Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 36/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
222/2009
SENTINȚA PENALĂ NR. 36
Ședința publică din 12 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect contestația la executare formulată de petentul în dosarul penal nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Ia P enală împotriva deciziei nr. 41/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul, reprezentat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/12.02.2009, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea apreciază obiectul cauzei ca fiind contestație la executare ce vizează aspectele civile, prin urmare nu este recurs, ci un dosar de fond.
Reprezentantul Ministerului Public susține că este singura calificare juridică care poate fi date cererii de față.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu petentului apreciază că în cauză Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Ia Penală este competentă a judeca prezenta cerere.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din memoriul depus de către petent rezultă că ceea ce se contestă este cuantumul cheltuielilor de judecată, și nu al celor civile.
În atare situație, apreciază că nu este admisibilă contestația la executare, neîncadrându-se în niciunul din cazurile prev. de art. 461, 463 și 464.pr.pen.
Arată că decizia nr. 41/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție îl obligă pe petent la plata sumei de 100 lei, însă este exact suma indicată de acesta în cuprinsul memoriului.
Avocatul din oficiu consideră că petentul a formulat prezenta contestație din cauza situației sale materiale precare, ce nu îi permite a plăti cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.
Astfel, solicită diminuarea cheltuielilor în sumă de 100 lei la care a fost obligat prin decizia nr. 41/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu solicită a formula probe în acest sens.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii formulate de,constată:
La 28.01.2009 a fost înregistrat la mapa președintelui Secția I-a Penală memoriul formulat de.
În memoriul se precizează faptul că se contestă somația cu privire la suma de 100 lei dispusă drept cheltuieli judiciare în folosul statului prin decizia penală nr.41 din 13 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petentul arată că ambele instanțe au pronunțat o soluție greșită, săvârșind abuzuri în serviciu contra intereselor persoanelor conform art.245 Cod penal.
Se subliniază faptul că cei care trebuiau să plătească sunt cei vinovați de fals, uz de fals și înșelăciune.
De asemenea petentul arată că nici numele grefierului, nici numele judecătorului care l-au obligat la 100 lei nu este precizat.
Prin rezoluția din 28.01.2009,președintele Secției I-a Penale a calificat cererea drept contestație în anulare și a dispus înregistrarea acesteia ca dosar pe rolul instanței și repartizarea aleatorie.
Pentru a clarifica natura juridică a cererii a dispus întocmirea unui referat cu privire la actele de executare emise față de petent.
Conform acestui referat prin sentința penală nr.268 din 18.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I-a Penală în dosarul nr-,s-a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 13.02.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu,cu obligarea acestuia la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penală nr.1641 din 12.05.2008 pronunțată de ICCJ, s-a respins ca nefondat recursul petentului,cu obligarea la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penală nr.41 din 13.01.2009 pronunțată de ICCJ,s-a respins în principiu,contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1641/12.05.2008.
Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
La termenul de la 12.02.2009,față de conținutul memoriului care reflectă nemulțumirea petentului în raport de obligarea sa la cheltuielile judiciare,Curtea a calificat cererea ca o contestație la executare,contra dispozițiilor din decizie.
Cererea contestatorului nu poate fi calificată apel sau recurs față de faptul că în cauză s-au pronunțat decizia penală nr.1641 din 12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul petentului.
De asemenea,cererea nu poate fi calificată ca o contestație în anulare deoarece în cauză s-a pronunțat decizia penală nr.41 din 13.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care s-a respins în principiul contestația în anulare.
Având în vedere că petentul se plânge împotriva cheltuielilor stabilite prin această decizie,Curtea constată că în cauză singura calificare a cererii este de contestație la executare.
Instanțele de judecată nu pot refuza soluționarea unei cereri pe considerentul că partea nu și-a precizat temeiul juridic.
După rămânerea definitivă a hotărârii penale,ori înainte sau în cursul executării pot interveni împrejurări pe care legea penală le consideră ca modalitate de schimbare a executării dispozițiilor definitive.
În acest caz în aplicarea corectă a legii penale este necesar a se promova o procedură jurisdicțională care să aducă schimbările sau modificările corespunzătoare asupra pedepselor ce trebuie executate.
Aceasta este și situația descrisă de petentul contestator.
Contestația formulată de parte are în vedere obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Contestația la executarea dispozițiilor civile este reglementată de cod în art.463,464 Cod procedură penală.
În cazul în care contestația se referă la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii sau la cheltuieli judiciare acordate părților este competentă instanța de executare,în primele două cazuri de contestație,iar în al treilea(lit.c) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Deși Ministerul Publica arătat că legea nu are în vedere contestația ce vizează cheltuielile judiciare către stat la care este obligată partea,Curtea nu poate primi acest punct de vedere. Atât liberul acces la justiție cât și egalitatea părților în fața legii nu permit excluderea posibilității contestării cuantumului cheltuielilor datorate către stat. O interpretare contrară(în sensul că este admisibilă doar contestarea acelor cheltuieli datorate către alte părți decât statului) ar fi discriminatorie.
În ceea ce privește competența materială de soluționare a cererii.
Dacă partea ar fi invocat o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare competența de soluționare a cererii ar fi aparținut Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din conținutul memoriului părții rezultă însă faptul că aceasta invocă faptul că în mod abuziv a fost obligată la despăgubiri,în realitate debitorii obligați la plată trebuind să fie inculpații din cauză.
Având în vedere că se invocă faptul că executarea se îndreaptă împotriva altor persoane,competența aparține Curții de Apel.
Apărarea formulată de parte nu se confirmă. Somația a fost emisă împotriva persoanei menționate de Înalta Curte de Casație și Justiție,iar suma precizată este în cuantumul dispus de instanță.
Celelalte aspecte legate de lipsa numelui judecătorului și grefierului care au emis somația nu se încadrează în cazurile de contestație deoarece actul a fost emis e instanța competentă,are semnăturile celor în cauză și ștampila instanței, a fost emis cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea va respinge contestația.
În cazul în care partea dorește să conteste cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată de Înalta Curte de Casație și Justiție,o atare contestație,conform art.63 Cod procedură penală,raportat la art.461 lit.e Cod procedură penală se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție căreia petentul trebuie să i se adreseze în scris.
Având în vedere că se contestă cheltuielile judiciare,Curtea constată că nu poate reduce cuantumul acestora,astfel cum solicită petentul.
Față de faptul că nu există diferențe între extrasul provenind de la Înalta Curte de Casație și Justiție și somația emisă de Curtea de APEL BUCUREȘTI,contestația apare ca inadmisibilă,fiind respinsă ca atare.
Va face aplicarea art.192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca inadmisibilă,contestația la executare formulată de petentul,împotriva deciziei nr.41/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă petentul la 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică,azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Dact.IE/2ex./4.03.2009
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia
