Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 35/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 54/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 35
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței din data de 15.06.2009, dată în dosarul nr. 478/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției din data 09.12.2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr.1845/II-2/2009.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2010 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.02.2010, dată la care a pronunțat următoarea sentință penală.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Petenta a formulat, în termen legal, în temeiul prevăzut de art.2781Cod procedură penală, plângere împotriva ordonanței nr.478/P/2009 din 15.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției nr.1845/II-2/2009 din 9.12.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, apreciindu-le ca nelegale și netemeinice, întrucât, în mod nejustificat, procurorul de caz a dispus:
1. Scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul, fiul lui și, născut la data de 18.06.1976 în B, jud. B, domiciliat în B,-, sector 1, CNP -, avocat în cadrul Baroului B, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.205, art.217 alin.1 și art. 193 din Codul penal.
În temeiul art.181alin.3 raportat la art.91 lit.c din Codul penal, s-a aplicat amendă în cuantum de 10 lei, ca sancțiune cu caracter administrativ.
2. Scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul, fiul lui și, născut la data de 06.12.1979 în B, jud. B, domiciliat în B,-, sector 1, CNP -, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.205 și art. 193 din Codul penal.
În temeiul art.181alin.3 raportat la art.91 lit.c din Codul penal, s-a aplicat amendă în cuantum de 10 lei, ca sancțiune cu caracter administrativ.
3. Neînceperea urmăririi penale față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.1, art.206 și art.321 din Codul penal.
4. Neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.264 din Codul penal.
În urma plângerii petentei, formulate în temeiul art.278 Cod procedură penală "plângerea împotriva actelor procurorului", Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins-o, ca neîntemeiată.
Petenta solicită a i se admite plângerea, în temeiul prevăzut de art.2781alin.8, lit.b din Codul d e procedură penală, să se desființeze soluțiile date de parchet și să se trimită cauza procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Curtea, examinând actele din dosarul cauzei, în raport cu criticile aduse în conținutul plângerii de către petentă, rezultă fără putință de tăgadă că nemulțumirea acesteia se referă la faptul că, intimaților și parchetul le-a aplicat o soluție de scoatere de sub urmărire penală și au fost obligați fiecare la plata unei amenzi administrative, în cuantum de câte 10 lei, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.205 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art.193 din Codul penal ( ) și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.205 și art.192 din Codul penal ( ).
Sub aspectul situației de fapt, din actele dosarului rezultă că, la data de 14.05.2007, intimații (fiii vecinilor petentei) i-au distrus mai multe ghivece de, au avut, prin urmare, o atitudine agresivă, amenințătoare, insultând-o și calomniind-
Această situație s-a datorat atitudinii petentei care a încuiat poarta comună de acces în curte, hotărâre luată de aceasta urmare a neînțelegerilor ivite între proprietari (familiile și ), referitoare la împărțirea curții, la ieșirea din indiviziune și la grănițuire.
Pe fondul unei tensiuni generale și exacerbate ce dăinuie de mai multă vreme, intimatul, fiul coindivizarului, enervat de faptul că petenta prin activitatea sa,în sensul că a încuiat poarta comună, acesta cunoscând că nu este asigurată și fiind necesar a se întoarce în imobilul părinților săi pentru a lua cheia, petenta urmărindu-l și bucurându-se de situația creată, intimatul a observat și, nervos, a lovit două ghivece cu și un scaun pe care partea vătămată (petenta) le pusese în fața ușii de acces în imobilul său.
Starea de tensiune nervoasă s-a transmis și la fratele său.
Pentru aplanarea conflictului, a fost chemată Poliția care, însă, nu a avut acces în curte din cauză că mama intimaților nu a permis acest lucru. S-a încheiat un proces verbal.
Despre existența faptelor și încadrarea juridică a acestora, sigur că sunt declarațiile părții vătămate, a fiicei acesteia - - coroborate cu procesul verbal încheiat de polițiști, privind incidentul.
Sub aspectul formei de vinovăție, se observă că lipsește intenția directă în raport de încadrarea juridică prevăzută de art.205 din Codul penal.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.217 alin.1 Cod penal, se constată, astfel cum a declarat și intimatul, că în trecere este posibil să fi lovit acele ghivece, aflate în fața ușii părții vătămate, însă nu rezultă din probele administrate că - vreun moment -acesta a avut intenția de a le distruge ori de a-i produce părții vătămate un prejudiciu patrimonial.
În ceea ce privește distrugerea scaunului, s-a constatat că era al fratelui intimatului, adică al intimatului, care nu a formulat plângere pentru distrugere.
Față de nenumăratele litigii existente între părți (coindivizari) legate de teren, folosirea utilităților, ca de altfel manifestarea intimaților, toate însă determinate chiar și de partea vătămată (petenta). La o tensiune nervoasă provocată sistematic, sigur că oricine poate să facă anumite afirmații, pe care ulterior le regretă, precum în cauza dedusă judecății.
Cele două imobile sunt apropiate, astfel cum rezultă și din declarația intimatului însă, în niciun caz nu s-a pus problema sau cel puțin așa rezultă din probele dosarului, să fie distrusă prin incendiere locuința părții vătămate și, astfel, aceasta să aibă o temere de a mai locui acolo.
De altfel, nici nu s-a dovedit acest aspect, situația rămânând la nivel de amenințare.
Dacă temerea ar fi fost atât de mare, în raport și de pregătirea superioară a părții vătămate, se apreciază că aceasta n-ar trebui să contribuie prin activități neconforme și să nu provoace stări tensionate și care, repetate ca, de exemplu, poarta la intrarea în imobil încuiată de două ori în interval de 10 minute, unul din copiii familiei trebuind să sară poarta, deși partea vătămată l-a văzut că vine la părinți, întrucât s-au întâlnit anterior.
De asemenea, nu s-a dovedit că partea vătămată a fost lovită de vreunul dintre intimați, sens în care, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu există.
De asemenea, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.206 Cod penal, ca și cele prevăzute de art.321 Cod penal. Se apreciază că, în mod corect, Parchetul a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
De asemenea, se apreciază că, în mod corect, Parchetul a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în ceea ce o privește pe mama intimatului, numita, activitatea acesteia constând doar în faptul că nu a primit organele de poliție în curte. Se apreciază că - în mod corect și legal - s-a făcut aplicarea prevederilor art.264 alin.3 Cod penal, dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Important de subliniat este faptul că, și partea vătămată - prin însăși atitudinea avută - s-a manifestat ca element provocator, ceea ce conduce la ideea conform căreia persoanele cu care aceasta a avut conflictul în data de 14.05.2007 nu sunt atât de necivilizate încât să nu se poată hotărî legal asupra părților comune aflate în litigiu.
Din conținutul plângerii petentei, rezultă în principal, că pe aceasta o nemulțumește soluțiile de neîncepere a urmăririi penale date de parchet.
De asemenea, sunt neîntemeiate și criticile ce vizează fondul cauzei. Sigur că, pentru a pronunța o soluție, astfel cum legea procesual penală îi permite, parchetul trebuie să examineze cauza sub toate aspectele, la care să aibă în vedere și criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, referitoare la modalitatea concretă de săvârșire, la împrejurările în care s-au săvârșit faptele, la minima atingere adusă valorii sociale ocrotite de lege, la poziția procesuală a învinuiților, la circumstanțele personale ale acestora, în scopul stabilirii amenzii administrative ce urmează aoa plica făptuitorilor.
Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că ordonanța procurorului, menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI sunt legale și temeinice și, pe cale de consecință, în temeiul prevăzut de art.2781alin.8 lit.a din Codul d e procedură penală, urmează a respinge - ca neîntemeiată - plângerea formulată de către petenta.
Cât privește solicitarea, în scris, a petentei de a desființa ordonanța procurorului și rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a trimite cauza la parchet, în vederea redeschiderii urmăririi penale, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.332 Cod procedură penală, în raport și de criticile invocate de petentă prin apărător.
De asemenea, s-a constatat că plângerea petentei este formulată în termenul prevăzut de lege. Prin urmare, rezoluția este datată 9.12.2009, însă părții vătămate i-a fost comunicată abia la 18.12.2009.
Plângerea a fost înregistrată la Registratura Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 7 ianuarie 2010, deci în termen.
Nu poate fi primită cererea intimaților, vizând excepția tardivității plângerii formulate de către petentă.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către petenta împotriva ordonanței din data de 15.06.2009, dată în dosarul nr. 478/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției din data 09.12.2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr.1845/II-2/2009.
Obligă petenta la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă
