Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.37
Ședința publică din data de 04 martie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
GREFIER: - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată potrivit art.278/1 pr.penală de petentul, domiciliat în P,-, județul D, procurator al numitei domiciliată în P,-,.13 B,.B,.22, județul P, împotriva ordonanței nr.593/P/2008 din 17.11.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - - judecător la Judecătoria Târgoviște, G - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Târgoviște, - grefier, domiciliat în Târgoviște,- - 28, județul D, - avocat la Baroul dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, B-dul.-, nr.2, județul D și - agent de poliție la Postul de Poliție al comunei, județul D, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 penal, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, astfel că acțiunea penal nu a putut fi pusă în mișcare.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător la Judecătoria Pucioasa, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.5,.D,.9, județul D, G, judecător la Tribunalul Dâmbovița, judecător la Tribunalul Dâmbovița, judecător la Tribunalul Dâmbovița, judecător la Tribunalul Dâmbovița, din Târgoviște, str.-, -.14,.3, - judecător la Judecătoria Pucioasa, G, din Târgoviște,-, - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Târgoviște, - grefier la Judecătoria Pucioasa, - grefier la Tribunalul Dâmbovița, - grefier la Tribunalul Dâmbovița, - avocați, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 penal, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv faptei îi lipsește unui din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv subiectul activ (pentru și, avocați), astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, și a rezoluției nr.1991/II/2/2008 din 23.12.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de împotriva soluției dispusă de procuror prin ordonanța din 17.11.2008 în dosarul nr.593/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: petentii, intimații, -, G, G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează că la dosar, prin intermediul serviciului registratură, înregistrat sub nr.3043/25.02.2009 petentul a depus concluzii scrise, în care la final a solicitat judecarea în lipsă, în cazul în care nu se va putea prezenta.
Reprezentantul ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulate de petentul împotriva Ordonanței nr.593/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, considerând că aceasta este legală și temeinică. Intimații au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.246 penal iar pe baza probelor administrate, în mod corect s-a dispus pentru o parte din făptuitori neînceperea urmăririi penale constatându-se împlinit termenul prescripției răspunderii penale, iar pentru ceilalți făptuitori nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.246 penal.
Pe cale de consecință, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petent împotriva ordonanței nr.593/P/2008 din 17.11.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr.1991/II/2/2008 din 23.12.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, urmând a fi menținute soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, petentul domiciliat în orașul P,-, județul D, procurator al numitei domiciliată în P,-,.13 B,.B,.22, județul P, a arătat că înțelege să conteste Ordonanța nr.593/P/2008 din data de 17.11.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și rezoluția nr.1991/II/2/2008 din 23.12.2008 dată de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva primei soluții.
S-a susținut de către petent că ordonanța menționată este greșită, la fel și menținerea acestei soluții de către procurorul general adjunct, deoarece s-au dat ignorându-se înscrisurile depuse de petent la dosar.
S-a mai susținut că toate plângerile sale, inclusiv cele de față au fost soluționate "preferențial, abuziv, nelegal, discriminatoriu, redactate prin manipulare, trucare, cu intenție, rea credință, viclenie profesională, pentru a ascunde piramidal prin fals adevărul, încălcându-se dispozițiile din Codul penal, articolele 16, 20, 21 și 31 din Constituția României și articolul 6 din convenția Drepturilor Omului, precum și articolul 1 din Protoculul Adițional la această convenție".
Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.593/P/2008, în care s-au dat ordonanțele și rezoluția atacate de petentul.
Examinând acest dosar, în raport de dispozițiile legale incidente în materie - art.278/1 pr.penală, de actele premergătoare efectuate în cauză și de susținerile petentului, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin ordonanța nr.593/P/2008 din 17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - - judecător, G - procuror, - grefier, - avocat și - agent de poliție,cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 penal, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, astfel că acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare. Față de, G, judecători, - judecător, G, - procurori la, - grefieri, - avocați, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 penal, s-a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, faptei îi lipsește unui din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv subiectul activ (pentru și, avocați), astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei față de făptuitorii -, -, G, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.260 alin.1 penal, cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.290 penal, art.291 penal și art.220 penal, precum și față de primarul, viceprimarul și inginerul de la Primăria comunei, reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcții D și a Inspectoratului Național de Stat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 penal și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
Din actele premergătoare efectuate, procurorul a reținut că în calitate de procurator al persoanei vătămate a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, susținând în esență că în derularea unor procese penale și civile pe rolul Judecătoriei Pucioasa și Tribunalului Dâmbovița, pe baza mărturiei mincinoase depuse de făptuitori pentru care cauza a fost disjunsă, magistrații judecători și procurori, precum și lucrătorii de poliție au dispus soluții nelegale și netemeinice.
A mai susținut petentul că avocații care au reprezentat interesele părții adverse au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale, prin nerespectarea obligațiilor prevăzute în Legea nr.51/1995.
În opinia petentului, făptuitorul - care a pronunțat sentința penală nr.84/05.03.2003 privind pe inculpații, și, i-a condamnat "prin abuz", iar din completul de judecată au făcut parte și făptuitorii grefier, Ministerul Public fiind reprezentat prin procuror
A reclamat petentul că făptuitorul - avocat, ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art.246 penal "prin susținerea conflictului de interese, fără înscrisuri concludente anexate acțiunii", iar agentului de poliție i s-a reproșat faptul că ar fi săvârșit aceeași infracțiune prin aceea că referatul întocmit nu este susținut de probe concludente.
Agentul de poliție a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în dosarul nr.890/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, în data de 06.01.2003, în care a propus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin.1 penal, faptă comisă în dauna lui
OGSoluția nu a fost însușită de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, care a apreciat că, deși fapta există, ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Raportat la data când s-a reclamat comiterea faptelor, procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art.122 lit.d penal, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reclamate.
Petentul a mai reclamat săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal de către magistrații și grefierii care au format completele de judecată care au soluționat plângerea penală formulată de G împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.193 penal, art.205 penal și art.206 penal, în fond și recurs, precum și împotriva reprezentanților ministerului Public participanți la judecarea cauzei.
A considerat petentul că magistrații judecători, G și, grefierii, și procurorii G, au pronunțat hotărâri judecătorești "care nu sunt susținute de probe oficiale concludente" fiind date în baza mărturiei mincinoase depuse de către și și pe baza adreselor emise de către primarul, viceprimarul și inginerul de la Primăria, precum și a adreselor emise de către Inspectoratul de Stat în Construcții
În opinia petentului, magistratul judecător care a efectuat cercetarea judecătorească și a dispus soluția în dosarul nr.26/2006 al Judecătoriei Pucioasa, precum și procurorul, participant la judecarea cauzei au săvârșit infracțiunea prevăzută de art.246 penal, întrucât au dispus efectuarea unei expertize medico-legale în specialitate psihiatrie, pronunțând o hotărâre nelegală. Magistrații judecători, scu și și grefierul de ședință, care au format completul de judecată ce a judecat recursul declarat de, precum și procurorul de ședință, au săvârșit infracțiunea prev. de art.246 penal, prin aceea că au respins recursul "în mod abuziv", cu ajutorul avocatului, care se face și el vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, prin "nerespectarea obligațiilor prevăzute de Legea nr.51/1995".
De asemenea, magistratul judecător și procurorul G au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu întrucât au pronunțat în dosarul nr.104/2006 al Judecătoriei Pucioasao hotărâre care nu este susținută "de documente utile, pertinente, credibile, concludente".
Avocații, care a reprezentat interesele lui G și reprezentant al făptuitorului au fost acuzați de săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, iar expertei i s-a reproșat "întocmirea necorespunzătoare cu legile statului de drept român a raportului de expertiză de care face uz partea reclamantă".
A reținut procurorul că pentru parte din faptele reclamate în dosar s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, iar pentru restul că nu sunt prevăzute de legea penală.
S-a avut în vedere de procuror că în ce îi privește pe magistrații judecători, legiuitorul nu incriminează, ca faptă penală, hotărârile pe care le pronunță cei învestiți să îndeplinească o activitate de jurisdicție - judecător, cât timp aceștia se bucură de independență și autonomie.
Hotărârea judecătorească nu poate fi incriminată ca faptă penală, iar cel care se consideră vătămat într-un drept al său și într-un interes legitim are la îndemână căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora. Hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului cât și a considerentelor nu pot fi criticate decât prin căile de atac prevăzute de lege, astfel încât, o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.
În susținerea acestui punct de vedere s-a avut în vedere că subiectul răspunderii penale a judecătorilor a fost dezbătut de către Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni în "Opinia nr.2 (2001)" privind principiile și regulile care guvernează comportamentul profesional al judecătorilor, în principal etice, comportamentul neadecvat și imparțialitatea.
În conformitate cu Opinia menționată, Consiliul a statuat că judecătorii trebuie să se bucure de libertate absolută în ce privește răspunderea pentru fapte îndeplinite în exercitarea cu bună credință a atribuțiilor sale. judiciare privind fie procedura, fie jurisdicția, comise în aplicarea legii sau în evaluarea probelor, trebuie rezolvate prin recurgerea la căile de atac, alte erori judiciare care nu pot fi rectificate în acest mod, ar putea duce cel mult la o plângere împotriva statului.
S-a reținut de procuror că, din conținutul sesizării nu au rezultat indicii că magistrații judecători și-au exercitat atribuțiile cu rea credință, iar exercitarea funcției și nerespectarea de către magistratul judecător, cu rea credință sau gravă neglijență normelor de procedură constituie abaterea disciplinară prevăzută de art.99 lit.h din Legea nr.303/2003, titularul acțiunii disciplinare fiind însă Consiliul Superior al Magistraturii. Procurorul mai concluzionat că nu grefierii sunt cei care dispun soluțiile în cauzele deduse judecății, astfel încât făptuitorii grefieri nu pot fi considerați în nici un fel responsabili pentru încălcarea drepturilor sau intereselor petentului.
Prin soluția adoptată, procurorul a mai arătat că faptele imputate în sarcina magistraților procurori nu sunt prevăzute de legea penală, deoarece potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.304/2004 "procurorul este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză. Aceste prevederi garantează independența procurorului în dispunerea soluțiilor, eventuala netemeinicie a concluziilor neputând constitui elementul material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.
În privința avocaților care au reprezentat interesele lui G și, acuzați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 penal, procurorul a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele consecutive ale infracțiunii, respectiv subiectul.
S-a motivat că potrivit art.37 alin.1 din Legea nr.51/1995 "în exercitarea profesiei avocații sunt ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarului public sau altui salariat", iar în alineatul 6 al aceluiași articol se statuează că "avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în fața instanței de judecată sau a altor organe, dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea și necesare cauzei ce i-au fost încredințate.
Prin rezoluția nr.1991/II/2/2008 din 23.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Procurorul general adjunct a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva soluției dispuse de procuror prin ordonanța din 17.11.2008 în dosarul nr.593/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Din verificarea actelor premergătoare efectuate în cauză, respectiv declarația petentului, a înscrisurilor depuse de acesta la parchet,Curtea reține că între numita reprezentată prin procură judiciară de către petentul și numiții G și, există un litigiu legat de dreptul de proprietate asupra unor terenuri, de hotarele proprietăților, ce a generat mai multe cauze civile și penale între aceste persoane.
Persoanele care apar ca făptuitori intimați în prezenta cauză, sunt fie judecătorii ce au pronunțat hotărâri de fond sau recurs în aceste dosare, fie procurori care au efectuat cercetări în cauzele penale sau au pus concluzii la instanță, fie avocați ai părții adverse, fie agenți de poliție ce au efectuat cercetări în cauzele penale.
Ori, așa cum se arată și în ordonanța atacată, nemulțumirile petentului cu privire la modul în care aceste cauze civile sau penale au fost instrumentate și respectiv soluționate de către intimații făptuitori trebuiau rezolvate tot în cadrul jurisdicțional prin exercitarea căilor legale de atac împotriva hotărârilor judecătorești care l-au nemulțumit.
Atâta timp cât acesta nu face decât afirmații cu caracter general, fără a arăta în concret care sunt datele din care se poate trage concluzia că persoanele împotriva cărora s-a plâns și-au exercitat atribuțiile cu rea credință sau în mod neglijent, având un interes în a prejudicia partea pe care o reprezenta, acestea rămân doar simple opinii ale sale, ce nu pot fi primite de Curtea de Apel.
Cu privire la faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, pretins comise de făptuitorii -- judecător, -grefier, G-procuror de ședință, - avocat, ce au participat la judecarea cauzei soluționate prin sentința penală nr.84/05 martie 2003, precum și - agent de poliție ce a efectuat cercetări în dosarul nr.890/P/2002 întocmind referatul din 6 ianuarie 2003, Curtea constată că în mod corect procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, acesta fiind potrivit art.122 lit.d Cod penal de 5 ani, astfel încât punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
Ca atare, Curtea consideră că soluția adoptată de procuror prin ordonanța nr. nr.593/P/2008 din 17.11.2008 și menținută de procurorul ierarhic superior, ce se bazează în principal pe dispozițiile Legii nr.304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și pe documentele europene în materie,pe dispozițiile Legii nr.51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat, este corectă, petentul neaducând prin plângerea adresată curții nici un element care să impună modificarea acesteia.
Așa fiind, în conformitate cu disp. art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul ca procurator al numitei, menținând soluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, procurator al numitei, împotriva ordonanței nr.593/P/2008 din 17.11.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr.1991/II/2/2008 din 23.12.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.03.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
MM
2 ex./18.03.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
