei privind pe intimații, și, Curtea apreciază că nu este vorba de o excepție, ci de o simplă cerere de administrare a unui înscris, se impune lămurirea, cu prioritate, a cererii de atașare a rezoluției menționate; astfel, este de observat că în ședința publică din 14 octombrie 2009 (fila 48 dosar), această cerere a fost respinsă, pe motiv că rezoluția cu pricina nu are legătură cu obiectul prezentei cauze, referindu-se la alți intimați (cu privire la care a operat disjungerea cauzei).
această cerere și în ședința publică de astăzi - 11 noiembrie 2009 - petenta a considerat că, datorită rezoluției amintite, se impunea ca și cauza de față să fie instrumentată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect față de care, instanța, la termenul anterior, a arătat că cererea fusese respinsă și cum petenta nu a invocat nicio excepție, vizând necompetența Curții de APEL BUCUREȘTI în soluționarea prezentei cauze, pe fondul criticilor avansate de aceasta, instanța reține și constată următoarele:
Prin rezoluția nr.228/P/2007 din 4 decembrie 2008, Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor conexe de corupție a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și, judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000; neînceperea urmăririi penale față de, magistrat în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.132din Legea nr.78/2000 și art.289 Cod penal; neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 Cod penal și art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.255 Cod penal, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.215 Cod penal, art.291 Cod penal și art.292 Cod penal, cu privire la numiții și reprezentanți ai, cu participația avocaților și.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI sub nr. 1968/P/2008 din data de 15.12.2008, fiind soluționat prin rezoluția din 5 mai 2009, atacată pe calea plângerii de față.
Referitor la primul motiv invocat de petentă, vizând valoarea imobilului aflat în litigiu, Curtea notează că intimatul - în calitatea sa de apărător al intimaților și, reprezentanți ai - a depus în dosarul civil nr.7447/2005 înscrisuri oficiale, emanând de la autoritățile fiscale, din care rezultă valoarea imobilului, respectivele înscrisuri având caracter public, regăsindu-se în evidențele contabile ale societății chiar anterior declanșării litigiului dintre părți.
În acest context, petenta a mai susținut că, din cauza declarării acelei valori minime a imobilului, ea a fost prejudiciată pentru că intimații au fost obligați la plata unei cauțiuni modice, obținând în același timp și suspendarea executării unei hotărâri judecătorești.
Or, această împrejurare nu este imputabilă intimaților, în condițiile în care valoarea imobilului (luată în considerare la fixarea cauțiunii) era cea stabilită în declarația de impunere pe anul 2004; or, această declarație nu a fost dată de către niciunul dintre cei patru intimați, ea reprezentând un act al, o decizie în cadrul acestei societăți ce excede competențelor celor doi reprezentanți ( și ), care - în calitatea lor de director general și, respectiv, director economic - avea exclusiv atribuții de execuție, atribuții din care face parte și obligația de a pune la dispoziția instanței de judecată toate actele aflate în evidențele contabile ale societății.
Pe de altă parte, este de observat că la momentul depunerii la dosar a înscrisului mai sus arătat, nici petenta și nici instanța de judecată nu au pus la îndoială veridicitatea acestuia.
În același context se situează și critica vizând valoarea imobilului luată în calcul la stabilirea competenței materiale a instanței de judecată, observându-se faptul că, la data dezbaterii excepției, a fost avută în vedere - firesc - valoarea rezultată din declarația de impunere pe anul 2005, valoare care - potrivit chiar susținerilor petentei - corespunde situației reale a imobilului în litigiu.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța conchide că, în mod corect, pe baza actelor și lucrărilor aflate în dosarul civil menționat în cele ce preced, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin procuror, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și.
Astfel, avocatul și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile de reprezentare și nu a încălcat nicio dispoziție legală, acesta depunând la dosar înscrisurile necesare, pe care reprezentanții societății i le-au pus la dispoziție, înscrisurile fiind analizate de către instanța de judecată la momentul stabilirii cauțiunii și a admiterii cererii de suspendare a executării hotărârii judecătorești recurate.
În legătură cu intimata, este de observat că aceasta - deși figura pe delegația avocațială, la rubrica reprezentare - nu a fost prezentă la niciun termen de judecată, ea nedesfășurând nicio activitate procesuală în dosarul cu pricina.
Cât privește situația celor doi intimați - reprezentanți ai, din cele mai sus expuse, rezultă că aceștia au acționat cu bună credință, actele pe care le-au pus la dispoziția instanței având caracter oficial, public, astfel încât, lipsește intenția acestora de a induce în eroare instanța prin subevaluarea activului societății.
Petenta a mai susținut că rezoluția atacată pe calea acestei plângeri este în contradicție cu ordonanța din 20 august 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin procuror.
Această teză însă, în primul rând, nu poate fi primită în acest cadru procesual, având în vedere că între ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și rezoluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (prin procuror ), astfel cum s-a arătat în cele ce preced, nu există nicio legătură; în al doilea rând, prin respectiva ordonanță, însuși procurorul s-a declarat necompetent în instrumentarea cauzei de față, dispunând declinarea competenței în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, așa încât, afirmațiile vizând "datele suficiente pentru a se presupune că au fost săvârșite faptele penale" (la care face referire petenta) au fost făcute de un organ care nu avea competența să antameze aspecte ce țineau de existența faptei; în plus, acele mențiuni ale procurorului se refereau la ceilalți intimați (judecătorii acuzați de petentă că ar fi săvârșit faptele de corupție), cu privire la care a operat disjungerea, cauza privindu-i pe ei fiind instrumentată de Direcția Națională Anticorupție, care a adoptat soluția neînceperii urmăririi penale prin ordonanța nr.228/2007, iar cu privire la intimații, și, a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Nu se poate reproșa acestui din urmă Parchet nici faptul că nu a administrat dovezi, câtă vreme rezoluția criticată are la bază întregul material probator aflat la dosarul civil menționat anterior, precum și toate înscrisurile la care părțile au făcut trimitere, acestea fiind analizate și interpretate de organul instrumentator.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluției din data de 5 mai 2009, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr.1968/P/2008.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluției din data de 5 mai 2009, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr. 1968/P/2008.
Obligă petenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu
