Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 35/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 35/PI/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală înaintată de petentul. în O- - 7. C. 16 jud. B, în contradictoriu cu intimatul. în O- jud. B, având ca obiect art. 278 indice 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea petentului lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 45 din 14.01.2009, emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind intimatul.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:
Procurorul, avocatul și avocatul petentului nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, în baza art. 339 Cod procedură penală, consideră cauza lămurită, închide faza de cercetare judecătorească și în baza art. 340 Cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra cauzei.
Avocat petentului, susține plângerea formulată împotriva rezoluției din 10.09.2008 a Curții de APEL ORADEA, invocând aspecte de nelegalitate. Arată că rațiunea și argumentele pe care se bazează soluția procurorului nu se susțin, mai precis, se bazează pe rațiuni eronate, astfel că, concluziile nu puteau să aibă altă culoare. Consideră că, rațiunea pe care a făcut-o procurorul, este eronată, acesta având la dispoziție aceleași date și acte ca și părțile. Arată că, era de datoria notarului să observe erorile din înscrierea CF, nu să se ascundă după notațiile eronate al funcționarului de CF, să observe, să solicite și să verifice personal situația acestei proprietăți pe care a transferat-o de la adevărații proprietari la niște persoane care nu au nici o legătură. Este vorba de aproape trei sferturi de ha teren în O într-o zonă foarte valoroasă, terenul valorând aproape 1 milion Euro. -l pe procuror care afirmă că, în data de 08.04.2005 familia încheie antecontractul de vânzare cumpărare de sub nr. 2181 pentru suprafața de 1500 mp de teren "din dreptul lor de proprietate ce îl aveau asupra cotei de 15/20 părți din terenul situat în O ce se identifică sub nr. top 8486/1, 8486/2, 8487/7, 8487/1, 8487/5 în suprafață totală de 21.391 mp. înscris în CF 4742 O cu titlu de moștenire sub B 15,16", avocatul arată că susținerea este eronată întrucât, în data de 08.04.2005 există doar extrasul de CF care a stat la baza certificatului de moștenitor care, e adevărat, conține 2 numere topografice 8486/1, 8486/2 dar 8487 era de 218 mp. nu de 7236 mp. așa cum a arătat, notarea în CF a certificatului de moștenitor era greșit pentru că 15/20 părți înscrise în CF O, menționat în corpul testamentului "în natură" reprezentând casă de locuit pe- și teren 1500 mp. îngrădit. De ce s-a trecut în poziția 15,16 în CF simplu 15/20 părți de sub A 1 nu este lor, dar, era datoria notarului să verifice mai ales în 2005 când era soluționat un dosar prin sentința 71 care face ordine în acest nr. de CF. în sensul că înlătură topograficele care nu-i aparțin; 8486/1, 8486/2, stabilite printr-o expertiză care face parte integrantă din dosarul de întabulare. Că avea familia 1500 mp. există cât exista în testament notat la 15,16. Consideră că de acolo încolo notarul trebuia să țină cont de cele stabilite în acest proces și să verifice și să facă actele de dezmembrare. De asemenea d-l procuror nu observă că prin antecontractul 2688/2005 se vinde întreaga cotă de 15/20 de sub B 15,16. Totodată, procurorul per a contrario argumentează corectitudinea actului de vânzare pentru suprafața de 23.391 mp. care, la momentul întocmirii actului nu mai exista, (a fost scos din CF 4742) și chestia cu 23.391 mp. prin faptul că numai suprafața topografică 8487 s-au modificat prin sentința 71 celelalte părți au rămas așa cum sunt. Își pune întrebarea, dacă au fost înlăturate din CF se mai poate face referire la ele ca argument pentru corectitudinea actelor de dezmembrare făcute de notar. D-l procuror repetă obsesiv 15/20 părți fără să observe că de la sentința din 2005, nu se mai poate vorbi de acele 15/20 părți. Se susține că din actele și declarațiile de la acest dosar, respectiv declarațiile lucrătorilor de la CF se confirmă corectitudinea acestor înscrieri din CF, dar, se pune întrebarea, declarația lucrătorilor de CF este generatoare de proprietate, sau un notar poate fi apărat de declarația unui funcționar de la CF. Notarul are căderea, măsura și dreptul să ia la cunoștință, să facă verificări "până în pânzele albe" cu privire la înscrierile din CF și cu privire la ceea ce face ca acte autentice translative de proprietate. Din declarația notarului din dosar rezultă că, dânsul ar vrea să acrediteze o lipsă de diligență în exercitarea atribuțiilor sale. Consideră că acesta a știut exact de face, sau era datoria sa să cunoască ce face. Notarul dacă putea să încheie un antecontract de vânzare cumpărare numai cu o parte din proprietarii coindivizari, în mod sigur un act autentic nu putea să-l încheie decât cu toți proprietarii acelei suprafețe dacă nu s-a ieșit din indiviziune. Din acest motiv susține că ideea promovării acțiunii în uzucapiune pentru celelalte 15/20 părți a venit pe calea notarului, dar notarul nu putea păși mai departe decât dacă se făcea ordine și lumină în această proprietate în stare de indiviziune. Mai arată că în acest dosar mai apare o chestiune interesantă, respectiv faptul că a apărut testamentul autentic al numitei, testament pe care petentul nu l-a pus, nu a fost depus niciodată în speță, ceea ce denotă că între notar și familia, beneficiara acestei manopere ilegale există legătură și azi în scopul de a adopta o poziție comună pentru a-și apăra spatele, pentru această cauză testamentul menționat neavând are nici o relevanță. În concluzie solicită infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Reprezentantul parchetului în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală solicită respingerea plângerii cu consecința menținerii ca legală și temeinică a rezoluțiilor 82/2008 și 529/2008 a Parchetului Curții de APEL ORADEA, rezoluții prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, abuz în serviciu și neglijență în serviciu. Conform motivării reținute în scris în acele rezoluții pe care nu le reiterează, pentru că nu se impune a fi reiterate, ci doar a se preciza că, acestea sunt consecințele actelor premergătoare administrate în cauză, acte premergătoare constând atât în înscrisurile necesare lămuririi plângerii penale și a declarațiilor părților în cauză, impunându-se audierea martorilor și făptuitorului în cauză întrucât sunt cei care au operat pe înscrisurile contestate și care produc efecte în cauză. În concluzie, chiar, dacă în această motivare se rețin mai multe aspecte de ordin civil, se impune a se reține însă că, aceste aspecte de ordin civil nu sunt de natură de a transborda soluția din penal, care se referă la evidențierea sau nu a elementelor constitutive ale acelor infracțiuni. Nu se transpun în a soluționa pretinsele litigii civile ci doar au fost reținute ca situație premisă a faptului că lipsește cel puțin latura obiectivă a acelor infracțiuni și ca atare nu se poate dispune începerea urmăririi penale întrucât prezumția de nevinovăție nu poate fi răsturnată prin aceste înscrisuri și probațiunea administrată până în prezent.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Constată că prin plângerea înregistrată la instanță la data de 27.10.2008 petentul a solicitat desființarea rezoluției din data de 10.09. dată în dosarul 82/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că rațiunile și argumentele pe care se bazează soluția procurorului nu se susțin, fiind de datoria notatului să observe erorile din înscrierea CF și nu să se ascundă după notațiile eronate ale funcționarului de la CF, acesta trebuind să observe, să solicite și să verifice personal situația proprietății pe care a transferat-o de la adevărații proprietari la niște persoane care nu aveau nici un drept asupra acestora.
S-a arătat că deși doar prin sentința 4245/2006 a Judecătoriei Oradea familia a obținut 15/20 părți din parcela tatălui petentei Irma (al cărei mandatar este petentul ) situată pe nr. topo 8487/7 în suprafață de 7236 mp, CF 4742, făptuitorul în calitate de notar public a autentificat trei antecontracte de vânzare cumpărare anterioare promovării acțiunii în justiție, toate având ca obiect aceeași suprafață de teren dar beneficiari diferiți. Făptuitorul după înscrierea în CF a dreptului obținut prin sentința civilă mai sus arătată a dezmembrat suprafața totală de 7236 mp din terenul nr. topo 8487 deși familia nu putea să aibă decât 2934 mp. teren iar apoi a întocmit contracte de vânzare cumpărare autentice pentru suprafețele dezmembrate.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea va reține următoarele:
Organele de cercetare penală au stabilit faptul că numiții și au încheiat la data de 08.04.2005 antecontractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP sub nr. 2181/2005 prin care s-au obligat să vândă numitului suprafața de 1500 mp. teren din dreptul lor de proprietate asupra cotei de 15/20 părți din terenul situat în O înscris în CF nr. 4742 sub nr. topo 8496/1, 8486/2, 8487/7, 8487/1 și 8487/5 dobândit cu titlu de moștenire de B 15, 16.
Ulterior în data de 04.05.2005 și respectiv 15.06.2005 numiții și au încheiat la același Notarial alte două antecontracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 2688/2005 și 3656/2005 prin care s-au obligat să vândă numiților și, respectiv numitei câte o suprafață de 1500 mp. teren din același drept de proprietate.
Curtea, constată că, la data când s-a făcut notarea antecontractelor de vânzare cumpărare mai sus arătate dreptului de proprietate al numiților era înscris asupra unei cote de 15/20 parte din suprafața totală de 23.391 mp. ulterior în baza sentinței civile 4245/2006 a Judecătoriei Oradeas -a notat la 25, 26 diferența de 15/20 din dreptul de proprietate asupra terenului înscris sub nr. topo 8487/7, 8487/1 și 8487/5, respectiv 375/1500 mp din nr. topo 8487/1, 193/772 mp. din nr. topo 8487/5 și 1089/7236 mp din nr. topo 8487/7. Prin aceeași sentință s-a constatat în conținutul expunerii că, numiții sunt deja coproprietari în cotă de 15/20 cu titlul de moștenire asupra imobilelor mai sus arătate.
În consecință, după înscrierea acestei sentințe civile numiții și apăreau în coala CF 4742 ca proprietari exclusivi ai terenului de la nr. topo 8487/7, 8487/1 și 8487/5 precum și asupra cotei de 15/20 parte din terenul de la nr. topo 84986/1 și 8586/2.
Raportat la cele mai sus arătate, în mod corect organele de urmărire penală au constata că. la data întocmirii actului de dezmembrare nr. 4504 din 23 august 2006 intimatul în mod corect a luat în calcul tot terenul identificat la nr. topo 8487/1 și 8487/7, astfel că, în cauză lipsește latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 289, 246 și 248 Cod penal pentru care s-a depus plângere.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă, constând că plângerea formulată de petentul este nefondată o va respinge în consecință, astfel că va menține ca legală și temeinică rezoluția din 109.09.2008 dată în dosar 82/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și menținută prin rezoluția din 27.10.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosar 529/II.2/2008.
Fiind în culpă procesuală instanța în baza art. 192 alin. 2 va C.P.P. obliga petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. apr espinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, cu reședința în O- - 7. C. 16 jud. B. în - împotriva Rezoluției din 10.09.2008 dată în dosar 82/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA menținută prin Rezoluția din 27.10.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosar 529/II.2/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul. în O- jud.
Menține ca legală și temeinică rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud.
2.04.2009
Tehnored. Gref.
02.04.2009/2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura
