Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2560/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 353
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva Rezoluției nr. 1595/II-2/2009 din 20 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a restituit citația emisă pe numele intimatului cu mențiunea " decedat la 8 mai 2008 ".
Petentuldepune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul petentuluiavând cuvântul, solicită admiterea plângerii astfel cum a formulată. Petentul consideră că în mod nejust s-a dispus neînceperea urmăririi penale în raport de susținerile sale, în sensul că s-au produs abuzuri împotriva sa.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică. Nemulțumirile petentului în legătură cu condamnarea sa nu atrag răspunderea penală a magistraților reclamați, acesta având posibilitatea atacării soluției în cadrul căilor de atac legale. Apreciază că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Petentulavând cuvântul, susține că a fost condamnat nevinovat fiind și fără să existe probe de vinovăție împotriva sa. Mai mult decât atât, nu există nici infracțiunea, aceasta nu este probată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei de față.
La data de 3.11.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe plângerea petentului împotriva soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul penal nr.399/P/2009 prin rezoluția din 22.09.2009.
În susținerea plângerii, petentul arată că a fost condamnat la 21 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174-176 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în condițiile în care intimații și, în calitate de procurori, precum și intimatul, în calitate de judecător, l-ar fi cercetat, arestat și respectiv condamnat abuziv, fără probe concludente, fapta care ar constitui infracțiunile prevăzute de art.246, 247, 259 alin.2, art.264 și respectiv art.266 și 268 Cod penal.
Mai susține petentul că a fost condamnat pe nedrept în cauza în care au instrumentat magistrații împotriva cărora a formulat plângeri penale.
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul penal nr.399/P/2009 și lucrarea nr.1595/II-2/2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea formulată de petentul este nefondată și reține în acest sens următoarele:
Petentul se află în executarea pedepsei de 21 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav (art.174-176 lit.a) aplicată prin sentința penală nr.130 din 15.07.2002 a Tribunalului Giurgiu.
În dosarul penal nr.3136/2002.
În cauza respectivă s-a reținut, în esență, că petentul a ucis victima aplicându-i lovituri în zona capului cu un corp dur iar apoi a depesat cadavrul și a aruncat fragmentele în diferite locuri pe raza municipiului
La soluționarea acestei cauze au participat intimații și în calitate de procurori de caz și în calitate de judecător.
Împotriva celor trei magistrați petentul a formulat plângere la 4.07.2008 sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a trimis memoriul spre soluționare (adresa nr.7417/3879/III-7/2008) la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI la 27.08.2008.
Prin rezoluția din 22.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, emisă în dosarul penal nr.399/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și sub aspectul infracțiunilor prev.de art.246, 247, art.259 alin.2, art.264 și art.268 Cod penal.
Deasemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul sub aspectul infracțiunii prev.de art.26 raportat la art.259 alin.2, art.26 raportat la art.266, art.246, art.247, art.264 și art.268 Cod penal.
În motivare s-a reținut că în cursul cercetării premergătoare nu au rezultat elemente de natură a plasa activitatea desfășurată de cei trei magistrați (în cauza referitoare la infracțiunile săvârșite de petent), în sfera ilicitului penal.
Prin rezoluția din 20.10.2009, emisă în lucrarea nr.1595/II-2/2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa confirmat rezoluția procurorului de caz.
În plângerea adresată instanței petentul susține, în esență că urmărirea penală a fost efectuată de cei doi intimați procurori în mod abuziv, cu îngrădirea drepturilor cetățenești și încălcarea normelor de procedură penală.
Examinând rezoluția din 22.09.2009 emisă în dosarul penală nr.399/P/2009 al Parchetlui de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea constată că soluția adoptată de procurorul de caz este temeinică și legală.
Din examinarea rechizitoriului prin care petentul a fost trimis în judecată (filele 15-21) și a sentinței penale nr.130 din 15.07.2002 a Tribunalului Giurgiu, prin care acesta a fost condamnat (filele 22-35), fără a face vreo evaluare asupra temeiniciei și legalității soluțiilor adoptate prin aceste acte de către organele judiciare respective, Curtea constată complexitatea cauzei finalizate prin condamnarea petentului. Împrejurarea că în cursul urmăririi penale s-a recurs la supravegherea operativă a petentului considerat suspect la percheziții domiciliare, la prelevarea și expertizarea probelor biologice pe anumite obiecte ridicate din locuința petentului, la examinarea comportamentului, la expertiza traseologică, la audierea petentului și a altor persoane nu poate primi decât semnificația unei cercetări penale aplicate, coerente cu mijloace legale în vederea aflării adevărului și nu ca o cercetare abuzivă.
De altfel, fiecare demers procedural s-a finalizat cu obținerea unor probe ce
s-au dovedit relevante în cauză.
Or, în acest context, Curtea concluzionează că intimații au acționat strict în limitele atribuțiilor conferite de funcțiile pe care le ocupau în momentul respectiv, neexistând vreun element de natură a configura conținutul obiect al infracțiunilor reclamate de petent.
Așa fiind, Curtea constată că plângerea petentului este nefondată și în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală o va respinge, ca atare, menținând rezoluția nr.399/P/ din 22.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.399/P/2009 din 22.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Dact. A L 2 ex./23.12.09; 4.01.2010
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu
