Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 57/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 202/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIERE nr. 57
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSURILOR declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați:, personal, aflat în stare de arest la. asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, și, personal, aflat în stare de arest la. asistat juridic de apărător din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar, ca urmare a solicitării acestei instanțe, a transcrierii ședinței de judecată din data de 15 ianuarie 2010 în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția I Penală.
În ceea ce privește solicitarea instanței către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a înaintat dosarul de urmărire penală nr. 1555/P/2009 privind pe (cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal) și, prin adresa de înaintate a acestuia, se comunică cu privire la faptul că nu s-a dispus nici o disjungere din dosarul nr. 698/P/2004 cu privire la. Alăturat, s-a înaintat, în copie conformă cu originalul, dosarul de urmărire penală nr. 698/P/2004, care cuprinde toate actele de urmărire penală efectuate în cauză.
Față de lipsa apărătorilor aleși, recurenții - inculpați, la întrebarea instanței, precizează că nu sunt de acord să fie asistați de apărători desemnați din oficiu.
Curtea, după deliberare, ia act că niciunul dintre apărătorii aleși ai recurenților - inculpați nu au depus la dosar cereri de amânare, ori de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței, și nici nu și-a asigurat substituirea; mai mult, constată că apărătorul ales al recurentului - inculpat, avocat, nu a depus la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act că apărătorii aleși ai recurenților - inculpați cunoșteau de existența acestui termen; mai mult, este al treilea termen din această cauză.
În consecință, având în vedere lipsa apărătorilor aleși, lipsa oricărei cereri de amânare ori lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței din partea acestora, ori asigurarea substituirii, solicită să se dispună desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistența juridică a inculpaților la acest termen de judecată.
Curtea, după deliberare, desemnează apărători din oficiu pentru recurenții inculpați, astfel:pentru recurentul - inculpat răspunde apărător din oficiu, avocat, iar pentru recurentul - inculpat răspunde apărător din oficiu, avocat. Se înmânează dosarul apărătorilor desemnați din oficiu la acest termen pentru a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului, astfel încât să asigure recurenților - inculpați o apărare eficientă, sens în care lasă dosarul la a doua strigare.
Recurentul - inculpat refuză să fie asistat de apărător desemnat din oficiu; precizează că are apărător ales și nu înțelege să se judece în lipsa acestuia; de asemenea, învederează că vineri, 12.02.2010, au fost duși la parchet unde li s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Recurentul - inculpat, de asemenea, precizează că nu este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu; confirmă faptul că vineri, 12.02.2010, a fost dus la parchet unde i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați:, personal, aflat în stare de arest la. asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 18) și, personal, aflat în stare de arest la. asistat juridic de apărător ales, care depune la dosar împuternicire avocațială (fila 115).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai recurenților - inculpați, luând cunoștință de lucrările depuse la dosarul cauzei, conform dispozițiilor acestei instanțe de la termenul anterior, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât dosarul de urmărire penală care a însoțit propunerea de prelungire a arestării preventive nu a fost complet.
În subsidiar, dacă instanța va trece peste această cerere, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, rejudecând, să se dispună punerea în libertate a inculpatului având în vedere că din cererea parchetului nu rezultă indiciile temeinice, în sensul celor art. 147 rap. la art. 143 Cod procedură penală. Apreciază că declarațiile martorilor cu identitate protejată, suplimentul raportului de expertiză medico - legală și raportul de cercetare tehnico - științifică privind situația autoturismului implicat în așa zisul accident la data de 21/22.05.2004, nu sunt concludente. Mai mult, declarațiile martorilor cu identitate protejată pot constitui mijloc de probă doar în condițiile în care se coroborează cu celelalte declarații și cu celelalte probe din dosar or, în cauză, inculpații au bănuiala legitimă ca martorii cu identitate protejată sunt inculpații dintr-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Arad, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra inculpatului din prezenta cauză -.
Având în vedere această împrejurare apreciază că declarațiile martorilor cu identitate protejată sunt tendențioase și trebuie înlăturate din ansamblul material probator.
Un alt motiv de casare a hotărârii instanței de fond, care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, se referă la asigurarea apărării inculpaților de către avocați desemnați din oficiu de către instanța de fond, în condițiile în care aceștia nu au fost de acord, și astfel apreciază că li s-a încălcat dreptul la apărare.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în temeiul disp. art. 140 ind. 3 alin. 7 Cod procedură penală, solicită revocarea măsurii arestării preventive.
În principal, susține că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai impun privarea de libertate a inculpatului. Interpretarea disp. art 148 și art. 143 alin. 1 Cod procedură penală conduce la concluzia că arestarea preventivă nu este legală și temeinică decât în condițiile în care sunt probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Solicită să se constate că în prezenta cauză nu există acele probe sau indicii temeinice care să justifice, în raport de disp. art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, presupunerea rezonabilă ca inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, solicită să se constate că întreaga "construcție" a parchetului se fundamentează pe declarațiile martorilor cu identitate protejată, declarații care nu pot fi apreciate ca fiind sincere având în vedere următoarele considerente:
La dosarul cauzei sunt declarațiile martorilor cu identitate protejată, respectiv:,; este de reținut că nici unul dintre aceștia nu sunt martori direcți, care au perceput nemijlocit aspectele pe care le-au relatat în declarații. Toți aceștia martori cu identitate protejată nu fac nimic altceva să relateze aspecte de care au luat cunoștință, conform declarațiilor lor, de la inculpatul, de la inculpatul și de la numitul.
În ceea ce-l privește pe martorul cu identitate protejată:
Acesta are două declarații (fila 9 și 12 vol. III dosar de urmărire penală) în care afirmă că, în ziua de 22.05.2004 - ziua în care a decedat victima, a luat cunoștință de la numiții și despre modalitatea în care s-ar fi produs fapta de omor. Acest martor, la mai bine de 5 ani și 6 luni de la data săvârșirii presupusei infracțiuni de omor, oferă organelor judiciare detalii imposibil de reținut după scurgerea unei perioade așa de mari de timp. Astfel, acesta detaliază cu privire la locul în care victima a sărit din mașină, De asemenea, acest martor afirmă că de față la întâlnirea la care inculpații și i-ar fi relatat aceste aspecte, s-ar fi aflat și. Cei doi martori indicați de martorul cu identitate protejată (fila 102 vol. III dosar de urmărire penală) infirmă cele relatate de acesta, în sensul că ar fi participat la o asemenea întâlnire la care cei doi inculpați să relateze aspecte vizând vreun conflict cu.
În ceea ce-l privește pe martorul cu identitate protejată (declarația acestuia aflându-se la fila 25 vol. III dosar de urmărire penală) solicită să se rețină că acesta afirmă că în iulie 2004 numitul și i-au povestit cele întâmplate în noaptea de 21/22.05.2004, de față aflându-se și alte două persoane, respectiv și; este de reținut că cele două persoane, așa cum rezultă din declarațiile date și aflate la dosar de urmărire penală, nu confirmă cele declarate de martorul cu identitate protejată. Mai mult, martorul declară că nu a participat la nicio întâlnire cu cei mai sus menționați, la care să se fi discutat despre cazul.
Declarația martorului este exemplificativă și sub aspectul realității și veridicității celor relatate de martorul cu identitate protejată.
Ceea ce rezultă cu claritate din declarația acestui martor cu identitate protejată este faptul că ar fi fost autor nemijlocit al infracțiunii de omor, participând, împreună cu și, aplicând lovituri victimei, făcându-i "priză" pe gât, în mașină.
Față de toate aceste aspecte solicită să se constate că declarațiile martorilor cu identitate protejată nu pot duce la concluzia că există acele indicii temeinice, acele date care să conducă la presupunerea rezonabilă ca inculpatul este autorul infracțiunii de omor.
Este de reținut că numitul, alături de cei doi inculpați din prezenta cauză, sunt părți vătămate în rechizitoriul nr. 29/D/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul Teritorial Arad; din datele cunoscute, a fost cercetat ca urmare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, până în momentul în care acesta a făcut dovada în fața organelor de urmărire penală a faptului că, în perioada în care s-a produs decesul victimei, se afla în stare de arest, fiind deținut în penitenciar, așa cum, de altfel, rezultă chiar din ordonanța procurorului (sfârșitul vol. IV dosar de urmărire penală).
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului; depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere cele invocate de către apărare, precizează următoarele:
S-a solicitat de către apărătorul inculpatului trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât dosarul de urmărire penală nu a fost complet.
Apreciază că dosarul de urmărire penală nr. 698/P/2004 a fost complet în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, iar acest aspect rezultă și din adresa înaintată de către parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică în cursul acestei zile.
De asemenea, s-a solicitat de apărare trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților întrucât aceștia au fost asistați de apărător din oficiu; din transcrierea dezbaterilor din data de 15.01.2010 în prezenta cauză, nu rezultă că inculpații nu au fost de acord să fie asistați juridic de apărători desemnați din oficiu; mai mult, solicită să se constate că din actele dosarului rezultă că s-a luat legătura cu apărătorii aleși ai inculpaților și li s-a adus la cunoștință cu privire la termen, însă aceștia nu s-au prezentat și nici nu și-au asigurat substituirea.
S-a mai invocat de apărătorul ales recurentului - inculpat că din materialul probator administrat în prezenta cauza nu rezultă indicii temeinice care să ateste săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea preventivă; acest aspect este invocat și de către apărătorul ales al recurentului - inculpat.
Astfel, s-a arătat că singurele probe administrate în cauză din care rezultă indicii temeinice privind vinovăția celor doi inculpați sunt declarațiile martorilor cu identitate protejată; s-a mai invocat faptul că martorul, după scurgerea unei perioade considerabile de timp, aprox. 6 ani, nu-și putea aminti cu atâta exactitate detalii minore cu privire la faptă.
În opinia parchetului, este firesc ca o persoană care observă sau ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni de omor să-și amintească detaliile, nu este vorba despre o faptă banală ci despre o infracțiune de omor.
S-a mai indicat și faptul că martorul l-a indicat și pe ca fiind printre participanții la săvârșirea infracțiunii de omor; apreciază că este firesc ca în declarațiile acestui martor cu identitate protejată (martor indirect), să existe contradicții. Mai mult, apreciază că în situația de față exista unor contradicții între depoziții, vin să demonteze teoria prezentată în sensul existenței unei conspirații.
Față de toate aceste considerente, față de gravitatea deosebită a faptelor, modul în care au acționat inculpații, atitudinea acestora pe parcursul procesului penal, apreciază că lăsarea lot în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care se impune respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului; precizează că este nevinovat și nu putea recunoaște o faptă pe care nu a comis- Se raliază concluziilor apărătorului său.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său ales; precizează că este nevinovat. Mai mult, solicită să se aibă în vedere că este parte vătămată intr-un dosar ce se află pe rol, iar martorii sub acoperire sunt inculpați în respectivul dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire penală și criminalistică - și în temeiul prevăzut de art.155 și următoarele din Codul d e procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la 19.01.2010, până la 17.02.2010, inclusiv.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că cei doi inculpați sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.174-175 lit.i - 176 lit.a Cod penal și art.189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cp
S-a reținut că, la data de 21/22.5.2004, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul, împreună cu inculpatul au urmărit partea vătămată, cu scopul de a-i aplica o corecție și, în timp ce aceasta părăsea incinta ștrandului "" din județul A, ei o urmăreau din autoturismul condus de.
În referatul Parchetului cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive nr.698/P/2004 - Secția de Urmărire penală și criminalistică, se mai rețin următoarele aspecte:
Astfel, victimei după ce l-a lăsat pe prietenul care o însoțea ( -) în zona 300, în jurul orei 02,30 din dimineața zilei de 22.05.2004, i-a fost blocat autoturismul Mercedes cu număr de înmatriculare - de către autoturismul condus de (autoturism Audi 6 cu număr de înmatriculare -, de culoare închisă).
Cu acest prilej, inculpații au lovit parbrizul din față-dreapta cu un corp dur în vederea imobilizării victimei. Ulterior, aceasta a fost scoasă cu forța din propriul autoturism și introdusă pe bancheta din spate a autoturismului celor doi. La intrare în ștrand înainte de barieră, victima a reușit să fugă din mașină dar a fost ajunsă din urmă de către cei doi prilej cu care i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri dure, după care cei doi inculpați s-au urcat în autoturism cu intenția de a pleca. Ulterior, întrucât victima a reușit să se ridice de pe jos și a lovit cu piciorul autoturismul în partea din față, a condus mașina în marșarier, acroșând-o pe victimă care a fost proiectată pe asfalt după care cei doi îngrijorați de starea victimei au imobilizat-o și reintrodus-o pe bancheta din spate. Inculpații intenționau să o ducă pe aceasta în apropierea autoturismului "Mercedes", abandonat anterior cu cheile în contact și cu farurile aprinse. În zona podului din zona, victima a reușit să sară din nou din mașină și s-a refugiat pe dig unde a fost din nou urmărit de către și, lovit cu pumnii și picioarele, dar și cu o crosă metalică de golf, iar ulterior abandonat pe malul râului Ca urmare a leziunilor suferite, victima a decedat la scurt timp.
Victima a fost descoperită a doua zi, în jurul orei 1030, de către o persoană care avea în grijă mai multe animale ce pășteau în zonă.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeiniciei, sub aspectul greșitei prelungiri a arestării preventive, pe o durată de încă 30 de zile, respectiv de la 19.01.2010, la 17.02.2010, inclusiv și a respingerii ca neîntemeiată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de către inculpatul.
Mai mult, s-a solicitat trimiterea spre rejudecare, întrucât inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare, fiind asistați de apărător din oficiu, deși aveau avocați aleși și, prin urmare, soluția pronunțată cade sub incidența prevederilor art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Curtea, examinând recursurile declarate, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.155 și următoarele din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice această măsură.
Prin referatul Parchetului, se solicită prelungirea pentru: obținerea rezultatului constatării medico legale dispuse în cauză, administrarea probelor pe care, eventual le-ar propune inculpații în apărare cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Prin avocații aleși, inculpații au indeverat faptul că, în ceea ce îi privește nu sunt indicii și nici indicii temeinice că se fac vinovați de infracțiunile pentru care sunt cercetați penal.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată, în primul rând, că, în privința fiecărui inculpat din cei doi este îndeplinită cerința prevăzută de art.143 alin.1 Cod procedură penală, probatoriul administrat până în prezent, în faza de urmărire penală, relevând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea prev.de art.681Cod procedură penală, care fundamentează presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați. Deși sunt vehement negate faptele, totuși probele administrate în această fază și până la acest moment procesual conturează ideea conform căreia inculpații sunt autorii faptelor. Conținutul declarațiilor martorilor cu identitate protejată, (filele 3-20 vol.II ), coroborate cui declarațiile inculpatului din 23.09.2009 și 22.09.2009 (fila 216, vol.III, fila 87 vol.VI ), cu procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice, cu procesul verbal de constatare a efectuării exhumării, raportul de expertiză medico legală nr.A 5/6749/12.08.2005 (filele 25-40 vol.II ), cu raportul de autopsie medico legal nr.207/B/1/23.05.2004 filele 48-49 vol.II vin în sprijinul prevederilor art.681Cod procedură penală.
Apărarea inculpaților cum că ei înșiși s-ar afla în relații de dușmănie cu martorii cu identitate protejată din prezenta cauză împotriva cărora au formulat o plângere penală și s-a format un dosar penal în acest sens și s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, se apreciază că acest aspect nu are relevanță, atâta vreme cât n-au putut indica ce nume ar fi corespunzător cu numele martorilor cu identitate protejată, sunt doar simple presupuneri (rechizitoriul nr.29/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă -- Biroul Teritorial Arad ).
În ceea ce privește susținerea inculpaților, în sensul că, la Tribunalul București, soluția s-a dat în prezența avocaților din oficiu, Curtea, solicitând transcrierea dezbaterilor din data de 15 ianuarie 2010, constatat că s-a luat legătura cu avocații aleși și fiind în imposibilitate de a se prezenta, au fost de acord ca respectiva cauză să se ia cu avocat din oficiu, inculpații nu s-au opus.
În ceea ce privește temeiul juridic al arestării preventive art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, Curtea constată că pentru presupusa infracțiune pentru care sunt cercetați penal cei doi inculpați, legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție a textului invocat, în sensul că există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, se apreciază că atâta vreme cât declarațiile date de către martorii cu identitate protejată i-au indicat ca prezumtivi autori ai infracțiunii prevăzute de art.174-art.175 lit.i - art.176 lit.a Cod penal și lipsire de libertate, chiar dacă aceștia nu sunt martori oculari, ci așa cum s-a susținut, cunosc de la inculpați, ei s-au "", se apreciază că pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, cât și pentru protejarea ordinii publice, având în vedere pe de o parte că victima este fiul unui judecător, iar pe de altă parte aceștia au intrat în conflict cu persoane fizice ce se presupune că ar face parte din lumea interlopă, unii dintre aceștia fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Arad, urmare a plângerii formulate de către cei doi inculpați, există probabilitatea ca, odată puși liberi, ordinea publică să aibă de suferit prin altercații ce se pot naște ad-hoc și, nu în ultimul rând, sunt protejați chiar inculpații. Și aceste aspecte fac necesară prelungirea arestării preventive.
Sigur, nu sunt aspecte certe că inculpații, prin ei înșiși, ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, au stat în libertate de la 22 mai 2004, când se presupune că ar fi săvârșit fapta penală, până la data de 22 septembrie 2009, când au fost arestați preventiv ( nr.30 și 40), nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
De asemenea, ancheta nu s-a terminat, declarațiile inculpaților cu ale martorilor sunt contradictorii, sigur că inculpații trebuie să recunoască numai ceea ce au făcut, dacă au făcut și, în sprijinul afirmațiilor lor să aducă probe doveditoare.
De altfel, și Parchetul în baza prevederilor art.202 Cod procedură penală, ce consfințește rolul activ al organului de urmărire penală este obligat să strângă toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia. De asemenea, trebuie să adune probe în favoarea și în defavoarea inculpaților, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei, chiar și în vederea înlăturării existenței vreunei "conspirații", în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați.
Așa fiind și în raport de cele învederate, Curtea, în baza art.38515pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții-inculpați și împotriva încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
